De foarte putine ori ma bucura sa aud dimineata soneria telefonului, insa sambata m-am trezit chiar mai devreme de ora 4, fiindca stiam ca va fi o zi speciala, in care voi schimba total decorul, voi cunoaste oameni care au preocupari comune mie, voi lega noi prietenii.
Am ajuns in Bucuresti pe la ora 10.30 si am luat taxiul pana la CinemaCitty Cotroceni, caci am pastrat biletele oferite de Market Online, special pentru acesta ocazie. N-am mai fost niciodata la un film cu bilete VIP si trebuia s-o experimentez si pe asta. Mall-ul din Cotroceni este foarte frumos, nu cred ca am mai vazut ceva asemanator, insa am avut timp destul de putin sa-l vizitez, caci am ajuns doar cu un sfert de ora innainte de inceperea filmului.
CinemaCitty e intr-adevar un oras al filmului, totul e stralucitor, impozant, de nu sti unde sa te mai uiti. Am luat o gustarica, ceva bere si sucuri (care au intrat in pretul biletului), (ca dupa atata drum incepuse si stomacul sa-si ceara drepturile) si am intrat la filmul „Cod rosu la Casa Alba”, un pic cam prea violent pentru mine, dar ce mai conta cand stateai tolanit in niste fotolii rosii superconfortabile, ce puteau fi reglate dupa dorinta clientului, dintr-un panou de control aflat chiar la mana ta.
Dupa film, fuga catre Gala, caci doar pentru asta venisem. Am luat din nou taxiul si hai catre adresa RSS Pub, fiinda nu aveam timp sa caut acum tot felul de combinatii de mijloace de transport care sa ma duca pe strada Popa Nan 3A. Taximetristul m-a lasat la statia de metrou Iancului, mi-a indicat bulevardul Pache si a pornit in goana, caci vorba aia: Time is money si omul n-avea nici un interes sa piarda vremea cu mine. Am aflat de la o doamna farmacista ca strada Popa Nan e pe langa „cuptorul cu lemne” si am pornit in cautare; de altfel am cascat gura pe la sediul ProTV, Acasa si nu mai stiu ce ale posturi si apoi m-am bucurat ca am dat de straduta cautata, insa fara ajutorul unui telefon tot nu reuseam sa gasim locatia, cu toate ca eram chiar in fata ei :)) .
Am recunoscut-o imediat pe frumoasa Claudia Patrascu, intr-o superba rochie albastra, care, la fel ca si pe facebook ne-a facut sa ne simtim ca acasa. Mi-am scris numele pe o eticheta, pe care am lipit-o de bluza, o idee foarte buna pentru a ne cunoaste intre noi. Eu fiind la prima participare, nu cunoasteam pe nimeni, insa m-am bucurat sa-l vad pe ‘mnealui , castigatorul de anul trecut, pe Elegantina, care arata ca o printesa si pe domnul Albert Budica, caruia ii multumesc pentru ca ne-a ajutat sa ajungem la gara si il apreciez foarte mult pentru ca ceea ce face pentru ca noi sa primim premii generoase din partea sponsorilor.
Am gasit un loc mai retras, caci nu mi-am permis sa ma bag intre „veterani” si am inceput sa fac cunostinta cu cei din jurul meu.
Surorile Istrate: Mihaela si Andra
Gabriel Gutu si frumoasa Mihaela 🙂
Otilia Pintiloaie -o moldoveanca de-a mea 🙂
Luciana Corlan
I-am admirat pe ocupantii locurilor 1 si 2: respectiv sora Soranei Bordas si pe Radu Cindrea -pe care imi pare rau ca nu l-am auzit cantand, ii multumesc lui Daniel Botea (pentru comanda de pizza 🙂 ). Mi-a placut dezinvoltura lui Spanac si a lui Emil Calinescu, care a adunat toate fetele langa el 🙂 pentru poze. (daca-mi dai o adresa de mail iti trimit si eu cateva !).
Am schimbat cateva cuvinte si cu doamna Marcela Dumitrescu si ne-am admirat
reciproc cadoul primit de la Borealy.
Cand m-a scos Claudia la „tabla”, am incercat sa-mi ascund emotiile vorbind cat mai mult, nu stiu insa daca si bine 🙂 , am incercat sa le spun tuturor ca SuperBlog a venit pentru mine ca o gura de aer proaspat, ca mi-a lipsit acesta competitie de creativitate si ma bucur c-am descoperit-o, ca timp de o luna am spart monotonia zilnica si am facut intr-adevar ceva ce-mi place si pentru asta va multumesc inca o data!.
Multumesc Borealy , pentru bijuteria superba pe care mi-ati daruit-o si pentru cutia foarte frumoasa, care deja sta la loc de mare cinste in casa mea, e cufarul meu pretios si-l iubesc mult de tot.
In continuare, cateva imagini dela SuperBlog (inclusiv diploma cu care ma mandresc ! )
Timpul s-a scurs repede si a sosit clipa sa-mi iau ramas bun de la cei ramasi si sa plec (cu ajutorul domnului Albert Budica -multumesc inca o data !) catre gara. Fiindca habar n-aveam cu ce tren plecam asa ca am stat pana la pe ora 23.30 in asteptare (regret ca n-am stat la Karaoke 😦 mai ales cand am vazut ce frumos a cantat Radu ) si am ajuns acasa pe ora 8 dimineata, dormind toata duminica.
Asa s-a incheiat una din cele mai frumoase zile din viata mea, pentru care multumesc Swiss Plan si tuturor sponsorilor!
https://www.facebook.com/SuperBlogs?sk=photos_stream&app_data
Cristina din Moineşti 
Draga Cristina, iti multumim ca ai ales sa petreci ziua de sambata in compania noastra, in ciuda distantei si a drumului lung. A fost o placere sa te cunoastem si te asteptam cu drag si la editia din toamna 🙂
Astept cu nerabdare editia din toamna, pana atunci mai am o sesiune si examenul de licenta, la ECTS 🙂 Sunteti extraordinari si va iubesc mult !
Pai si eu tot la 23:00 am plecat de la RSS Pub, ca sa prind ultimul tren inainte de miezul noptii (aveam lista cu trenuri la mine 🙂 N-a fost chiar inainte de miezul noptii, ca a intarziat vreo 30 de minute. Dar nu-i bai, ma bucur ca am fost la Gala si la Karaoke, chiar daca se resimtea oboseala. Spor!
Si eu ma bucur ca am venit la Gala, in ciuda oboselii, care acum a trecut. Daca stiam ca am tren la 23.30 stateam la karaoke, insa…promit ca data viitoare voi veni mai informata 🙂