Publicat în Despre mine...

Some Stories -concurs inspirat de Jack’s Birthday (septembrie 2012)

Campania s-a desfasurat online, pe pagina de Facebook accesibila la adresa https://www.facebook.com/JackDanielsRomania in intervalul 06 septembrie- 25 septembrie 2012.

Concursul, a constat in continuarea unei povestiri inceputa de domnul Dan Puric. Toate continuarile trimise de catre toti utilizatorii au fost analizate de un juriu format din:

– scriitorul Dan Puric;

– Reprezentantul beneficiarului campaniei: Zaidan Fady, Country Manager Brown- Forman

– Reprezentantul organizatorului campaniei: Voinescu Andra – Account Manager, Chiper Atena – Digital Lead, Sterian Carmen – Head of Strategy.

Juriul a ales cele 4 continuari zilnice pe baza urmatoarelor criterii:

– coerența cu firul narativ;

– originalitate și factorul de inedit;

– stil și exprimare;

– folosirea unor tehnici literare (dialog, descriere, enumerare etc.);

Am intrat in concurs pe 14 septembrie 2012 si mi s-au publicat sase continuari, castigand astfel sase agende, asa cum vedeti in imagine.  (primite astazi 4 octombrie 2012)

 

    Multumesc cu acesta  ocazie firmei si juriului pentru aceste agende.

Si cum, << dar din dar se face raiul>>, o sa daruiesc cateva din ele

prietenilor mei care in acesta luna isi serbeasza ziua de nastere.

Regret ca nu s-a mai inscris niciunul dintre prietenii mei de pe FB,

chiar daca i-am invitat si stiu ca printre ei se afla multi care au talent.
In continuare voi publica textele cu care am castigat cele sase

agende:

 

… am avut o zi plina si simteam impetuos nevoia de a ma intinde in patul ce parea facut pentru mine. Curios, ca desi ma aflam intr-o casa parasita, aveam senzatia ca acolo mai e cineva, ca nu sunt singur; am stat un timp incremenit, incercand sa captez si cel mai mic zgomot sau sa observ ceva…nimic. Mi-am zis ca e din pricina oboselii si m-am auncat in pat, asa imbracat si plin de praf si in scurt timp m-a cuprins un somn profund, reparator, care nu avea sa tina prea mult din pacate. M-au trezit niste urlete ingrozitoare si un miros de fum innecacios. Am aprins lanterna si am cautat in jur cel mai mic indiciu…nimic. Devenea din ce in ce mai clar pentru mine ca acolo se petrec fenomene stranii, demne de Dosarele X. Am apasat butonul lanternei, pentru a reface bezna…

 

… am inchis poarta si am intrat in casa ce-mi fusese repartizata pentru noaptea aceea. Chiar daca eram obosit, am preferat sa trag mai intai cu ochiul prin cele doua camere, in ideea de a descoperi un indiciu referitor la misterioasa disparitie. Am aprins un felinar si asemeni lui Hercule Poirot am inceput sa caut urme. Am deschis un dulap, in care erau inghesuite cateva haine, laolalta cu lenjeria de pat, prosoape si cateva jucarii, apoi am cautat in sertare, unde  am gasit un album de familie, mi-a amintit de  ‘lumea de dincolo’ , lumea pe care nu demult am lasat-o pentru a ma regasi…si iata-ma intr-o dilema cu mult mai mare si mai profunda decat aceea pe care venisem sa mi-o rezolv cumva. Am dat la o parte o draperie usiasa din plus galben si am descoperit o oglida uriasa, ce mi-a dat fiori, caci am simtit ca o putere stranie….

 

…dupa prima pagina, era scris un text intr-o limba total necunoscuta mie, literele erau aliniate, rotunjite, distanta dintre ele era egala, totul era perfect. M-am gandit la un prieten grafician care scrie asa, ma duceam la el ori de cate ori aveam de facut lucrari in studentie sa-mi faca coperta si nu de putine ori primeam cate un punct in plus la examene pentru asta. Acum e  lector universitar la Facultatea de Arhitectura si are o barba cam ca a mea;  a spus ca asa e mai credibil in fata studentilor, ca prea parea de-o varsta cu ei…zambesc si inchid albumul.  Iata de ce sunt bune albumele vechi…iti starnesc amintiri, fiecare petec de hartie, are povestea lui, pozele din folderele calculatorului nu fac asta, le rasfoiesti in graba cu mous-ul si intr-un minut iti trec prin fata zeci de imagini, fara sa simti nimic. M-am indreptat spre fereastra, imi place sa dorm cu geamurile deschise, sa intre aerul …

 

… aerul parfumat de stelele noptii si sa vad lumina lunii, prin perdeaua de matase de culoare albastra. Patul moale, oboseala zilei, aerul curat, au dus in scurt timp la un somn profund, binefacator. M-au trezit cei din echipa de cercetare, nerabdatori sa descopere misterul, prezentandu-mi planul de bataie pentru ziua ce tocmai incepuse. Am pornit cu totii, parasindu-mi resedinta de care ma atasasem oarecum, spre centrul satului, caci se stie ca intotdeauna acolo se concentreaza institutiile cele mai importante: biserica, scoala, primaria, politia. Fiecare de noi avea de studiat cate un obiectiv. Nu stiu cum s-a facut insa mie mi-a revenit biserica, pe care o pot numi bijuteria satului, caci era de o frumusete nepamanteana. Am intrat incet, sa nu deranjez sfintii barbosi care ma priveau cu ochii lor albastri ce pareau vii, mi se parea ca comit un sacrilegiu, ca nu am caderea sa caut in acel loc, ca trebuie sa-l apar si nu sa-i fur secretele…

 

…asa ca am iesit in graba din biserica si m-am indreptat spre crisma din sat, care se numea “La clubul barbosilor”. Ma gandeam totusi la colegii mei, ce-or sa zica despre mine ca nu m-am supus planului…dar fie ce-o fi, pana la urma, vorba aia “fiecare pe barba lui”. M-am asezat la o masuta mica, pe un scaun facut dintr-o buturuga, asteptand parca sa vina cineva sa ma serveasca. Atmosfera rustica din interior mi-a adus aminte de casa parinteasca de la tara, unde mergeam iarna cu totii sa ne bucuram de zapada, de ritualul taiatului porcului si nu in ultimul rand de mos Craciun. Nenea Ion, se imbraca in costumul rosu, la fel ca sacul cu cadouri, facandu-si o barba deasa din vata si chinuindu-se sa-si schimbe vocea iar noi ne prefaceam ca nu stim cine e, doar pentru a nu strica atmosfera si mai ales pentru a ne primi darurile mult asteptate. Locul acela parca era fermecat, caci….

 

…curajul acesta de-am lasa barba, l-am mai avut odata acum cativa ani, cand nebunia varstei si-a spus cuvantul. Eram indragostit nebuneste de o fata, o urmaream pretutindeni ca o umbra, ii recitam versuri si ii aduceam flori, insa ea iubea pe un altul…un tip barbos si cu ochelari, pe care-l uram. Am crezut atunci, in naivitatea mea, ca daca o sa-mi las si eu barba o voi castiga. Din pacate, s-a maritat cu el si eu mi-am innecat amarul cu cativa prieteni, intr-o taverna mohorata ca si sufletul meu. Am pus un pariu cu prietenii, ca daca intr-o luna nu se intoarce la mine, imi rad barba, si a trebuit sa-mi respect promisiunea, ca doar sunt un om de onoare. Acum rad de acesta intamplare, insa ea a ramas undeva intr-un colt al sufletului meu si acum, caci tresar cand …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s