Recomandare de suflet…pentru saptamana patimilor !

Vom intra cu totii in saptamana patimilor,  vom rememora ceea ce s-a intamplat cu fiul lui Dumnezeu  innainte de  a fi rastignit pentru pacatele noastre.  O lectura care sa va umple sufletul de bucurie ar fi binevenita in acesta perioada.

Recomand asadar,  testamentul literar a lui  Nicolae Steinhardt:  „Jurnalul fericirii”.

jurnalul-fericirii

este o carte de confesiune  dupa lectura careia ai sa ai cu siguranta cateva intrebari existentiale pe care sa ti le adresezi. Te face sa-ti revizuiesti planurile si sa-mi modifici scara de valori, in cazul in care ai pus pe primul plan interesele omului contemporan. Atinge cele mai sensibile corzi ale sufletului tau reusind sa te faca sa te identifici cu personajul. Aici gasesti pagini de istorie si afli ca „inchisoarea dupa Securitate, e un liman, o oaza, un rai.”,  retraiesti chinurile din inchisorile comuniste de la Gherla sau de la Jilava si intelegi ca exista ceva in toate astea care te face sa fii fericit: credinta.

Asa a ajuns Nicolae Steinhardt sa se converteasca din iudaism, la crestinism, petrecand-si ultimii ani la Manastirea Rohia din tara Lapusului.

Daca,  citind aceste randuri nu considerati ca aceasta carte merita citita, atunci …eu nu mai am alte argumente.

„Treptele iertarii:

Gresitilor nostri le iertam greu. Sau, daca iertam, nu uitam. (Si iertarea fara uitare e ca si cum n-ar fi, batatura fara caine, gura fara dinti).  Ne iertam si mai greu pe noi insine. (Si acesta tinere de minte otraveste.  Spre a dobandi pacea launtrica trebuie sa ajungem, prin cainta, dincolo de cainta: la a ne ierta). Cel mai greu ne vine a ierta pe cei carora le-am gresit. (Cine ajunge sa poata ierta pe cel fata de care a gresit, cu adevarat izbuteste un lucru greu, cu adevarat bate un record ). Neiertarea de sine are un caracter mai grav decat s-ar zice: inseamna neincredere in bunatatea lui Dumnezeu, dovada incapatinatei si contabilei noastre rautati. E cazul lui Iuda, care n-a crezut nici in puterea lui Hristos (ca-l poate ierta) si nici in bunatatea lui Hristos  (ca vrea sa-l ierte). ”

***

” Dezamagirea in prietenie e un simptom care dezvaluie niveluri mai profunde. Ne doare nu marsavia pe care o descoperim la celalalt – la urma urmei nu ne sinchisim de ea- ci descoperirea propriei noastre marsavii reflectata in celalalt, caci nu ne-am fi imprietenit daca nu exista intre noi un fond comun, aceleasi ape subterane pe care sunt cladite doua case subrede.”

***

Iata ce scrie Steinhardt la eliberarea din inchisoare (2 august 1964) :

„Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgerari autogene ale beznei, care despica intunericul fara a-l risipi ) si ies cu ochii deschisi ; am intrat rasfatat, razgaiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit , ies cunoscand fericirea;  am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator;  soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de paine cat de mica;  ies admirand mai presus de orice curajul, demnitatea,  onoarea,  eroismul;  ies impacat: cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi. ”

Cartea e plina de astfel de reflectii si o recomand cu multa caldura.

Lectura placuta si utila !

1 thought on “Recomandare de suflet…pentru saptamana patimilor !”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s