Interviu cu domnul profesor univ. dr.Puiu Nistoreanu

172666_128414447232124_3025202_o

Invitatul meu de astăzi este domnul profesor universitar doctor Puiu Nistoreanu, economist, cercetator, specialist în administrarea afacerilor – turism și servicii (managementul, marketingul, producţia şi comercializarea produselor turistice; dezvoltare durabilă; dezvoltare locală și regională), eseist si jurnalist de turism. În prezent este profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice din București (ASE), Facultatea de Business și Turism (fosta Facultate de Comerţ), Departamentul Turism şi Geografie, conducător ştiinţific de doctorat, membru al Școlii doctorale de la Academia de Studii Economice din București (ASE) – specializarea Administrarea Afacerilor. Prof. univ. dr. Puiu Nistoreanu este cel de-al doilea fiu al lui Vasile Nistoreanu (1919-1986, muncitor petrolist) – descendent dintr-o veche familie de răzeşi din satul Stăneşti (bunicul Panaite, iar bunica Paraschiva Nistoreanu), comuna Măgireşti (judeţul Bacău) şi al Mariei (născută Colceru) Nistoreanu (1924-2012, casnică) – fiica unui ceferist (Vasile Colceru) şi a unei casnice (Anica Colceru) din Văsîeşti (actualmente cartier al Municipiului Moineşti). Este căsătorit şi are un băiat – Bogdan Gabriel Nistoreanu, doctor în economie, cadru didactic în Academia de Studii Economice din Bucureşti. Fratele său mai mare, Gheorghe Nistoreanu (n. 26 iunie 1946; d. 13 august 2009), a fost jurist – specialist în drept penal şi criminalistică, profesor universitar, unul dintre reputaţii specialiști români în drept penal și criminologie.

1074211_514051932001705_148605127_oCP:  Domnule profesor, vă mulţumesc că aţi acceptat să răspundeţi câtorva întrebări legate de Moineşti, în acestă perioadă universitară foarte încărcată pentru dumneavoastră. Vreau sa ştiţi că moineştenii sunt foarte mândri de faptul că aparţineţi acestor locuri şi că, în ciuda faptului că nu mai locuiţi de multă vreme pe meleagurile noastre, sunteţi mai prezent în comunitate decât mulţi localnici. Ştiu că ajutaţi foarte mult la promovarea turistică a Moineştiului, atât în ţară cât şi în afară, prin participarea la târgul de turism organizat la Romexpo. Vă rog sa ne spuneţi câteva cuvinte despre acest proiect.

PN:  Vă mulţumesc pentru aprecieri, şi vreau să vă spun că parinţii mei ar fi fost foarte mândri să audă atâtea vorbe frumoase despre una din odraslele lor (probabil la fel ca oricare alt părinte moineştean).  Legat de participarea Moineştiului la târgul de turism vreau să vă spun că eu am fost precum “clopoţelul” de la trăsură: dinga-dinga. Meritul este pe deplin al comunităţii locale şi a echipei din primărie care şi-a propus promovarea potenţialului turistic din zona noastră. Au scris un proiect, au aplicat şi apoi au trecut la treabă. Mai multe amănunte vă rog să citiţi, parcurgând paginile web-ului de la adresa http://www.turismmoinesti.ro. Domniile lor au făcut totul iar eu doar m-am alăturat, pe măsura puterilor mele am făcut şi eu ceea ce a făcut şi bietul Moş Ion Roată în povestea cu bolovanul unirii. De, si copii ştiu „unde’s mulţi puterea creşte…”, iar echipa proiectului a fost cea care a dat valoare resurselor şi a sădit mlădiţa redevenirii turistice a urbei.

CP: M-am uitat pe blogul dumneavoastră, ”Povestite de Puiu” şi am văzut că n-aţi mai scris de multă vreme, mai exact de pe 11 februarie 2013, când ne-aţi povestit despre Macu (nimeni altul decât pictorul moineştean Dumitru Macovei). Aţi părăsit bloggingul sau ne putem aştepta la articole noi ?

PN: Aveţi dreptate, nu am mai postat de multişor nimic. Consideraţi, vă rog, aceasta perioadă ca o „silenzio stampa”. M-am tot gândit şi am analizat, iar decizia finală este de a relua activitatea. Cât de curând voi da la iveala noi trăiri, sentimente, răstălmaciri şi…povestiri.

248435_149487561791479_1390346_n

CP: Le recomandaţi studenţilor sau cunoştinţelor dumneavostră să viziteze Moineştiul ? Ce le spuneţi că o sa vadă şi o să  facă la Moineşti?

PN:  Trebuie sa ştiţi că eu am găsit întotdeaua (încă de cand eram elev în şcoala primară, chiar!)  foarte atractiv oraşul nostru. Aşteptam cu emoţie venirea în practică a studenţilor, începerea anului şcolar cu noi tineri dascăli repartizaţi la şcolile din oraş, venirea musafirilor sau orice altă ocazie pentru a descrie şi admira oraşul de pe Măgura sau Osoiu, pentru a-i duce la „iazul popii” de la Vasîeşti ori la cel din schelă – schela însăşi mi se părea o adevarată atracţie, ori a-i duce pe dealurile de la Poduri (în special la Dealul lui Ghindaru, pentru „a ne juca” de-a arheologii…) şi Hangani, spre albia Tazlăului, în Parcul cu Pini. Atunci când nu era timp de drumeţit „ne întindeam” – mai ales la căderea serii, la poveşti misterioase despre „Lacul Tarnița-cel-fără-de-fund” sau cetatea dacică (Cetăţuia). Despre toate astea le spun studenţilor mei ori de cate ori am ocazia, sau atunci când “ademenesc” câte un moineştean să vina “în vizită” la orele mele. Au trecut prin asta: Romeo Dumitrescu, Viorel Costea şi chiar Răzvan Mătăşel. Cu sinceritate vă declar că îmi doresc ca lista să crească. Deja am în vizor câteva persoane pentru semestrul doi al acestui an universitar cu care voi extinde prezentările spre atracţiile aflate pe o rază de 30-40 de kilometri, circular pe centrul Moineştiului.

CP:  De când n-aţi mai fost la Moineşti şi care sunt locurile pe care le vizitaţi de fiecare dată când vă reîntoarceţi acasă?

PN: Credeţi sau nu, abia m-am întors de acasă. M-am aflat pentru trei zile în oraşul naşterii, copilăriei şi tinereţii mele. Am avut câte ceva de făcut în amintirea părinţilor mei şi bun înţeles că de fiecare dată am bătut oraşul de la un capăt la altul „pe Tudor Vladimirescu”, am dat o raită pe Libertăţii şi am privit colonia Lucăceştiului din „capul scărilor”, am trecut prin schelă, am dat o fugă la Văsîeşti şi Hangani şi m-am repezit spre a-mi revedea o mătuşă la Măgiresti. Nu am reuşit să fac mai mult pentru că m-am întâlnit cu una din cele mai vechi şi constante iubite: Iarna. Am stat la o cană de ceai şi am rememorat amintiri despre oameni dragi, iubiri neîmpărtăşite, clipe emoţionante, chipul mamei şi al tatei (a cărui zi de naştere a fost ieri), năzdrăvăniile făcute împreună cu fratele meu George sau alţi prieteni… M-am trezit uşor răcit, fără ceai şi cu microbuzul pentru Bucureşti plecat de sub nas. Noroc cu un om de suflet care a plecat în urmărirea lui şi de şoferul microbuzului –căruia facându-i-se milă de semnele disperate ale unui ins grizonat a oprit.

936169_483486715058227_1163579280_nCP: Am observat că faceţi parte din grupul ”Moineştiul pozitiv” şi din altele care au legatură cu oraşul, că sunteţi la curent cu tot ce se întâmplă aici, că apreciaţi toate evenimentele pozitive. Credeţi că Moineştiul va ajunge un reper interesant pe harta turistică a României? Ce schimbări ar trebui să se mai producă ? cu ce-ar putea contribui la asta, moineşteanul de rând?

PN:  Mă interesează tot ceea ce are loc în oraşul în care mi s-a spus – evident în glumă, pentru prima oară „buricul pământului”. Nu am crezut asta nici atunci şi nu o cred nici acum, însă cred că Moineştiul are datele pentru a ajunge în timp un loc cunoscut şi mai ales căutat ca şi destinaţie de călătorie. Am sperat asta şi sper în continuare, mă nelinişteşte doar faptul că nu o să pot fi de faţă la apogeul acestei evoluţii. Aveţi dreptate este nevoie pentru asta de multe schimbări: de mentalitate, de apreciere a realităţii, de valorificare, de cunoaştere şi lista nu se încheie aici. Principala contribuţie a oricărui moineştean trebuie să constea în cunoaştere, preţuire, valorificare, spirit ospitalier, zâmbet şi nu în ultimă instanţă „fală de moineştean”. Mândria este un păcat, însă cred că atunci când asta se rasfrânge asupra locurilor natale ori a celor în care trăieşti poţi obţine iertarea, dar şi răsplata faptelor tale.

CP: Pe 8 februarie este ziua dumneavostră de naştere şi vă rog să-mi permiteţi să vă urez să aveţi un an excelent, cu sănătate, cu realizări pe plan personal şi profesional şi cu multe bucurii. La mulţi ani domnule profesor şi vă aşteptăm cu drag la Moineşti ! Vă mulţumesc încă odată, este o mare onoare pentru mine şi blogul meu să vă am invitat.

PN: Vă mulţumesc pentru urări şi vă asigur că sunt şanse să ne revedem curând. Cu modestie trebuie să vă spun ca mi-aţi înveselit ziua, drept pentru care – fiind încă răcit (probabil de la îmbratişarea Iernii) vă invit la o cană de ceai.

CP: Mulţumesc pentru invitaţie si sănătate grabnică !

Dupa_ploaie_la_Moinesti_de_stefan_luchian„După ploaie, la Moineşti”, tablou de Ştefan Luchian

 Sursă foto: pagina de facebook a domnului profesor Puiu Nistoreanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s