Publicat în Superblog 2015

Ezel

-„Ezel, mai ai ciocolată ? … da’ rahat cu aromă de trandafiri ?

Ezel aştepta întrebarea asta de vreo oră, aşa că era pregătit să tragă uşor ghiozdanul din bancă, să-l deschidă în linişte şi să scoată de-acolo şerveţelul în care mama lui împacheta zilnic două bucăţele de ciocolată şi două de rahat. Ştia doamna Meryem că Ezel e îndrăgostit de mine şi îi punea întotdeauna dulciuri la dublu.

Eram în clasa a-VII-a, când diriginta ni l-a prezentat pe noul nostru coleg, Ezel, un puşti bruneţel cu ochii negrii, de care ne-am îndrăgostit instantaneu toate fetele din clasă. Cum locul de lângă mine era liber, Ezel mi-a devenit coleg de bancă şi pe urmă cel mai bun prieten.

Familia lui Ezel s-a mutat în acelaşi cartier cu noi, aşa că în scurt timp mămicile noastre au devenit cele mai bune prietene. Ne vizitam aproape zilnic, doamna Meryem ne aşeza pe noi copii la o măsuţă să ne facem temele, iar maturii stăteau la cafea şi poveştile lor nu mai aveau sfârşit. Îmi plăcea mult în casa lor, aveau un covor atât de moale şi pufos, încât îmi cufundam toată talpa piciorului în el şi pernuţe pe care ne aşezam la discuţii, ori la joacă. Tatăl lui Ezel, domnul Omer făcea întotdeauna cafeaua, zicea că aşa e frumos, ca domnul să servească doamnele cu cafea şi bineînţeles că niciodată cafeaua nu venea singură, ci era însoţită de câte o bucăţică de ciocolată sau de rahat şi neapărat de un pahar cu apă rece, cu care se clătea gura pentru a simţi mai bine aromele cafelei.

okke6 Mirosul şi gustul acelei cafele nu le-am uitat niciodată şi nici nu le-am mai regăsit în nicio cafenea pe unde am umblat. Mama îmi dădea să gust câte o gură din licoarea vieţii pentru că, zicea ea, „e prea tare şi copii n-au voie să bea cafea”.

De multe ori fugeam în bucătărie să văd ibricul de cupru şi să asist la procesul de fabricaţie, visând să am şi eu aşa ceva într-o zi şi să pot face cafea atât de bună ca cea a domnului Omer. Nu-l mai slăbeam pe bietul om cu întrebările, dar lui îi făcea plăcere să-mi răspundă, transformând fiecare răspuns într-o poveste frumoasă. Ăsta era cu siguranţă unul din motivele pentru care îmi plăcea să merg în fiecare seară la ei.

Domnul Omer nu avea fete şi am observat că mă îndrăgise foarte mult, de aceea în una din zile mi-a spus că mă va învăţa să fac cea mai bună cafea turcească pentru că în Turcia, o fată bună de măritat se cunoaşte după cum face cafeaua.  Când am fost acasă la Meryem s-o cer de soţie, povestea domnul Omer, a făcut o cafea foarte bună pentru părinţii mei, iar mie mi-a pus sare. Am băut în tăcere, pentru că o iubeam foarte mult pe Meryem şi ăsta era un fel de cod secret, un fel de accept tacit pe care ea mi l-a transmis prin acea cafea sărată.

După ce cafeaua era gata, domnul Omer o turna în ceşti de porţelan îmbrăcate în alte ceşcuţe de argint cu ornamente atât de frumoase încât te făceau să te simţi oaspete în seraiurile de pe malurile Bofsorului. Mi-o şi imaginam pe doamna Meryem, în rolul Şeherezadei, care nu s-a mulţumit să-l ţină treaz cu poveştile ei pe domnul Omer doar 1001 de nopţi, ci toată viaţa.

okke7  Cafeaua se savura încet, pentru că era doar un pretext pentru ca cei prezenţi să poată sta cât mai mult de vorbă. De fapt, în Turcia este şi un proverb care spune că „inima nu tânjeşte după cafea ci după un prieten de discuţie, cafeaua fiind doar pretextul”. După ce terminau de băut licoarea magică, doamnele întorceau ceştile cu gura în jos, rotindu-le mai întâi, astfel încât zaţul se transforma în semne ciudate, care după nici cinci minute dădeau naştere altor poveşti pe care doamna Meryem i le spunea mamei, ghicindu-i trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul. Cel mai mult îmi doream să-mi spună ce notă voi lua la scoală a doua zi şi la ce materii o să fiu ascultată.

În clasa a VIII-a am învăţat la istorie despre Suleyman şi l-am întrebat pe domnul Omer, dacă şi sultanul servea cafea. Bucuros de întrebare, domnul Omer mi-a vorbit despre călătoria cafelei, care a început cu o mie de ani în urmă în Etiopia şi despre prima cafenea din Istambul deschisă în 1554. Bineînţeles, cei mai buni cafegii ii serveau zilnic cafeaua lui  Suleyman şi tuturor celor de la palat. O cafea făcută din cele mai alese boabe, măcinate cât mai fin cu putinţă, chiar cu câteva momente înainte de a se face cafeaua.

-Ştiţi reţeta cafelei ce i se servea Sultanului Suleyman ? am întrebat eu curioasă ca de obicei.

-Domnul Omer a zâmbit pe sub mustaţa lui bogată şi m-a invitat să facem împreună cafeaua sultanului. A scos apă rece de la frigider şi a turnat cu măsură în ibric pentru trei porţii. Cu mişcări domoale a aprins flacăra ochiului mic a aragazului, a pus ibricul pe foc, trei linguriţe rase de zahăr  şi şase linguriţe pline ochi de cafea fină, amestecând continuu. A lăsat cafeaua să fiarbă până s-a ridicat să iasă din ibric, a dat-o deoparte pentru câteva secunde şi procedura s-a repetat de încă două ori. A pus puţin în ceşti, apoi a mai dat o dată în clocot. S-a ridicat deasupra fiecărei ceşcuţe un strat bogat de caimac, ce-ţi lăsa gura apă.

Am servit cafeaua împreună cu domnul Omer, fiind foarte lăudaţi în acea seară de toţi cei prezenţi şi m-am simţit foarte mândră când doamna Meryem s-a uitat cu subînţeles la soţul ei.

Ne-am simţit atât de bine încă vreo patru ani, după care Ezel şi familia sa s-au mutat în Turcia, la Istiklal Cadessi, pe o străduţă numită Olivia.

Am rămas prietenă cu Ezel, care mi-a povestit că e vecin cu Cemil Rilik, cel mai mare maestru cafegiu, ce face o cafea groasă şi tare cu un zaţ ce nu cade din cană. Are o cafenea ce se numeşte „Mandabatmaz”, unde o să mergem când îi voi face o vizită. Am învăţat şi câteva cuvinte în turcă, de exemplu, kahvesi înseamnă cafea, iar okkali înseamnă bine preparată, intensă şi spumoasă.

Luna trecută Ezel a revenit în România cu soţia şi cei doi copii ai săi şi ghiciţi ce cadou mi-au făcut. Nu, nu un ibric sau un set de ceşcuţe ci o cafetieră profesională Arzum Okka,  pe care a achiziţionat-o de pe un magazin online de cafetiere, cu care să fac o cafea ca a domnului Omer. La început am fost sceptică şi chiar dacă n-am spus cu voce tare, am gândit „nu se poate aşa ceva, nimeni şi nimic nu pot înlocui cafeaua făcută de domnul Omer”. Realitatea m-a contrazis, cafetiera asta chiar poate să-ţi facă foarte uşor cafea cu o mie de arome. În plus, e uşor de utilizat şi de curăţat.

okke5Timp de o săptămână, cât Ezel şi familia lui au stat la noi, am savurat cafeaua copilăriei noastre, pe care am descântat-o cum am ştiut noi mai bine, cu povestiri din tinereţe şi nu numai. Jasmin, soţia lui Ezel ne-a ghicit viitorul, în timp ce copii se jucau fericiţi, aşa cum făcusem şi noi cu ani în urmă.

Articol scris pentru Market Online, proba 1

Sponsor:

logo_marketonline-300x225

Anunțuri

5 gânduri despre „Ezel

  1. o poveste cu arome orientale, o poveste ce imbina dorinta si curiozitatea copilariei cu schimbarile maturitatii. felicitari, am citit cu mare placere si mai ales cu mare pofta de cafea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s