”Cuplul” apă + cafea, element al culturii organizaționale

de_vorba_la_fantana

 

Fete la fântână. Valea Bistriţei -Neamţ 1930

Foto: Adolph Chevalier

Sursa foto: http:/poeziipopulare.blogspot.ro/2013/12/845-descantec-de-dragoste.html

 

1930

În zilele geroase de iarnă, cum au fost şi cele de până acum o săptămână, îmi plăcea să merg la bunica şi să-i ascult poveştile. Avea un album cu câteva fotografii prăfuite de vreme, pe care-l răsfoia cu drag arătându-mi chipuri ce abia se mai distingeau, dar pe care ea le vedea clar cu ochii minţii. Îmi povestea despre tot felul de mătuşi şi unchi total necunoscuţi mie, cu detalii din viaţa acestora, de-aş fi putut scrie câteva romane bune din ciclul „Viaţa la ţară”.

Iată ce-mi zicea draga mea bunică când dădea peste fotografia pe care o puteţi vedea şi voi mai sus. „Aici îs eu cu vreo cinci fete din sat. Era o căldură di sî tochiau chietrili pe uliţî şi numa la fântâna lu’ Maria lu’ Sandu era o apă răci şî bunî di-ţî ostoia sătea pi loc. Noi ni adunam aici pe la chindii, când sî mai răcorea oleacî şi ni puneam pi vorovit di trebuiau să vină mamele noastre sî ni aducî în casă mai mult cu forţa. Aşa era di bună apa aceea că beam câte trei-patru căni cât voroveam noi acolo. Eu cred c-o sî mor şi apî ca cea di la fântâna lu’ Maria lu’ Sandu n-a sî mai apuc a bea şî nici sări aşa di frumoasî ca atunci când eram tînără n-oi mai petrece.”

1970

la-o-cafeaSursa foto: http:/www.pentrusuflet.com/2016/05/povestea-cafelei-cu-sare.html

Pe la vreo şaisprezece ani, când începusem şi eu a mă îndrăgosti, o tot trăgeam pe mama de limbă, punându-i tot felul de întrebări, doar-doar voi afla şi eu care-i treaba cu dragostea.  „Cum l-ai cunoscut pe tata ? Cum ai ştiut că el o să fie soţul tău ? Te scotea în oraş ? Unde ? Ce-ţi cumpăra ?” Uneori stătea cu mine ore în şir povestindu-mi, până ce ochii începeau a i se umezi, alteori mă repedea cu vorbe usturătoare trimiţându-mă la învăţat. Se-nţelege că mie îmi plăcea atunci când îşi făcea timp de povestit. Avea talent, semăna cu bunica, despre care v-am vorbit mai sus şi când începea să-şi depene amintirile nu voiai să se mai termine niciodată. Aşa am aflat eu că tata, în perioada în care-i făcea curte o ducea la o cofetărie unde, dacă n-avea bani de prăjituri îi dădea numai apă şi cafea. Stăteau de vorbă până la ora închiderii. Şi ea a rămas cu gândul că apa şi cafeaua de-atunci au fost cele mai bune şi că aşa ceva nu mai găseşti în ziua de azi.

2017

multinationalaMi-am realizat marele vis, acela de a lucra într-o companie multinaţională, cu zeci de colegi, care de care mai ambiţioşi şi mai competitivi. Unii, din afară, mă invidiază. Au aflat că am un salariu în euro şi că firma îmi oferă apă la birou, adusă tocmai din Serbia, din zona munţilor Mitrovo Polje, ambalată în sticle zvelte şi fine de 0,5 l.  Nu mai trebuie să bat drumul până la fântâna lu’ Maria lu’ Sandu sau mai ştiu eu la ce altă fântână, ca bunica, pentru a bea apă de izvor. Mi-am câştigat dreptul de-a bea o apă cu un gust neutru, proaspătă, cu un conţinut echilibrat de minerale şi care-mi potoleşte rapid setea. În plus nu pierd timpul. Dimineaţa găsesc două astfel de sticle pe birou, care-mi ajung pentru toată ziua.

sticle-pet-pe-fond-alb-impreunaPeste drum de compania noastră e un mall şi din când în când mai trag câte-o fugă acolo să-mi iau cafea de la automat. Paharul acela de cafea aburindă de o calitate îndoielnică mă energizează, mă face să mă simt mai sigură pe mine, mai productivă, ba chiar mai creativă. Am nevoie de cel puţin două astfel de doze pe zi, pentru ca creierul meu să nu adoarmă, să fie treaz la toate sarcinile de serviciu ce se cer a fi rezolvate, să reziste stresului la care orice salariat  este supus.

Mi-amintesc cu groază dar şi cu bucurie de o întâmplare mai puţin fericită petrecută în urmă cu câteva zile, când compania noastră a fost la un pas de-a pierde un client important din pricină că eu eram la cafea.

Într-o dimineaţă îngheţată de februarie 2017, am trecut pe la mall să-mi savurez cafeaua şi să mă dezmorţesc puţin, pentru că era atât de frig încât îmi simţeam sângele cum se coagulase în vene şi oasele parcă-mi deveniseră casante. În timpul ăsta, telefonul de pe biroul meu suna ameninţător. Un client important avea nevoie urgentă de nişte date. Văzând că nu-i răspund, a sunat direct la şeful meu şi a ameninţat că pleacă de la noi. Am fost chemată la conducere şi era cât pe ce să-mi pierd locul de muncă. Am avut noroc că sunt foarte bună în ceea ce fac şi m-am ales doar cu o mustrare zdravănă. Mi-am luat inima-n dinţi şi i-am explicat şefului cât de importantă este pentru minea cafeaua de dimineaţă şi cât de mult contribuie la creşterea productivităţii mele şi nu numai. I-am zis în limbajul lui, că fără cafea nu vrea să tragă creierul. E ca şi cum în loc de un Dual Core aş lucra cu un 286. El ştia că aproape toţi salariaţii companiei îşi iau zilnic câte o pauză scurtă de una-două cafele, pentru că aşa proceda şi el când i se mai descărcau bateriile şi atunci s-a produs iluminarea.  „O să vorbesc cu cei de La Fântână, care ne furnizează apa, să ne aducă şi cafea la birou. Agentul lor de vânzări mi-a vorbit de multe ori despre cafeaua Kafune, un brand propriu. O cafea cu un gust bogat şi deplin, care te energizează pe loc şi-ţi dă vitalitate. O cafea, ca o declaraţie de independenţă, întotdeauna proaspătă, cuceritoare şi tonică aidoma Braziliei, de unde provine.”

kafune-micÎn momentul acela îmi venea să-l pup de bucuroasă ce eram. Uitasem chiar şi de muştruiala zdravănă pe care mi-o luasem doar cu câteva minute înainte. Eram fericită că şeful a înţeles şi a conştientizat importanţa existenţei cafelei în firmă. Fiindcă e un om de acţiune, a pus mâna pe telefon, a sunat  „La Fântână„, cea mai de încredere firmă de servicii de aprovizionare cu apă şi cafea pentru companii şi horeca şi a comandat echipamentele şi cafeaua. De luni, 6 martie, nu va mai trebui să mergem la mall pentru cafea,  vom avea în firmă una dintre cele mai bune cafele şi… gratis 🙂  Vezi mamă ce norocoasă sunt ? Am să-ţi aduc şi ţie să  guşti, când voi veni pe-acasă, să vezi cum arată o cafea excepţională.

Am fugit repede la locul meu şi printr-un mail mi-am anunţat toţi colegii că de luni, aroma desăvârşită şi pronunţată a cafelei Kafune se va simţi pe birourile  fiecăruia dintre noi. Mi-au venit pe loc 300 de mailuri de mulţumire şi apreciere.

Aşadar, tot răul spre bine. Noi, salariaţii, ne-am ales cu cafea „la botul calului” şi firma cu oameni mulţumiţi şi mai productivi ca niciciodată.

Dacă şi voi, acolo unde lucraţi, simţiţi nevoia de-a vă energiza cu o cafea bună, nu ezitaţi să-i spuneţi şefului despre asta. Dacă este un om deschis la minte, va proceda aşa cum a făcut al meu. În definitiv, toată lumea are de câştigat !

Articol scris pentru proba 1 din Spring Superblog 2017

Sponsor:

La-Fantana

Anunțuri

8 comentarii

  1. wow, a inceput? acum am constientizat. e primul articol pe care l citesc de SB ul asta :).
    acum intrebarile despre cum s au cunoscut parintii incep mult mai devreme, Dante de pe la 6 ani era curios :)))
    desi e seara mi ai facut pofta de cafea :). si de apa de fantana… mai ales de apa de fantana…

    • da, a inceput 🙂 Vavaly tu esti o mamica moderna si deschisa cu baietii tai, la mine nici vorba de asa ceva. Erau multe subiecte tabu de care nu puteai sa te-atingi. Parintii credeau ca cine stie ce intentii ascunse am. Ma bucura mult vizitele tale. Pupici tie si baietilor si un 8 martie plin de rasfat, asa cum meriti, ca doar ai o casa de baieti in subordine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s