Mama, primul meu mentor

Doi ochi căprui mă priveau insistent de pe o faţă albă ca spuma laptelui încadrată de un păr negru cârlionţat, făcându-mă să râd aproape tot timpul. Două mâini catifelate şi parfumate îmi atingeau pielea în cel mai plăcut mod cu putinţă,  masându-mă cu tot felul de creme şi uleiuri parfumate, în timp ce creierul meu înregistra ( inconştient desigur)  primele şedinţe de dezvoltare personală pe care mi le ţinea cel mai important mentor din viaţa mea, cea despre care aveam să conştientizez mai târziu că e mama. În primul an n-am prea înţeles rostul cuvintelor „frumuseţea lu’ mama, deşteapta lu’ mama,  prinţesa lu’ mama” etc  şi le-am luat ca atare. Treptat, au apărut şi alte personaje, cărora li se spunea:  „nana”, „mătuşa”, „unchiul”, „verişoara”, „vecina”, „prietena”, ce mă smulgeau mai mult cu forţa din braţele mamei, minunându-se de părul meu blond şi ochii mei albaştrii. Toţi afirmau că sunt frumoasă, că am hăinuţe asortate şi că miros plăcut. Tata se cam temea să se joace cu mine, avea mâinile aspre şi mă ridica în braţe ca pe-un buştean. Din „prinţesa lu’ tata” nu mă scotea, aşa încât nu mai ştiam sigur a cui prinţesă eram de fapt.

Într-o zi,  am observat cum mama,  înainte de-a mă atinge,  se dădea cu o cremă. Aşa am înţeles de unde provenea prospeţimea, elasticitatea şi catifelarea mâinilor ei. Prima lecţie se predase deja fără cuvinte prea multe şi iată, va fi valabilă până la sfârşitul zilelor mele. (Dacă vrei mâini fine şi catifelate care să miroasă plăcut,  ai nevoie de cremă de mâini lejeră cu orhidee).

Treptat, mama mi-a predat cum să ţin săpunul în mână,  cum să-l folosesc, de ce  şi mai ales de câte ori pe zi. Îmi repeta într-una că fetiţele trebuie să fie în permanenţă curate şi parfumate şi că e o ruşine să se întâmple altfel. Mi-a pus periuţa de dinţi în mână şi cu răbdare mi-a explicat cum se face periajul dentar. M-a învăţat cum  să-mi ţin ochii închişi şi cum să mă spăl pe cap cu şampon hidratant din urzică şi grâu.

Pentru toate aceste lecţii mama inventa câte o poveste frumoasă cu prinţese care-şi pierdeau strălucirea părului din pricină că nu voiau să se spele pe cap, ori le cădeau dinţii din pricină că urau periuţa şi pasta de dinţi. Şi bineînţeles că eu, prinţesa mamei şi a tatălui, un fel de două prinţese într-una, nu doream să păţesc aşa ceva. 🙂

Când reuşeam să-mi fac singură toaleta, eram lăudată şi pupată la nesfârşit.

Îmi pieptăna părul cu drag, aranjându-mi buclele blonde şi apoi mă ducea  în faţa oglinzii şi-mi arăta cât de frumoasă eram aşa proaspăt spălată, mirosind a curat, învăţându-mă astfel ce înseamnă să am  încrederea în mine.

Învăţăturile mamei nu s-au oprit doar la regulile de bază ale igienei. Ea mi-a predat şi primele lecţii de patriotism, m-a învăţat că un produs românesc e mai bun decât unul din altă ţară, pentru că e creat special pentru români şi adaptat specificului nostru naţional.

Mă lua la cumpărături, explicându-mi pe înţelesul meu primele lecţii de marketing. Am reţinut până-n ziua de azi că e important să alegi întotdeauna o marcă de încredere, care înţelege ce e important pentru consumatori şi familiile lor.  Mă lăsa să iau ce-mi plăcea, apoi analizam împreună produsul şi vedeam dacă merită sau nu să fie cumpărat. Aşa am aflat că o marcă cunoscută, de tradiţie, o să scoată pe piaţă numai lucruri foarte bune, a căror raport calitate-preţ este unul foarte avantajos. Am învăţat că scump nu înseamnă neapărat bun şi că un ambalaj frumos nu ascunde întotdeauna un produs pe măsură. Am înţeles că o firmă nu poate rezista pe piaţă mai mult de trei ani dacă îşi dezamăgeşte clienţii. Vechimea unui brand vorbeşte de la sine despre calitatea produselor.

Ţin minte, de parcă a fost ieri, cum într-o zi, mama  m-a trimis să-i cumpăr o cremă de faţă, fără să-mi precizeze ce anume. A testat spiritul meu de observaţie şi a dorit să vadă dacă lecţiile ei au găsit în mine un teren roditor. A fost foarte dezamăgită de rezultat. Alesesem superficial, la întâmplare, o cremă pentru ten gras, deşi ea avea tenul uscat, cheltuind toţi banii pe care-i primisem de-acasă. Despre marcă, ce să vă spun…nici n-am dat importanţă.

M-am simţit îngrozitor citindu-i dezamăgirea pe chip. A luat crema şi mi-a zis doar atât: „asta nu pot decât să mi-o dau pe călcâie…iar pentru o cremă de călcâie, a costat enorm”. Aproape că am izbucnit în plâns. Am fugit în baie să nu mă vadă şi mi-am promis în faţa oglinzii că aşa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Mi-am şters lacrimile şi am analizat dulăpiorul cu produse cosmetice. Cum de nu observasem că mama nu folosea decât cremă Gerovital H3, de la Farmec ?

I-am cerut bani tatei şi mi-am reparat greşeala. Au trecut mulţi ani de-atunci, însă întâmplarea asta mi-a rămas vie în minte, pentru că a fost o lecţie din care am învăţat că în viaţă nu trebuie să tratez lucrurile cu superficialitate.

Am ales împreună cu mama primul ruj, primele farduri, primele oje, primul demachiant, prima cremă depilatoare şi multe alte produse utile unei domnişoare în devenire,  învătându-mă cum să le combin şi când trebuie să le folosesc

Mama nu mai e demult, dar eu nu am uitat ce-am învătat atunci şi sper să pot preda şi eu aceste lecţii copilului meu, atunci când va veni în viaţa mea.

Articol scris pentru proba 3 din Spring Superblog 2017

Sponsor:

Anunțuri

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s