Amintiri din ştrumpfie

Când eram eu copiliţă,
Mama mă striga Ştrumpfiţă.
Că eram mică, drăguţă,
Ba şi tare jucăuşă.

Cum plecau ai mei de-acasă,
Şoarecii jucau pe masă.
Începeam a căuta.
Ce aş mai putea strica.

Într-o zi, de dimineaţă,
M-am trezit singură-acasă.
Şi mi-am zis, să fac ceva
Pân’ ce vine mama mea.

Am luat foarfecele-n mână
Şi m-am pus pe tăiat lână,
De la pat, de la covor,
Chair şi cerga de pe hol.

După ce am terminat,
M-am ascuns după un pat.
Dar acolo, ce se vede ?
O gaură, în perete.

Am băgat un degeţel,
Şi am zgâlţâit niţel.
Începu a cădea varul
Cum văzui la nea zidaru’.

Doamne, ce mult mi-a plăcut
Să văd cum ajung la lut,
Şi am coşcovit măi frate,
Casa, doar pe jumătate.

Ziua nu s-a terminat,
Căci mai aveam de lucrat,
O perdea să colorez,
Cum în vise nu visezi.

Am umplut din călimară,
Un stilou plin cu cerneală.
Şi-am pictat cu puncticele,
Perdeaua visurilor mele.

Se-nţelege că pe toate,
Le făceam pe jumătate,
Pentru că eram micuţă
Şi n-ajungeam la măsuţă.

Şi fiindcă văzusem eu,
Buzunare la tricou,
N-am mai stat pe gânduri, zău.
I-am „croit” şi la al meu.

În timpul ce mi-a rămas,
M-am pictat cu ruj pe nas
Si cu farduri…peste tot,
N-am lăsat liber vreun loc.

Când să-mi chinui şi păpuşa,
Hopa, se aude uşa,
Şi un strigăt speriat.
Oare ce s-o fi-ntâmplat ?

-Puiul mamii, ce-ai păţit,
Cine aşa te-a murdărit ?
Şi tricoul ăsta nou,
Parcă n-avea găuri, zău !

-Vai de mine şi de mine,
Ce bătaie îţi revine,
Cin’ te-a pus să coşcoveşti,
Şi perdeaua s-o vopseşti ?

-Am să-l chem pe Papa Strumpf,
Şi-am să văd ce-i spui acuş.
N-ai să şti pe und’ să fugi
De ruşine, să-tescunzi.

Noi am vrut să te luăm,
La film să te invităm.
La,  „Ştrumpfii…Satul Pierdut
Dar,  se pare că n-ai vrut.

Am început a boci,
Şi-a promite că voi fi,
Cea mai cuminte fetiţă
Frumoasă ca o Ştrumpfiţă.

M-am spălat, m-am pieptănat,
Rochie albastră  am purtat.
Şi m-am pus pe măturat
Varul ce-a căzut, l-am luat.

Pe 31 martie, mi s-a promis
Că voi avea o zi de vis.
Vom merge la un film pentru copii,
Şi fericită eu din nou voi fi.

V-am povestit aici, prieteni dragi
O zi din anii de ştrumpfie,
De care tare dor mi-e mie,
Şi care atâta de frumoasă a fost.

 

Oricât de mari am fi pe-acest pâmânt,
Să nu uităm să fim şi ştrumpfi din când în când,
Şi să trăim cu toţii-n armonie,
Păstrând aprinsă flacăra prieteniei.

Trailer film:

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 10

Sponsor:

 

 

 

Anunțuri

7 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s