Blogul e casa AIA cu idei

De ceva vreme, în mintea mea se auzea un roi de albine ce nu-şi găsea urdinişul. Am tot scuturat eu capul, dar cu nici un chip n-am reuşit să le liniştesc până ce nu le-am promis că le fac un blog, pe unde să iasă la soare. Nu mi-am imaginat că ideile sunt atât de nerăbdătoare să vadă lumina zilei…măcar de-ar fi vreuna valoroasă. Păi dacă le-am promis, m-am apucat temeinic să le fac casa AIA. M-am aşezat la birou şi au început să zumzăie întrebările: cum să se numească blogul, unde să-l „cazez”, cu ce „faţă” să se  prezinte lumii ?  Şi am încercat cu tot felul de nume şi de schiţe. Tot ce scriam, peste un minut ştergeam, căci nimic nu mi se părea potrivit. Eram un fel de „Meşterul Manole”, căci vroiam ca blogul meu să fie cel mai cel, să mă reprezinte, să mă simt bine când îl privesc şi-l citesc. Să fie curat şi aerisit şi să nu-mi apară-n cale tot felul de reclame care să-mi pună cititorii pe fugă. Ei bine, când creezi ceva, te apropii de marele Arhitect şi abia atunci realizezi cât de greu este să scoţi la lumină ceva nou, nemaivăzut şi nemaiîntâlnit.

Când deschizi un blog, e ca şi cum ţi-ai construi o casă, căci, ce e blogul la urma urmei ? O casă a ideilor şi gândurilor tale, o casă colorată, spaţioasă, cu o curte mare plină de flori parfumate.

Identificarea numelui blogului, a domeniului şi a nişei este echivalentă cu obţinerea certificatului de urbanism Cum ai putea să construieşti ceva într-o zonă, dacă nu-ţi este permis ? Oare poţi să-ţi ridici un palat cu turnuleţe în centrul unei metropole, sau să visezi la o casă cu toate utilităţile, pe o insulă unde nu există gaze şi curent electric ? Fireşte că nu, aşa cum nu poţi să ai un blog cu un nume banal, pe care să nu ţi-l găsească nimeni, nici măcar din greşeală şi să mai şi doreşti să ai vizitatori, în afara celor câţiva prieteni care-ţi vor face vizualizări  din complezenţă.

Hostingul e gazda blogului, e terenul unde-mi amplasez căsuţa virtuală. Trebuie să am mare grijă, pentru că în ultima vreme, mii de căsuţe virtuale s-au pierdut  pentru că nu şi-au făcut studii geotehnice în laboratoare atestate şi le-a cam fugit pământul de sub picioare.

Cel mai greu m-am hotărât să-mi aleg tema, căci platforma WordPress mi-a pus la dispoziţie o mulţime de modele, care de care mai frumoase şi mai interesante. M-am simţit ca şi cum ar fi trebuit să aleg dintre zeci de proiecte case de la AIA Proiect.

Cu meniul pe stânga sau pe dreapta, cu locuri pentru fotografii, dispuse pe o coloană sau pe mai multe, oare ce temă să-mi aleg ?  E ca şi când cineva m-ar întreba ce tip arhitectural îmi doresc: clasic, duplex, lux, modem ori  vacanţa. Orice, numai flexibil să fie !  Dacă e flexibil, va fi uşor  de modificat şi nu va trebui să iau totul de la zero când voi dori să schimb ceva.

Aşa cum vedeţi, mi-am ales o temă simplă şi intuitivă, pentru că-mi plac lucrurile simple şi clare. Sunt cel mai uşor de utilizat şi-mi dau senzaţia de siguranţă. Am personalizat alegerea făcută, modificând antetul (un fel de acoperiş, pe care mi l-am dorit de tip terasă) şi fundalul, pentru care am ales o culoare care să-mi producă emoţie, dar în acelaşi timp să fie şi în trend (verde primăvăratic).

Blogul meu este asemenea unei construcţii clasice, însă e făcut cu materiale moderne, ecologice şi trainice de tipul : meniuri, note, autori, comentarii, legături cu reţelele de socializare. Toate astea îi ţin de cald, aşa că voi sta foarte bine la capitolul performanţa energetică a blogului..

Treptat, i-am adăugat şi anexe: cramă, garaj, piscină, spaţii de relaxare, pe care le-am numit simplu, categorii. Albinuţele mele se străduiesc să umple cu miere aceste categorii, fie că e vorba despre: teatru, medicină, dezvoltare personală, concursuri sau ştiri din şi despre Moineşti.

Suprafaţa construibilă e cea dată de WordPress, n-am voie să depăşesc cu nici un MB spaţiul alocat, e ca la PUZ  (Planul urbanistic zonal), altfel pierd Autorizaţia de construcţie şi-mi iau adio de la blog.  Aşa că urmăresc zilnic cât spaţiu de construit mi-a mai rămas şi mai dărâm din articolele mai vechi, care nu au vizualizări în ultima perioadă.

Raportul de evaluare imobiliară al blogului se face pe baza link-urilor cu care mă onorează colegii de căsuţe virtuale, mai ales dacă sunt  privită de cei cu case mari, vile cu piscină în curte sau mai ştiu eu ce şi se numeşte PR (Page Rank). Cu cât numărul acesta e mai mare, cu atât casa mea va avea o valoare mai mare pe piaţă şi pot cere un preţ bun pe ea, dacă mă hotărăsc s-o vând.

Tot ce-aţi citit până aici se referă la un blog mic, un fel de casă veche dintr-un sătuc îndepărtat de lume, cu apă la lighean şi toaletă în curte. Dacă aveţi un buget rezonabil şi doriţi un blog profesionist, apelaţi la o firmă de IT-işti, aşa cum, dacă vă doriţi o casă cu un design ergonomic, durabilă, care să respecte toate standardele şi să aibă toate autorizaţiile, apelaţi la AIA Proiect -excelenţă în proiectare şi servicii auxiliare !

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 11

Sponsor:

Anunțuri

4 comentarii

  1. Important ce tip de blog ai, important e cine scrie si cum scrie persoana care il administreaza,altfel blogul nu are nicio valoare daca fundatia nu este solida in acest sens pentru a putea sustine ceea ce se construieste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s