Ziua iei la Parohia „Sf.Gheorghe” din Orbic-Buhuşi

„A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea.”

George Topârceanu

Nu ştiu dacă ne naştem patrioţi, cred că acest sentiment se dobândeşte pe măsura trecerii anilor şi conştientizării că aparţinem unui neam, că avem nişte repere şi o istorie de la care trebuie să învăţăm cine suntem.  Părinţii, dascălii şi biserica sunt cei care aţâţă acest foc în inimile oamenilor şi-l ţin aprins până când va arde atât de puternic încât va fi sursă de lumină şi pentru ceilalţi.

„Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de Istorie.”

Octavian Paler

E suficient să deschidem televizorul ca să ne îngrozim de ceea ce se întâmplă. Oameni care se declară „mândrii că sunt români”, îs în stare să-si vândă ţara pentru câteva voturi care să le asigure puterea pe următorii ani. Cuvinte ca: patriotism, credinţă, drapel, iubire de neam şi ţară au cam dispărut din vocabularul multora  sau sunt luate în derâdere.

Sâmbătă, 24 iunie 2017 am fost la biserica „Sf.Gheorghe” din Orbic-Buhuşi, unde am respirat, am trăit şi am simţit româneşte. Ceea ce s-a întâmplat acolo m-a fascinat, pentru că mi se întâmplă foarte rar să găsesc pe cineva de la care să iau lumină, iar  părintele Gheorghe Bârjovanu este o torţă vie în acest sens. Sfinţia Sa a reuşit să le transmită enoriaşilor de la Orbic şi nu numai, dragostea de ţară, de portul popular, de muzica patriotică, de tradiţiile strămoşesti dar şi respectul pentru înaintaşi.  A făcut asta cu multă dragoste şi blândeţe, fiind un exemplu pentru întreaga comunitate.

Când am ajuns la biserică, totul era în straie de sărbătoare iar în difuzoare  răsuna melodia: „Noi suntem români”.  Am simţit cum inima  a început a-mi bate mai tare,  sufletul se bucura cu fiecare pas pe care-l făceam în superbul decor sărbătoresc, iar ochii nu se mai săturau a privi la copiii îmbrăcaţi în ii colorate, cu coroniţe din  flori de sânziene pe creştet.Am lăsat ochiul magic al camerei foto să se bucure de câteva cadre şi apoi am păşit cu sfială în sfântul lăcaş. Oameni de toate vărstele în costume populare autentice, unele vechi chiar şi de peste o sută de ani, ascultau pe cineva care le vorbea despre tradiţii. N-am auzit mai nimic, căci frumuseaţea a ceea ce descoperisem întrecea cu mult orice discurs. Cred că şi enoriaşii au observat că sunt spionaţi de intruşi căci zâmbeau cu subînţeles, conştienţi fiind de puterea hipnotizatoare a straielor dumnealor.

De la ora 10 s-a ieşit în curtea bisericii, unde s-a pornit o horă pe acorduri de muzică patriotică, condusă chiar de părintele Bârjovanu. S-au prins în joc, trei poate chiar patru generaţii. Şi totul s-a desfăşurat natural, fără nicio regie, semn că oamenii locului sunt obişnuiţi cu astfel de evenimente.

După horă, a urmat poza de grup, însă mărimea grupului fiind destul de consistentă, fotografii de ocazie, printre care mă număram şi eu, au preferat să facă nu una ci mai multe poze de grup, asa ca să încapă toată lumea.  🙂

Minunăţiile astea mici, sunt elevii doamnei învăţătoare Ana Nona Pâslaru, pe care am avut ocazia s-o cunosc personal (ne ştiam doar  de pe Facebook). Se vede că e foarte iubită de cei mici dar si că dumneaei îi adoră pe micuţi, transmitându-le dragostea pentru ţară şi pentru valorile neamului nostru.Au urmat alte hore, poze, interviuri acordate televiziunii locale, sfinţirea bucatelor şi  împărţirea acestora celor prezenţi. Nu cred că s-a întors cineva acasă neospătat, căci erau multe persoane care se îngrijeau ca toată lumea să fie mulţumită.  Am cunoscut-o şi pe doamna preoteasă Bârjovanu Mihaela, cu care am apucat a schimba câteva cuvinte căci era foarte preocupată de bunul mers al  treburilor. Îmi pare rău că nu-i cunosc pe toţi cei care s-au ocupat de acest eveniment, să-i pot menţiona nominal. Merită din plin să fie felicitaţi şi aplaudaţi la scenă deschisă.

De la eveniment nu a lipsit nici primarul oraşului Buhuşi, domnul Vasile Zaharia.

Preferaţii mei, cei după care m-am ţinut ca o umbră sunt cei doi bunici din fotografia de mai jos. Nu ştiu cum se numesc, dar i-am îndrăgit din primul moment în care i-am văzut.

Imaginea lor, mi-a amintit de cuvintele lui Petre Ţuţea: „Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ”.

Pentru că v-am vorbit de bucate alese, iată ce domnişoare superbe se ocupau ca totul să iasă ca la carte.

S-a servit peşte, orez, măsline şi dulciuri pregătite de mâini pricepute, căci totul a fost delicios.

Am plecat de la Orbic cu bateriile încărcate şi cu o bucurie imensă că aparţin acestui neam, că mă pot bucura de astfel de evenimente şi că mai există oameni ca părintele Bârjovanu, ori ca doamna învăţătoare Ana Nona Pâslaru, care ţin focul aprins pentru generaţiile prezente şi viitoare.

Felicitări tuturor organizatorilor !

Vă mulţumesc părinte că ne-aţi primit în mijlocul enoriaşilor dumneavoastră, pe care am  început a-i cunoaşte şi a-i îndrăgi şi ne cerem iertare dacă am supărat pe cineva, fără voia noastră.

            

                       

 

 

 

 

 

Anunțuri

4 comentarii

  1. De data asta, am avut senzatia ca esti intr-una din povestile noastre despre ie, oameni frumoși, preoti care știu cum să-și ajute enoriașii, să-i îndrume, să-i povățuiască și să-i adune nu doar la biserică ci și în zilele importante pentru noi, românii. Și pe noi ne-a ajutat părintele Bârjovanu în campania din decembrie cu icoane, și d-na profesoara ne este aproape de suflet. Sunt fericita ca ați fost acolo și te-ai bucurat de o astfel de zi. Va multumesc pentru emoții și imagini, cea !cu bătrâneii e specială. DOAMNE, AJUTA, Cristina și la cat mai multe astfel de experiențe

    • Părintele e un om deosebit, iubit de toti enoriaşii. I-am spus că mi-ar placea să fac parte din parohia dumnealui si a fost bucuros. Sper sa pot merge si pe 02,07, sa-l serbam impreuna pe Stefan cel Mare.
      Cuvintele sunt palide in fata realitatii iar eu, recunosc, nu am harul de-a le aseza asa cum o faci tu. Am scris acest articol din suflet, asa cum am simtit si m-am ajutat mult de imaginile care vorbesc de la sine. Îti multumesc Adriana, pentru cuvintele frumoase !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s