Apa de izvor

Bucureşti, 04 iunie 2017

Trebuie să ajung de urgenţă la birourile din Unirii, deşi afară e cod portocaliu de căldură. Simt că mi se preling picături de sudoare peste tot. Mă ia cu un fel de ameţeală. Mă deshidratez şi asta nu e bine deloc. Mă uit la ceas, cred că s-a topit şi el de la atâta soare. Constat că sunt la limită cu timpul şi  dacă nu mă grăbesc risc să întârzii la şedinţă. Încep s-o văd deja pe fata Morgana. Opresc maşina şi arunc ochii la termometrul de bord…40 de grade Celsius!  Cobor. Cu ultimile puteri urc în sala de şedinţe. Privirea mi se duce direct pe cele două bax-uri cu apă de izvor  nedesfăcute încă, ce-şi aşteptau rândul pe-o masă, undeva mai la umbră.

apa de izvor

Nu mai stau pe gânduri. Desfac repede un bax şi sorb pe nerăsuflate conţinutul a două pet-uri, sub privirile oarecum distrate ale colegilor. Simt cum temperatura corpului ajunge la normal şi mineralele din apă îmi redau echilibrul electrolitic. Acum poate să înceapă şedinţa! Pot să-l suport chiar şi pe şeful meu, veşnic nemulţumit.

Mă aşez la locul ce mi se rezervase şi observ cu încântare că organizatorii au pus câte două pet-uri de 0,5 l. cu apă de izvor fiecăruia dintre noi, unul cu apă plată şi unul cu apă carbozificată. M-am bucurat ca un copil. Cred în puterea apei, în energia pe care ţi-o transmite, în schimbul ei permanent de informaţii cu Universul.

Apă de izvor

Apare şeful de la marketing şi începe să înşire tot soiul de indicatori realizaţi şi nerealizaţi pe o tablă magnetică. Aud câte ceva destul de vag. Îl privesc printre cele două pet-uri şi mă gândesc că e la fel de zvelt, demn şi elegant ca şi ele.  Doar conţinutul îi e foarte acid, după cum se agită.

Urmează să luăm cuvântul  pe rând, să explicăm cum am reuşit sau nu să ne atingem targetul, iar cei care nu am reuşit, să ne turnăm cenuşă în cap şi din când în când să mai luăm câte-o gură de apă, pentru a nu da drumul chiar tuturor cuvintelor care-ar vrea să iasă la lumină.

Până-mi vine rândul, mă concentrez pe ceva frumos. Aşa am învăţat eu odată la un curs de dezvoltare personală, că pot suporta mai uşor criticile dacă am o imagine plăcută în gând. Cele două pet-uri din faţa mea mă inspiră şi de data asta. Mă teleportez în regiunea Mitrovo Polje din Serbia, departe de aglomeraţia urbană şi industrială, într-o regiune cu munţi ce ating altitudini de până la 2000 de metri,  cu pini şi stejari seculari, cu răcoare şi apă pură, rece şi cristalină. E locul de unde vine apa pe care-o am chiar în faţa mea.

Instantaneu mi se face sete. Sorb cu nesaţ şi simt cum apa carbozificată de izvor şi imaginea pe care mi-am proiectat-o îmi dau curaj. Prezint materialul pregătit cu atenţie de-acasă şi-mi încasez critica cu detaşare şi cu zâmbetul pe buze.

Şedinţa se încheie şi ne pregătim să înfruntăm din nou arşiţa din stradă. Iau cu mine pet-ul de apă plată rămas.

apa de izvor

O colegă nu se poate abţine şi mă întreabă cum am reuşit să-l înfrunt pe şef cu zâmbetul pe buze. Îi flutur triumfător pet-ul cu apă prin faţa ochilor. Are dubii, dacă să mă creadă ori ba. E misterioasă, îi zic, dar nu se dezvăluie decât cunoscătorilor. E pentru profesioniştii în băutul apei.

În maşină temperatura mai urcase cu cinci grade, însă, paradoxal, parcă nu mi se mai păreau atât de nesuferite.

Articol scris pentru proba 13 a competiţiei SuperBlog 2017

Sponsor:

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s