Cum să te pregăteşti să vezi trei lumi diferite în cinci ore

Aş putea să mă numesc blogger de travel, dacă pe site-ul meu nu apar, la intervale regulate de timp articole cu impresii reale din călătoriile făcute de mine în  ţară şi în străinătate ? Dacă nu le ofer cititorilor detalii de la faţa locului ? Dacă nu le dau dovada clară, prin fotografii cât mai bine realizate şi prin informaţii cât mai pertinente, că am fost acolo ?  Cu siguranţă, nu !

Asa cum unui blogger culinar, îi stă bine la bucătărie, unuia de fashion, pe la prezentările de modă, celui de turism îi stă bine cu drumurile. Şi dacă am avut norocul să fiu sunată de cei de la Christian Tour,  care m-au anunţat că am primit cadou trei destinaţii deosebite, atunci cu siguranţă nu-mi va lua mai mult de cinci ore să mă pregătesc de plecare. Bagajele îmi sunt întotdeauna la îndemână, am trolere de toate dimensiunile, adaptate pentru toate calele avioanelor, ştiu să înghesui cât mai multe obiecte pe centimetru pătrat de bagaj, camerele foto sunt pregătite să înregistreze informatii de ordinul a câtorva terabytes şi paşaportul este gata de drum. Bagajul nu trebuie să conţină chestii inutile, ci doar câteva obiecte de igienă intimă, strictul necesar în materie de haine şi în rest, tehnică performantă.

Informaţia este foarte preţioasă. Ca blogger de turism, nu ai voie să te duci undeva, fără o bună documentare căci rişti să pierzi obiective importante, la care nu se ştie dacă vei mai avea ocazia să te întorci. Aşa că, dacă bagajul mi-l fac în jumătate de oră, restul timpului îl dedic documentării.

Iordania Experience este unul dintre cele mai noi circuite Christian Tour. Am visat de multă vreme că o să văd ţara asta cu un mister aparte. Orientul Apropiat e fascinant, cu bunele şi relele lui şi e atât de diferit de celelalte părţi ale lumii.  Ştiu şi ce vreau să bifez căci m-am uitat de multe ori cu jind la colegii mei care au fost deja acolo, mândrindu-se cu fotografiile din deşert, în timp ce se unduiau între cocoaşele unei cămile, ori mâncând rodii şi baclava pe săturate. Toate ca toate, dar e musai să ajung la Petra, una din minunile lumii moderne, pe lângă cele şapte ale antichităţii. E grozav oraşul antic sculptat in stânci roşiatice, care a stat ascuns până în secolul XIX şi povestea lui veche de 2000 de ani. Unde ori fi dispărut toţi  nabateenii  ? Petra a fost înfloritoare până în anul 363, când un cutremur major îi distruge monumentele. Seamănă un pic cu civilizaţia cucuteniană de la noi, nu credeţi ?

La întoarcere, voi scrie articole separate pentru fiecare obiectiv, aşa că selfie stick-ul nu are voie să lipsească din bagaj, la fel ca şi încărcătoarele şi acumulatorii de rezervă. Trebuie să surprind cât mai multe aspecte din viaţa iordanienilor, să încerc să-i cunosc, să aflu ce mănâncă, ce obiceiuri de viaţă au şi ce le place să facă. „Dacă respingi mâncarea, ignori obiceiurile, îți este frică de religie și eviți oamenii, mai bine stai acasă” – James Michener.

O să străbat canionul Siq, pentru a ajunge la Tezaur, adică la mormântul Regelui Aretas al-III-lea (85-62 a.Hr.), cel mai impresionant monument din zonă. Înalt de 30 de metri, mormântul încorporează coloane corintice şi frize vaste sculptate direct în piatră. Mai este numit şi mormântul piramidal, din cauza celor patru piramide sau stelei memoriale care decorează faţada,

De asemeni, o să fotografiez mormintele lui Obodas al-III-lea, cunoscut sub numele Deir şi a lui Sextus Florentinus, guvernatorul Arabiei. Deşi situat într-un climat foarte arid, oraşul nu ducea lipsă de apă şi era apărat de inundaţiile din timpul iernii. Inginerii nabateeni au avut grijă să pună la punct o reţea complicată de terasamente, canale, ţevi, cisterne, care au prefăcut Petra într-o veritabilă oază a deşertului. Pentru a asigura aprovizionarea cu apă s-au construit nenumărate diguri, baraje şi apeducte pentru transportul apei de la izvoare îndepărtate. Pentru teatrul grecesc, s-au dărâmat faţadele unor morminte, realizându-se, în timpul Regelui Aretas al-IV-lea, unul dintre cele mai moderne teatre, cu o o capacitate de 5000 de locuri.

După Petra, oraşul din piatră trandafirie, mi-am trecut pe listă deşertul Wadi Rum (Valea Lunii). O noapte petrecută în corturile beduinilor, unde sper să primesc Atayaf cu cremă de brânză, ori humus. Să dorm în cort la zero grade şi să suport temperaturi de peste 25 de grade în timpul zilei. Să particip la plimbarea cu maşina prin deşert, admirând marea de nisip, ce-ţi dă senzaţia că te afli pe o altă planetă, apoi să mă delectez cu ceai aromat, aşa cum numai beduinii ştiu să facă.

Muntele Nebo, loc de pelerinaj atât pentru lumea iudaică cât şi pentru cea creştină, înalt de 1000 de metri, este cel de pe care Moise a privit spre Pământul Făgăduinţei, spre Ţara Sfântă, în care nu i-a fost îngăduit să păşească. Se spune că aici ar fi murit marele profet. Dacă vremea e frumoasă, se poate vedea toată Palestina. Aici o să fotografiez mica bisericuţă franciscană, datând din sec.IV.

În Madaba, supranumit „Oraşul Mozaicului”, mai exact în biserica ortodoxă „Sfântul Gheorghe”, se află mozaicul original ce acoperă o parte din pardoseală, reprezentând cea mai veche hartă a Ţării Sfinte.  Datează din anul 560 şi evidenţiază Palestina, cetatea Ierusalim, oraşele Betleem şi Ierihon, râul Iordan, Marea Tiberiadei şi Marea Moartă.

Aquaba, oraşul încărcat de istorie, cu climă blândă şi privelişti de vis, destinaţia perfectă pentru cei ce doresc să facă plajă, să practice sporturi nautice,  să plutească în Marea Moartă, cea cu o salinitate atât de ridicată, încât chiar de-i vrea n-ai putea să te îneci.

Un alt loc, de o însemnătate religioasă majoră pentru cei ce practică religiile iudaică, creştină şi islamică este El-Maghtas. Aici a fost botezat Iisus Hristos, iar Profetul Ilie s-a ridicat la ceruri. Mii de pelerini, repetă aici scena botezului, retrăind momentele de acum mai bine de 2000 de ani.

Evident, nu voi pleca din Iordania, fără să vizitez capitala, Amman. Aici, am de gând să degust bucate din cea mai sofisticată bucătărie a lumii şi să testez ospitalitatea oamenilor locului, despre care s-a dus vorba peste mări şi ţări. Voi începe neapărat cu un aperitiv (mezze) format din plăcinte, iaurt, dulciuri şi fistic, apoi voi cere manaf, o mâncare tradiţională din carne de miel cu orez şi iaurt. Am aflat că oaspeţii de onoare primesc ochii mielului, consideraţi o delicatesă culinară. Un kebab autentic, făcut pe foc de cărbuni, muhallabia, o budincă cu apă de trandafiri sau de portocal, tahina şi nelipsitul hummus vor trece pe rând prin gura mea pofticioasă.

Să nu credeţi că voi vizita capitala doar pentru partea culinară, aici, la marginea de nord a centrului se află dealul Citadelei, Djebel Al-Qalla, zona arheologică şi muzeografică, cu vestigii din principalele perioade ale istoriei milenare a oraşului (cum ar fi Templul lui Hercule, Palatul Omeyyad, Biserica bizantină), cu Teatrul Roman şi cu Muzeul de Arheologie.

Jerash, un loc de unde nu ai voie să lipseşti, decât dacă nu-ţi doreşti să vezi cel mai bine conservat oraş roman, Decapolis, fondat de Alexandru Macedon şi cucerit de romani în anul 90. Imensa poartă a lui Adrian, bulevardele largi străjuite de coloane impunătoare care păstrează pavajul original, templele, teatrele şi hipodromul, imensa piaţă ovală sau, ceva mai încolo, agora pe care ţi-o poţi imagina forfotind de mulţime. Localnicii ce-şi pasc turmele printre ruine, dau o notă de autenticitate şi originalitate locului.  Voi imortaliza Oval Plazza, Templul lui Zeus, Teatrul de Sud şi cel de Nord, Catedrala Sf. Teodor, datând din sec. IV.

Ajloun, cu faimoasa sa fortăreaţă medievală Quala al el-Rabbad, destul de bine păstrată, Beidha, Siq al Barid, precum şi situri arheologice unde se găsesc ruine din perioada neolitică, chiar şi de 9000 ani vechime.

Mi-a luat aproape două ore documentarea despre Iordania şi asta, doar pentru că sunt în branşă şi cunosc o mulţime de bloggeri de turism, de pe paginile cărora am aflat ce e de văzut, făcut şi mâncat pe-acolo. O să aduc mirodenii şi parfum, pentru toate cunoştinţele, ba poate fac şi un concurs pentru cititorii blogului, cu astfel de premii.

Traseul numit „Farmecul Umbriei” a fost conceput de Christian Tour, pentru a oferi turiştilor săi o nouă experienţă unică şi inedită.  El include şi timp preţios petrecut în Roma, oraşul renascentismului şi al culturii, la care se raportează întreaga omenire. Când spui Roma, spui Leonardo da Vinci, Giotto, Tiţian, Rafael, Caravaggio ori Crivelli adică spui artă, în toate formele ei de manifestare.

„Investiția în călătorii este o investiție în tine” – Matthew Karsten

Din punct de vedere culinar, o să încerc câteva sortimente de pizza, paste, îngheţată cu salvie şi zmeură ori cu alte combinaţii pe care nu le găseşti la noi.

Locul pe care ţin cu dinţii să-l văd,  cu lupa de s-ar putea, este Vaticanul, reşedinţa bisericii catolice, cel mai mic stat condus de episcopul Romei, Papa. Deşi se întinde doar pe jumătate de kilometru pătrat, aici se concentrează multă putere şi o mare cantitate uriaşă de frumos.

Bazilica Sf.Petru, cea mai mare biserică din lume, una din cele patru biserici patriarhale din Roma, alături de Biserica Sfântului Ioan din Latera, Santa Maria Maggiore şi  Sfântul Paul din afara zidurilor. Istoria ei este impresionantă, ca şi operele de artă ce se găsesc în interiorul său. În mijloc se află loggia binecuvântării papilor, de unde este împărţită binecuvântarea festivă „urbi et orbi”. Deasupra intrării principale se poate admira mozaicul „Navicella” de Giotto. În interior, se poate admira lucrarea lui Michelangelo, „Pietà”. Voi vizita cripta, unde se află şi mormântul Sf.Petru, apoi voi urca pe acoperiş, pentru a vedea tot oraşul.

Capela Sixtină, considerată una dintre cele mai faimoase comori artistice ale Europei, construită între 1472-1483  este pictată de mari artişti ai timpului, printre care Botticelli şi Michelangelo. Dacă n-o să am timp să intru în muzeele Vaticanului, măcar o să fac o plimbare prin celebra grădină.

La Roma, o zi e mult prea puţin. Sunt atâtea de văzut încât ai nevoie de o săptămână doar pentru a le trece în revistă. Şi totuşi, nu vreau să ratez  Colosseumul, cel mai mare amfiteatru antic. Pe vremuri, aici se luptau gladiatorii între ei, ori cu animalele sălbatice, ori cu sclavii, în văzul a peste 50000 de spectatori. Cele 80 de intrari le permiteau acestora să acceadă uşor în tribune, dar şi să părăsească rapid locul în caz că s-ar fi întâmplat ceva. „Biletul de intrare” era din ceramică.

Un obiectiv obligatoriu de văzut pentru noi toţi cei de gintă latină este Columna lui Traian, ridicată de împărat în cinstea victoriei sale asupra Daciei. Basorelieful sculptat în formă de spirală reproduce artistic, în cele 124 de scene, războaiele dintre daci şi romani. Columna este totodată şi un mausoleu, unde a fost depusă cenuşa împăratului Traian.

Despre Capitoliu, Pantheon, Fontana di Trevi, Basilica San Pietro s-a tot scris, dar încă mai e loc.

Mă voi apleca mai mult spre Narni, oraşul antic fortificat, situat foarte aproape de centrul geografic al Italiei, de unde le voi prezenta cititorilor mei imagini cu: biserica Sf.Francisc, Palatul dei Priori, construit în 1275, primăria şi fântâna ce dateaza din anul 1303.

Terni, un oraş cunoscut atât pentru apele sale termale, cât şi pentru vestigiile istorice importante: Porta Sant Angelo, Basilica di San Francesco şi cea di San Pietro. Aici, cireaşa de pe tort este „Cascata delle Marmore” (165 m), cea mai frumoasă din Europa.

Perugia, capitala Umbriei, Centrul Antic Etrusc, cu ziduri vechi şi multe monumente istorice, o voi prezenta cititorilor mei, prin descrierea cât mai amănunţită a Palatului dei Priori. Construit în anul 1303, a fost reşedinţa cetăţenilor „de frunte” (priori), iar astăzi adăposteşte o colecţie impresionantă de tablouri, artefacte şi documente vechi. De asemenea, o să pun poze cu Fontana Maggiore, Catedrala San Lorenzo şi Universitatea Perugia.

De aici vin produsele Perugina, un brand cunoscut de patiserie, dar şi de dulciuri, aşa că nu voi rata ocazia să încerc pralinele „Bacio Perugina”.

Assisi, oraşul Sfântului Francisc, un loc în care perioada medievală încă se mai vede. Biserica Sfântului Francisc şi Sanctuarul Santa Maria degli Angeli, vor face cu siguranţă subiectul unui articol pe blog, la întoarcerea din călătorie.

Dacă în România, unul dintre cele mai frumoase sate este Ciocăneşti, în Italia, numele lui este Spello şi e plin de biserici, palate şi foste vile romane.

Voi merge pe urmele romanilor, până la Spoleto, un alt loc încărcat de istorie, unde se desfăşoară „Festivalul celor două lumi”, despre care cunoscătorii în materie de muzică şi artă ştiu deja. De aici,  cititorii blogului meu vor afla despre Teatrul Roman şi Muzeul Arheologic, despre Biserica Sant Ansano, în cripta căreia se află fragmente dintr-un templu roman şi fresce bizantine prezervate foarte bine, despre Rocca şi bineînţeles despre frumoasa Catedrală din Spoleto.

Gubbio, locul unde voi savura o specialitate locală, „baggiana”, o supă de fasole, roşii şi busuioc, care poate fi însoţită de „tigella” , un fel de turtă de-a noastră. Cu burta plină, voi străbate oraşul, până la cele trei Palate: Ducal, Capitanului şi Consoli, precum şi a Catedralei.

Todi  şi Oriveto, vor încheia periplul prin încântătoarea Umbrie. Voi presăra articolele cu deliciile culinare de la Gastronomia Arrone, ori cu ceştile de cafea băute dimineaţa la cafenelele din oraşele medievale. Mă voi întoarce cu amintiri pentru prieteni şi pentru cititorii fideli ai blogului.

Mi-a luat aproape o oră documentarea pentru Umbria, asta pentru că m-a ajutat Roma, însă obiectivelor  pentru Japonia le-am acordat o oră şi jumătate, pentru nu că şi-au permis prea mulţi bloggeri să ajungă în Ţara Soarelui Răsare, iar asta mă responsabilizează şi mai mult. E o lume nouă pentru mine, o lume pe care abia aştept s-o descopăr. Poate că încercând să-i înţeleg pe japonezi, voi schimba câte ceva şi la mine. Să vedem !

În Japonia, îmi doresc cel mai mult să vizitez templele, să înţeleg de unde îşi trag japonezii calmul, răbdarea, liniştea şi puterea asta extraordinară de muncă. „Adevărata călătorie de descoperire nu înseamnă a căuta noi peisaje, ci a privi totul cu alți ochi” – Marcel Proust.

În Tokyo, capitala Japoniei, unul din locurile cele mai populate, dar şi cele mai moderne din lume, locul în care se va desfăşura Olimpiada de vară din anul 2020, se află cel mai vechi templu budist, Asakusa Kannon (Senso-ji) (anul 645),  templu închinat zeiţei milei numită Kannon, renumit pentru coloritul său unic. Clădirea principală are cinci etaje şi acoperişul în formă de pagodă. Legenda spune că doi pescari au capturat în râul din apropiere o statuie a zeitei, pe care au redat-o apei, însă aceasta a revenit de fiecare data la ei, fapt ce a atras ridicarea templului în acel loc.

Japonezii sunt de regulă de religie şintoistă şi budistă, doar 1% sunt creştini, însă nu e decent să întrebi un japonez ce religie are, pentru că asta ţine de intimitatea lui. Merg la templu de 2-3 ori pe an. Împăratul este un model, mult timp fiind considerat de descendenţă divină. Morala socială este mult mai puternică şi dacă nu te supui eşti exclus din societate. Nu există cerşetori, deoarece japonezii nu dau nimic celui ce nu munceşte. Oamenii străzii îşi câştigă existenţa adunând materiale reciclabile.

Despre Grădinile Palatului Imperial din Tokyo am aflat că sunt minimaliste şi veşnic pline de japonezii ieşiţi la plimbare, însă n-aş vrea să le ratez. Voi avea ocazia să fotografiez Jinja, sanctuarul şintoist închinat împăratului Meiji,  bulevardul Omotesando şi clădirea Tokyo Metropolitan Gouvernment.

În Complexul Toshogu din Nikko, declarat monument UNESCO, se găseşte cel mai decorat sanctuar al Japoniei, unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa.

La cascada Kegon-no-taki, situată la poalele muntelui Nantai, cunoscut drept „Vulcanul sacru din Nikko”, sper să fac nişte fotografii spectaculoase, la fel şi în Parcul Naţional Fuji.

Din Kyoto, le voi aduce cititorilor mei imagini cu Templele: Kiyomizu-dera (Templul Apei Pure), Todai-ji (Marele Templu Răsăritean), Kinkaku-ji (Templul Pavilionului de Aur), fosta reşedinţă a shogunului Ashikaga Yoshimitsu, Teryu-ji (Templul Dragonului Ceresc), precum şi din pădurea de bambus din zona Arashiyma.

În Nara, o să văd  Todai-ji (Marele Templu Răsăritean) care adăposteşte cea mai mare statuie a lui Buddha Vairocana din lume, care cântăreşte 400 de tone şi are o înălţime de 15 metri.

Parcul Nara, faimos pentru căprioarele sale, Altarul Kasuga, care se remarcă prin felinarele sale din bronz, Kasuga Taisha (Altarul celui mai puternic clan al Japoniei din perioada Heian), clădirea Umeda Sky Building din Osaka şi cartierul Datonbori, locul unde o să ajung pentru a gusta din preparatele tradiţionale japoneze, sunt destinaţii pe care Christian Tour mi le-a pus la dispoziţie, oferindu-mi circuitul din Japonia.

Gastronomia Japoneză se bazează pe produse marine, orez şi zarzavat, budismul interzicând uciderea animalelor. Imi doresc sa încerc diversele tipuri de murături  (tsukemono), o supă Ramen, cu oase de porc, yakitori (frigărui de pui) şi tempura. De băut, sake şi ice cream soda (o fanta verde).

După cele trei călătorii, o să împărtăşesc cu cititorii mei o mulţime de detalii referitoare la obiectivele vizitate, dar şi la transport, hotelurile unde voi fi cazată, meniurile, tot.  Până atunci, nu uitaţi: ” Călătoria este singurul lucru care se poate cumpăra și care te face mai bogat”.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

Sponsor:

Reclame

6 comentarii

  1. Frumoas itinerariu in 3 tari diferite dar si in 3 lumi total diferite. Frumusetea acestor locuri dar si ceea ce poti vedea in aceste tari te face sa te gandesti profund la o excursie de acest fel. Ai facut un articol interesant si bine documentat. Felicitari,Cristina !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s