In memoriam: Profesor Vasile Robciuc

prof.Vasile 7 august 1942 – 20 martie 2018

Deşi s-a născut în satul Părhăuți (comuna Todirești) jud. Suceava, domnul profesor şi-a legat destinul de Moineşti, desfâşurându-şi activitatea la catedra de Limba franceză a Liceului Teoretic “Spiru Haret” până în anul 2007, când a ieşit la pensie.

Dumnealui îi datorăm punerea Moineştiului pe harta culturală a lumii. În anul 1991 a înfiinţat societatea cultural-literară „Tristan Tzara”.  A colaborat cu importanţi oameni de cultură din Elveţia, Germania, Franţă, Japonia, SUA. A realizat antologii, a publicat studii, s-a luptat pentru a ridica monumentele pe care le putem vedea astăzi în parcul din faţa Primăriei (Tristan Tzara, Ştefan Luchian, George Enescu, efigia lui Eminescu), la intrarea în biserica „Sfântul Gheorghe” (bustul scriitorului Gala Galaction) şi la intrarea în oraş, monumentul UNESCO, „DADA”, realizat de Ingo Glass.

În 1998 lansează „Caietele Tristan Tzara”, o revistă multilingvă de cultură internaţională, în care colaborează cu importanţi oameni de cultură din toată lumea.

A fost și traducător, cercetător și publicist iar în memoria lui Tristan Tzara a realizat mai multe CD-uri și DVD-uri, precum si un timbru unic. Pentru meritele sale, a fost numit Cetăţean de Onoare al Moineştiului.

Nominalizat la titlul de Internaţional Man of Year 2003, acordat de Internaţional Biographical Centre din Cambridge.

„Vasile Robciuc este ultima busolă de aur a dadaismului ce se topi in 20 martie 2018 şi se scurse în pământ ca argintul viu…”   Ion Pachia-Tatomirescu).

 

29496905_233069823935177_7526760066387453289_n

Deşi n-am avut onoarea de-al avea ca dascăl,  l-am cunoscut pe domnul profesor încă din perioada în care eram elevă. Am fost cu dumnealui într-o excursie la mănăstirile din Bucovina şi am avut atunci ocazia de a-l asculta vorbind în franceză. M-a impresionat atât de mult, încât n-am uitat asta până în ziua de azi (şi au trecut vreo 30 de ani de-atunci).  L-am ascultat apoi la diverse manifestări dedicate lui Tristan Tzara, desfăşurate în Sala de Sedinţe a Primăriei, ori la biblioteca oraşului, unde musai avea pregătit şi câte un moment artistic marca Dada, împreună cu elevii săi (poezii, fragmente din piese de teatru, cântece).

Venea de multe ori la firma unde îmi desfăşor activitatea şi mă ruga să-l ajut cu trimiterea de fax-uri în diverse colţuri ale lumii. Ne spunea câte-o poezie de-a lui Tristan Tzara, ne arăta cărţi poştale cu poetul. Îl puteai vedea la biserică, la piaţă, atent la jocul lumii. Ne-a uimit pe toţi cu capacitatea de memorare. Cunoştea generaţii întregi de elevi, cu nume şi prenume, după mulţi ani. Domnul profesor este tată a doi copii minunaţi. Îi mulţumesc pe acestă cale, fiicei dumnealui, doamnei profesoare Crina-Laura Luca, care mi-a pus la dispoziţie materiale ajutătoare în scrierea acestui articol.

Odihnă veşnică şi drum lin spre o lume mai bună domnule profesor !

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s