La masă cu Caragiale

Pe la miezul zilei, soarele se scurgea pe pământ şi zău dacă n-o vedeai la fiecare colţ pe fata morgana cu un ulcior de apă rece, întorcându-se cu spatele şi luând-o la sănătoasa. Am intrat într-un restaurant de pe Calea Victoriei şi m-am aşezat lângă un domn ce nu părea a fi din vremurile noastre. Citea un ziar îngălbenit de vreme, ajutându-se de un monoclu. Purta un costum de culoarea castanei, iar pe sub haină se vedea o vestă în aceiaşi nuanţă. Când m-a văzut, a ridicat puţin privirea şi a aprobat şederea mea la masă,  alături de el. L-am privit discret, cu nedumerire şi parcă-mi părea cunoscut. Dintr-o dată aud că strigă:

– Băiete, un pahar cu apă ! Apoi, a vorbit ca pentru sine, făcându-şi aer cu ziarul: „căldură mare ma chère”. Îşi scoate monoclul şi mă priveşte cu atenţie. Chelnerul, un tip simpatic, la vreo 19 ani, se prezintă să ia comanda.

Chelnerul:  – Bună ziua ! Ce doriţi să serviţi ?

Clientul:  -Un pahar cu apă neicuşorule. Dar rece să fie! Ai înţeles ?

Chelnerul (îndreptându-şi privirea către mine): -Şi dumneavoastră ?

Eu: -Un Pepsi, vă rog !

Chelnerul se îndreaptă spre cel mai apropiat POS restaurant şi după câteva atingeri uşoare ale ecranului, porneşte să ia comanda de la o altă masă. Clientul misterios, şopteşte către mine: „S-au schimbat multe!  Pe vremea mea, băiatul ăsta era dat afară dacă nu mă servea mai întâi pe mine, care, vorba ceea, am fost primul, după cum ai văzut.”

-Eu: -Pe dumneavoastră o să vă servească mai întâi ! Am tras cu ochiul la monitor. Cunosc bine acest software marcaj restaurant. L-am utilizat când lucram la ” Home Pizza”. E creat de cei de la Expressoft Technology.  M-a ajutat foarte mult în muncă. Ştiţi, la început luam toate comenzile pe caiet, până n-am mai făcut faţă. Clienţii se înmulţiseră, doreau să fie serviţi rapid, aşa ca dumneavoastră acum, iar noi, de multe ori încurcam comenzile. Patronul era nemulţumit, vânzările scădeau şi o dată cu ele şi profitul. La un moment dat, a citit el pe net un articol cu titlul:  „soluția de marcaj și gestiune potrivită afacerii tale”. L-am văzut tare entuziasmat. Începuse a ne zâmbi şi nouă, deşi îi făcusem atâtea greşeli. A dat un telefon şi, în ziua următoare a venit la noi un domn drăguţ care a instalat POS-urile şi toate celelalte. Ne-a arătat la fiecare cum funcţionează. Eram speriaţi, dar când am văzut interfaţa prietenoasă, uşurinţa operării şi avantajele sistemului, ne-a venit inima la loc. În plus, aveam suport tehnic 24/7.  Mulţi colegi au trecut la producţie căci nu mai era nevoie de ei la preluarea comenzilor şi nici la întocmirea actelor primare pe care le cereau cei de la contabilitate. Vânzările au început să crească simţitor iar noi  ne cunoşteam acum marea parte a clienţilor după adresă şi număr de telefon. Profitul a înflorit şi, ce să vă mai spun de şef, era în al nouălea cer.

Un alt chelner a sosit cu comenzile noastre, un pet de jumăte de litru de apă plată şi un Pepsi, ambele reci ca gheaţa şi gata să ne stingă arşiţa. Ne-am oprit din vorbă şi am lăsat fiecare fibră a corpului să se bucure de răcoare.

Interlocutorul meu părea să nu înţeleagă mai nimic din ce-i povestisem. În zadar îmi răcisem gura enumerându-i beneficiile pe care le oferă softul. După ce a dat gata toată apa, s-a gândit câteva clipe, după care m-a întrebat: „Softul ăsta, cum îi zici tu, n-ar fi bun şi pentru Nae ?”

-Eu: -Care Nae ?

-Clientul: -Cum care Nae ? Mai e cineva care nu-l cunoaşte pe Nae ? Nae Girimea, frizerul, deh !

-Eu (gândindu-mă de unde şiu numele ăsta): Desigur. Cei de la Expressoft Technology vin în ajutorul tuturor celor ce au afaceri în restaurante, servicii de livrare la domiciliu, servire rapidă, magazine alimentare, retail, saloane de înfrumuseţare, hoteluri. Se pot adapta la orice tip de afacere din domeniul HoReCa.

-Clientul: -O să-i povestesc lui Năică. Aşa n-o să mai poată şpiţerul să şteargă liniuţele de pe abonament. Ce-o să-l mai tachinez ! Se uită prin sală după chelner şi cum îl vede, îl cheamă la masă. „Băiete, dacă nu te superi, te-aş ruga frumos, încă un pahar cu apă !”. Se întoarce din nou către mine şi, în timp ce-şi ştergea sudoarea de pe frunte cu o batistă uriaşă, exclamă din nou: „Pfii ! Căldură mare ma chère !”.

-Eu: Spune-i lui Nae că softul ăsta îndeplineşte câteva criterii primordiale, pentru care îl consider cea mai bună soluţie informatică: este uşor de instalat şi foarte simplu de utilizat atât de către salariaţi cât şi de către contabil şi manager.

Cu ajutorul lui, poţi obţine un flux complet de informaţii. (Note de recepţie, gestiune stocuri, rapoarte de producţie, inventarul ). Programatorii Expressoft Technology îl vor adapta imediat la necesităţile firmei, astfel încât totul să pară atât de simplu.

O domnişoară drăguţă înarmată cu o tabletă se apropie de masa noastră. Vădit impresionat de frumuseţea fetei, partenerul meu de discuţie se ridică în picioare, îi sărută mâna fetei, în timp ce se prezintă: „Ion Luca Caragiale”.

Chelneriţa: -V-am recunoscut domnule Caragiale, doar sunteţi clientul nostru permanent. Ce doriţi să comandaţi ?

I.L.Caragiale: -O apă, dar să fie rece !

În timp ce domnişoara marca comanda pe tabletă, eu mă holbam la marele scriitor. Cu mâna dreaptă mă ciupeam să văd dacă nu cumva am murit. Nu mai ştiam ce să cred. Acum mi-e era clar cine e Nae, cine sunt chelnerii, dar nu mă regăseam pe mine. Dacă m-aş fi întors în timp, de unde toate aceste metode moderne de marcare ? Ştiam că softul celor de la Expressoft Technology se poate implementa pe aproape orice fel de dispozitiv şi că poţi avea marcaj mobil, de pe tabletă, ori de pe monitor, în funcţie de cât de departe eşti de reţeaua Wi-Fi, dar ce căutam eu aici ? Şi până la urma urmei, unde intrasem ?

Maestrul se uita la mine zâmbind. Îmi citise gândurile şi apropiindu-se îmi şopti: „Sunt o creaţie a inteligenţei artificiale. Stau aici pentru a ţine companie clienţilor singuri. La fel ca şi acest soft inteligent HoReCa, toate datele mele sunt în cloud. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc”.

Nici că vă puteţi imagina ce sentimente m-au străbătut. Am terminat sucul, m-am ridicat şi după ce m-am despărţit de maestru, m-am pierdut prin mulţimea grăbită. Eram eu şi totuşi, ceva se schimbase.

Articol scris pentru proba nr. 9 a concursului SuperBlog 2018

Sponsor: