Odiseea Africană

Am mai făcut noi vreo câteva excursii în munţii României, dar nu putem spune că am practicat turismul de aventură vreodată, asta până anul trecut, când ne-am zis că vrem să încercăm şi atceva. La urma urmei, ştiţi vorba ceea:   “Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea.” Ne-am ciondănit timp de două luni înainte de concediu pe alegerea destinaţiei. Soţul meu, ba vroia în Patagonia, ba în Ţara de Foc, ba în Etiopia, ba în Chile, ba în Bolivia, ba în Peru. Eu îmi doream expediţii, safari şi multe fotografii cu animale sălbatice. Adevărul adevărat e următorul: când intri pe site-ul celor de la Extreme Travel, e tare greu să te decizi asupra unei singure destinaţii. Am fi cerut o excursie personalizată, ca să împăcăm şi capra şi varza, dar n-am găsit doritori printre prietenii noştrii.

Îniţial, am vrut să ne luăm un circuit în Etiopia, să vedem triburile primitive şi Lalibela, oraşul sfânt al creştinilor etiopieni cu celebrele biserici monolit, locul unde s-ar afla biblicul „Chivot al Legii”. Am citit multe lucruri despre triburile din valea Omo şi parcă nu-ţi vine a crede că oamenii aceia trăiesc ca acum mii de ani, în timp ce noi ne bucurăm de tehnologie de vârf. Am renunţat însă, pentru moment, în favoarea unei expediţii în Africa de SudSwaziland, Lesotho, dorind a simţi câte ceva din trăirile exploratorului comăneştean, Dimitrie Ghica, ale cărui notiţe le-am citit la muzeul ce-i poartă numele, acolo unde unde mai tronează încă câteva trofee de vânătoare.

Pregătirea pentru cele 23 de zile de aventură am făcut-o mai mult documentându-ne. Nu am luat multe bagaje, ne-am rezumat la strictul necesar, în schimb, am înghesuit cât mai multe carduri de memorie, camere foto şi video performante.

Prima oprire a fost la Johannesburg, un loc frumos renumit pentru hoţii de buzunare, aşa că în cele câteva ore petrecute acolo, am stat cu grijă. A doua zi a fost una grea, dar a meritat. Am admirat peisajele sălbatice de la Fereastra lui Dumnezeu (God’s Window) şi din locul numit Wonder View, am vazut The Pinnacle (Piscul), o coloană imensă din cuarţ care se înalţă maiestuos de pe fundul canionului sau Three Sisters (Trei Surori), trei spirale dolomitice imense, cu pereţii laterali acoperiti de licheni portocalii si cu capetele acoperite de vegetatie verde. Nu găsesc comparaţii, trebuie să mergeţi acolo ca să înţelegeţi cât e de frumos.  Aici  am avut ocazia să văd hipopotami, crocodili, o mulţime de specii de păsări acvatice, lei, elefanţi  africani, bivoli sălbatici, leoparzi şi rinoceri. Am făcut mii de poze pentru că mi-a plăcut să văd animalele libere, manisfestându-se natural în habitatul lor şi nu chinuite întru-un ţarc de câţiva metri pătraţi la vreo grădină zoologică.

După Kruger Park a urmat Hlane Royal National Park, unde am văzut cele mai multe turme de animale sălbatice, dar şi arbori de esenţă tare.

Timpul petrecut în Mozambic a fost super relaxant, pentru că aici am făcut  plajă, face snorkeling, scuba diving şi o croazieră cu barca, în căutarea delfinilor.  A urmat o croazieră cu barca pe canalele estuarului St. Lucia, unde ne-am bucurat privirea cu peisaje care-ţi taie respiraţia şi ne-am delectat privind tot felul de specii de păsări, una mai frumoasă ca alta.

Întâlnirea cu populaţia Zulu a fost de neuitat. Ne-au poftit la masă, ne-au arătat obiceiurile, ne-au învăţat să dansăm pe muzica lor, ne-au prezentat câte ceva din cultura şi tradiţiile lor, iar seara ne-au primit să dormim în casele lor.

 În Durban, ne-am bucurat de plajă, pe cel mai fin nisip, cel de la  Golden Mile şi am vizitat câteva magazine cochete. Ziua de relaxare a fost binevenită căci după ea a urmat drumeţia prin  Munții Dragonului.

În Lesotho, am admirat Parcul Național Highlands Gate, care este renumit pentru formațiunile sale deosebite în gresie. Parcul găzduiește, de asemenea, antilope eland, zebrel, manguste și sute de specii de păsări.

Au urmat alte două zile mai relaxante petrecute în oraşul Cintsa, unde am cunoscut poporul Xhosa, un popor al cărui stil de viață este profund înrădăcinat în tradițiile și obiceiurile tribale.

Creat pentru a proteja elefanţii, Parcul Național Addo Elephant adăposteşte azi peste 450 de elefanți , precum și bivoli africani, rinoceri negri, antilope. Au urmat două zile dedicate Parcului  Național Tsitsikamma, cu o experienţă de neuitat, primul nostru safari.

Vizita la pesterile Cango, cu ale sale ciudate dar minunate formațiuni, una dintre ele fiind Acul Cleopatrei, de aproximativ 9m înălțime și cel puțin 150.000 de ani vechime am trecut-o la experienţe inedite, ca de altfel şi raftingul pe râul Breede.

Partea cu vinul a fost lăsată la final,  căci peripeţiile s-au încheiat la Hermanaus şi Cape Town, oraşe unde viticultura este una din sursele de profit.

Cele 23 de zile au trecut rapid. Ne-am întors acasă cu o parte din Africa de Sud în suflet, cu cardurile de memorie pline şi cu multe amintiri de neuitat.

Articol scris pentru proba nr.10 a SuperBlog 2018

Sponsor:

 

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s