Publicat în Ce-am mai citit

Tradiţii şi apucături de Cristian Tabără

Îmi plac emisiunile realizate de domnul Cristian Tabără, la fel şi scrierile din revista „Lumea Credinţei”. Cartea „Tradiţii & apucături” este alcătuită din articole publicate în revistă, de-a lungul timpului. Cuvântul de început a fost scris de Părintele Constantin Necula, cel care ştie cum să te aducă pe calea cea bună, prin darul său deosebit. Îi iubesc în egală măsură pe amândoi, ca de altfel, pe toţi cei care-l consideră ca unic stăpân pe Dumnezeu. Ambii abordează problematica religioasă pe înţelesul tuturor, fără a se pierde în termeni dogmatici, greu de înţeles şi pătruns.

Am găsit tratate în carte diverse teme, cum ar fi: negocierea pe care o facem cu Dumnezeu la spovedanie, comportamentul la cununia religioasă, cum îşi fac oamenii semnul crucii, rostul televiziunii şi al internetului, comportamentul pe care-l avem la Paşte, magia albă, falsa erudiţie, purtarea crucii, ca kitsch, numele pe care îl dăm copiilor la botez, cinstirea moaştelor, înverşunarea de-a lua apă sfinţită, despre femeie, între sexualitate şi divinitate şi bărbat, între Dumnezeu şi mândria de sine, despre moldovenii de peste Prut ori despre agenţii secreţi ai lui Dumnezeu, aşa cum sunt numiţi îngerii.

Şi, pentru că de curând s-au încheiat sărbătorile, iată explicaţia, la întrebarea: „de ce în colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr sau despre măruţ, mărgăritar ?  Pentru că bătrânii ştiau că crenguţa Sfântului Nicolae trebuia să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, înflorea până la Naşterea Domnului, însemna că sfântul a mijlocit pentru iertarea celuia ce i s-a dăruit crenguţa.”

Autorul ne vorbeşte despre Crăciunul de supermarket şi despre faptul că s-a pierdut adevăratul sens al sărbătorii, reducându-se totul la marketing.

O pagină interesantă este şi cea despre înjurături, căci, da, înjurăm destul de des, invocându-l pe cel rău. Ar trebui, zice domnul Cristian Tabără, să spunem de fiecare dată, „Doamne, iartă-ne !” şi nu altceva.

Se afirmă răspicat că femeia nu este necurată, nici în zilele menstruaţiei, nici după ce a născut, aşa că nu-i poate nimeni interzice să intre în biserică pentru a asculta rugăciunile. Femeia nu este nici sluga, nici inferioara bărbatului, relaţia dintre ei fiind una de complementaritate.

Nicăieri nu scrie: „Crede şi nu cerceta !”, ci, „cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească”. Iadul e făcut pentru cei care nu-l vor pe Dumnezeu. Dumnezeu nu respinge pe nimeni (îi vrea pe toţi, dar nu-i obligă).

Sunt trecute în revistă unele apucături ale românilor, care n-au niciun fundament teologic şi care se respectă cu sfinţenie. Ruperea turtei ori tăierea moţului celui mic, turnarea apei peste mormântul celui decedat etc. Acestea sunt doar nişte practici păgâne.

Mi-a plăcut să citesc şi despre diferenţa dintre turistul cu preocupări religioase şi pelerin, ca şi despre sacroturism. „Pelerinul vede cu inima, priveşte cu sufletul, mângâie cu ochii, se închină cu toată fiinţa şi mulţumeşte cu zdrobire.”

Despre post, am reţinut câteva aspecte foarte importante: „Unii oameni, deşi ţin regimul, continuă să blesteme, să urască, să invidieze, să poftească, să lăcomească, să uneltească, să mintă, să amăgească, să denatureze etc. Or, în aceste condiţii, regimul alimentar, fie şi ţinut cu cea mai mare rigoare, nu este decât o bună cură de slăbire, în cel mai fericit caz.” „Rostul postului este îndreptarea duhovnicească, nu regimul alimentar, care rămâne doar un instrument ajutător pentru domolirea poftelor şi pornirilor trupeşti. ” „Postul nu este o corvoadă impusă, ci o jertfă benevolă, pe care credinciosul ar trebui să o facă fără resentimente. Creştinul dă ceva de bunăvoie de la sine, din poftele şi plăcerile sale, în schimbul Jertfei făcute de Hristos.”

Referitor la nevoia de magie a oamenilor, mi-a plăcut foarte mult următorul pasaj: „Atunci când magii biblici au aflat de Naşterea Domnului, au înţeles Cine S-a născut, I s-au închinat şi I-au adus smirnă, aur şi tămâie, adică I-au închinat materiile lor de cult. Mai exact, magii au recunoscut sfârşitul oricărei forme de magie şi ideii de magie o dată cu Naşterea lui Iisus Hristos. Nu mai era nevoie de empirismul obscur al magiei în căutarea legăturii cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuşi venise la oameni.”

Recomand această lectură plăcută şi plină de învăţături.

2 gânduri despre „Tradiţii şi apucături de Cristian Tabără

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s