Publicat în Diverse

Cred în magia Crăciunului !

Am primit o frumoasă provocare,  la care n-am cum să nu răspund cu plăcere: o poveste de Crăciun. Am ales să vă povestesc ceva care s-a întâmplat cu mai bine de 40 de ani în urmă. N-a trebuit să fac vreo regresie hipnotică în acest sens, căci atunci când vine vorba despre copilul de-atunci, amintirile îmi revin destul de vii şi de clare.

Sursa foto: craciun.market

Pe când aveam vreo şase ani, tata a adus un brad mare în casă, pe care  în prealabil l-a cioplit cu o secure, să încapă în suportul improvizat, suport ce în timpul anului susţinea un cuier mare de haine. L-a pus pe balcon, „la rece”, pentru că eu nu eram cuminte ca Mira, ba dimpotrivă, aşa cum o să vedeţi mai jos.

Era în seara dinaintea Crăciunului. Ai mei au aşteptat să adorm şi apoi s-au apucat să aranjeze bradul. Globuleţe colorate, ghirlande din hârtie creponată, vată presărată sub formă de zăpadă, bomboane învelite în staniol argintiu şi auriu şi instalaţia cu multe beculeţe multicolore. Cred că au muncit destul de mult, căci a doua zi, când am văzut bradul în toată splendoarea lui am sărit, m-am rostogolit, m-am bucurat atât de mult, că ai mei îşi dădeau coate şi erau fericiţi  văzându-mi reacţia. Mi-au povestit de multe ori scena asta, ceea ce înseamnă că a fost şi pentru ei un moment memorabil. Nu-mi venea să mai plec de-acolo, căci văzusem dulciurile atârnând graţioase în brad şi doar un fir de aţă le despărţea de mine. Mama veghea însă, căci, zicea ea, „dacă le iei din brad acum, moşul o să vadă şi nu va mai veni cu daruri”. Eu aveam ceva bănuieli despre Moş, cum că n-ar prea exista, dar nu eram convinsă 100% , aşa că m-am abţinut cu greu să nu iau vreo una, când mama avea treabă la bucătărie.

Când s-a înserat, tata a venit de la muncă şi mi-a zis că s-a întâlnit cu Moşul pe scara blocului şi că în curând va veni pe la noi, aşa că, m-a pus să repet poezia. N-a durat mult şi s-a auzit soneria. A început să-mi bată inima mai repede şi pentru câteva minute am stat locului. Tata i-a deschis, l-a invitat să stea pe un scaun, în timp ce eu îl scanam. Moşul ştia o mulţime de chestii despre mine. Mi-a cerut să-i spun o poezie şi să-i cânt ceva, apoi mi-a dat o sacoşă cu câteva portocale, ciocolăţele mici, rotunde, cu Scufiţa Roşie pe ambalaj şi o păpuşă blondă, cu părul lung, despre care mi s-a spus că se numeşte Ioana.

Sursa foto: nicoro.ro

Cât timp l-am scanat, am observat o pereche de pantofi care-mi păreau cunoscuţi, deşi vocea nu se potrivea cu posesorul acestora. Trebuia  să aflu ! M-am prefăcut că-l pup, în semn de mulţumire pentru darurile primite şi, ca din întâmplare, i-am tras barba din vată, lăsându-l doar cu masca din plastic. Moşul nu s-a supărat, însă a plecat repede, scuzându-se că mai are multe case de vizitat. Pentru câteva clipe a fost panicat şi a vorbit cu vocea lui. Atunci am fost sigură că e nenea Jan, colegul de muncă al tatălui meu, dar n-am zis nimic, decât după ce a plecat. Ai mei se jurau că n-a fost el, dar, peste ani, au recunoscut.

În prima zi de Crăciun, bomboanele au început să dispară, una câte una, dar hârtiile goale au rămas bălăngănindu-se uşor, la orice adiere de curent. Când ai mei au ieşit în oraş, mi-am satisfăcut una dintre marile mele curozităţi şi anume: din ce şi cum este făcut un globuleţ. Am luat un ciocan din trusa de scule a tatălui meu şi m-am apucat să sparg globuleţele, unul câte unul, transformându-le în cioburi multicolore. Bucuria mea n-a ţinut prea mult. Ai mei s-au supărat grozav şi au aruncat bradul, deşi cele trei zile ale sărbătorii nu se epuizaseră. Au trecut câţiva ani în care nu mi-au mai făcut brad, însă primeam dulciuri, jucării şi cărţi de poveşti. Simt şi acum mirosul cărţilor noi, care mă ademeneau la lectură. Erau cadourile mele prefate, pentru că doar ele îmi aduceau cu adevărat magia Crăciunului.

Aşa că, da ! Atâta timp cât vor exista poveşti, eu cred în magia Crăciunului !

Sursa foto: gazetaromaneasca.com

 

 

4 gânduri despre „Cred în magia Crăciunului !

  1. Ce poveste! Ce copil năstrușnic! 🙂
    Mulțumesc pentru că ați acceptat provocarea si pentru povestea frumoasă.
    Da, magia e în noi, oamenii si atâta timp cât credem în ea, există și Moș Crăciun.
    Povestea seamănă cu cea a copiilor mei care au recunoscut în rolul Moșului pe vecinul nostru după bocanci și mâini! 🙂
    Felicitări! Crăciun cu sănătate și bucurii!

  2. Feicitări, haioasă povestea, mai ales ghidușeniile cu bradul și spiritul de observație la doar 6 ani, super!
    De ciocolățelele în brad îmi aduc aminte și eu, le mâncam pe toate și pune-am o bucățică de hârtie în învelișul lor.
    Nu există amintiri frumoase, fără ghidușeniile unui copil.
    Sărbători frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s