Despre anul meu 2019

Dragi cititori ai acestui blog,

Vă mulţumesc că, din când în când mai treceţi pe-aici, deşi eu scriu rar.  Sper s-o faceţi în continuare şi în anul care s-a ivit de curând, un an rotund, care năzuiesc că o să ne aducă numai lucruri pozitive, inspiraţie şi tot ce ne mai dorim. Eu nu vreau să vă urez decât să fiţi sănătoşi şi niciodată singuri, restul, rezolvaţi voi cumva.

Şi cum, la orice sfârşit de an facem o retrospectivă a evenimentelor trecute, iată cum a arătat 2019, pentru mine :

În ianuarie, am fost la Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a-XII-a, depre care v-am vorbit aici.  Pentru că mi-au plăcut oamenii şi atmosfera, am participat la secţiunea „epigramă”, cu patru încercări. Încă nu ştiu rezultatul. Când îl aflu, vi-l spun şi vouă.

Luna februarie este cea în care l-am întâlnit pe domnul Dragoş Pătraru. Impresiile sunt aici.

Piesa de teatru „Consum excesiv”, în interpretarea actorilor teatrului din Piatra Neamţ, despre care v-am povestit aici, a avut loc tot in februarie.

În martie, o vizită la Barajul Poiana Uzului, la care nu mai fusesem de ceva timp, deşi e situat în apropiere.

În luna aprilie, am vizitat Salina Praid, despre care v-am povestit aici şi am revăzut Sovata, după cum ştiţi de aici.

Sighişoara, Salina Turda, Alba-Iulia şi Sibiul le-am vizitat în luna mai. Primele două au fost în premieră, dar încă n-am scris despre ele, pentru că au urmat destul de repede Vulcanii Noroioşi, despre care am scris aici, Muzeul Ceasului de la Ploieşti şi Mausoleul Eroilor Mărăşeşti, despre care am scris aici.

În iunie, am hoinărit prin locuri cunoscute, dar care-mi fac întotdeauna plăcere să le revăd: Bicazul, cu al său baraj impunător şi Sinaia, cu Peleşul şi fratele lui mai mic, Pelişorul. La sfărşitul lunii m-am plimbat pentru prima data prin marea de lavandă, aşa cum ştiti de aici.

Luna iulie, am fost la Castelul Ghica de la Dofteana Bacău, dar despre asta, v-am povestit deja aici şi la Mănăstirea Caşin, locuri situate în apropiere, cărora abia acum le-a venit rândul la a fi vazute.

Cel mai important eveniment al anului 2019, pe care l-am aşteptat cu nerăbdare, cu emoţie şi cu mare bucurie, a fost naşterea finuţei noastre, Alexandrina, despre care am scris aici.

În august am fost onoraţi să fim părinţii spirituali ai prinţesei, iar în septembrie am participat la nunta a două cupluri de tineri frumoşi şi fericiţi. Tot în septembrie, am vizitat Durăul şi Borsecul. Urcatul până la Cascada Duruitoarea a fost o experienţă inedită, dar a meritat fiecare pas.

În septembrie l-am însoţit pe Ion Campion la concursurile de ciclism şi alergare din Piatra Neamţ şi Valea Budului, aşa cum v-am spus şi aici.

Ultimele două luni, n-am plecat de-acasa, pentru că Geo, soţul meu, a stat cu piciorul în gips şi asta ne-a tăiat din elan.

Crăciunul pentru noi, înseamnă datini, colindători, oameni dragi în preajmă şi mâncare bună.

Urmează să vedem ce surprize ne rezervă anul care a început. Dar despre asta, vă voi povesti la anu’.  🙂

Apropo, la voi, cum a fost 2019 ?