Publicat în Ce-am mai citit

Petru Frăsilă: Presa, vremurile şi politica

Dintre cărţile pe care domnul Petru Frăsilă le-a adus la Moineşti, de Ziua Culturii Naţionale, mi-a făcut cu ochiul, „Presa, Vremurile şi Politica”.

Am achiziţionat-o pentru că e o carte nouă, apărută în anul 2019 şi pentru că mi-am dorit să ştiu mai multe despre cum a reuşit să menţină domnia sa o televiziune atâta timp, deşi nu promovează vedete de doi lei, ci face emisiuni culturale, cu invitaţi din mediul academic, ori cu oameni simpli, dar care au ceva valoros de zis.

Domnul Petru Frăsilă este un jurnalist care face disocierea între persoana publică şi om, cu datele sale personale, care promovează valorile locale, regionale, naţionale fără să sufoce telespectatorii cu ştiri negative, care nu caută decât să afle părerile invitaţilor. Vede televiziunea, ca pe oglinda poporului, ca pe un martor al vremurilor, asumându-şi menirea de-a forma şi educa privitorii.

„Prin emisiunile dialog pe care le-am filmat de-a lungul anilor, am năzuit să conturez fotografia, portretul şi, de ce nu, „icoana” invitaţilor mei, de vreme ce fotografia surprinde un moment, portretul o trăsătură de caracter, iar icoana o sclipire a spiritului.”

„Am încercat să văd partea bună, partea plină a paharului în toate, nu pentru că toate sunt bune, ci pentru că am căutat argumentul pentru care merită să trăim.”  

În carte, sunt şaisprezece interviuri cu oameni din audiovizual, jurnalişti, scriitori, oameni de afaceri sau pur şi simplu prieteni de-ai autorului.

Am aflat despre istoria apariţiei primelor posturi de radio şi tv din ţară şi din Iaşi.

Radio Unifan, apare la 20 mai 1990, primul post privat, care emitea de la Universitate.

Soti TV, primul post privat finaţat de Soros, a urmat Tele 7 (cu Radu Coşarcă), Antena 1 (Florin Brătescu), Canal 33, care se va numi PRO TV.

Din 2004, apar televiziunile de ştiri: Relitatea TV (Silviu Prigoană), Antena 3.  Realitatea TV se rupe în România TV şi B1 TV (Radu Morar), apoi vine din urmă Digi 24.

Mi-a făcut plăcere să citesc despre presa ieşeană, pe care o citeam cu nesaţ după 1989, ziarele „Opinia”,  „24 Ore”, „Monitorul”.  În 1991, odată cu TVR Iaşi a apărut Soti Iaşi (Tele M), iar din căminul studenţesc T17, emitea radio Hit, care se auzea în toate camerele studenţilor. Domnul Daniel Condurache, e de părere că: ” Viitorul presei este cel care va ţine cont în mod fundamental  de natura fiinţei umane, de esenţa ei, şi cred că vedetele care vor reuşi în final vor fi nu neapărat influencerii de pe Instagram sau de pe alte reţele de socializare, ci cei care vor şti că, până la urmă, indiferent de suport, e vorba de comunicare umană, şi atunci tipul acela de căldură şi sensibilitate va câştiga întotdeauna.”

E o lectură interesantă, în special pentru cei care doresc să afle mai multe despre evoluţia presei din România (la treizeci de ani de la Revoluţie) şi de modul în care aceasta se raportează la realităţile cotidiene.

Povestea jurnalistului Petru Frăsilă, cel care a pătimit din pricina unui baron local de Piatra Neamţ, fiindu-i ameninţată viaţa lui şi a familiei, confiscândui-se afacerile în televiziune, s-a rezolvat la CEDO şi e un episod care vă va da de gândit.

3 gânduri despre „Petru Frăsilă: Presa, vremurile şi politica

  1. Bună seara, Cristina ! 🙂
    O postare care îți face CINSTE 🙂
    iar mie PLĂCERE s-o citesc ! 🙂
    Felicitări și mulțumiri ! 🙂
    O săptămână BINECUVÂNTATĂ ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s