Prima noapte în parcarea hotelului

-Bună tuturor ! Numele meu este Sandra. De fapt sunt o Dacia Sandero, însă cea care mă conduce mă alintă aşa şi mie chiar îmi place. Am venit aici, în Craiova, cu treburi importante, nu vă pot spune exact, e o chestiune de amor secretă, deh ! Voi sta  în parcarea Hotelului Ramada vreo câteva zile, aşa că ar fi cazul să ne împrietenim, asta dacă nu vreţi să murim de plictiseală, până ce ne vor scoate stăpânii la plimbare.

Un Audi negru, ce părea cam bătrân încuviinţă cu un claxon scurt şi gros.

-Bună păpuşă, dă-mi voie să mă prezint. Numele meu este Lover Boy, nu mă-ntreba de ce. E suficient să-mi vezi cârligul de remorcare Audi şi-o să-ţi dai seama.

Mi-ar trebui o săptămână să-ţi povestesc ce-am agăţat cu acest cârlig şi tot n-o să-ţi vină să crezi ce pot face cu el. Stăpânul mă ia peste tot, aşa că am văzut o mulţime de locuri frumoase în toată lumea. Am cărat rulote, bărci şi biciclete, am remorcat surate căzute în cea mai neagră deznădejde şi încă #rezist, fără să iau pastile albastre, aşa cum face cel care mă conduce. Săracul, el n-are omologare, ce să-i faci !  Dar e băiat bun şi îl iubesc !

Sandra, din roşie ce era, se făcu şi mai roşie de ruşine. Nu era obişnuită să stea în compania celor de teapa lui Lover Boy, care să se laude din prima cu . . . cârligul de remorcare. Chiar dacă la început l-a plăcut, catalogându-l drept gentleman, pe parcursul convorbirii şi-a dat seama că nu-i decât un mitocan de firmă.

Acum, Sandra abia aştepta să vină stăpâna s-o ia din parcare. Dacă ar fi putut, ar fi sunat-o. Ar fi acceptat să stea toată noaptea singură, în stradă, indiferent de vreme, decât lângă un asemenea bădăran.

Lover Boy avea experienţă vastă chiar şi cu fineţuri gen Sandra, aşa că a sesizat imediat că l-a luat gura pe dinainte, lăudându-se şi el, ca băieţii şi a schimbat subiectul, pe un ton destul de politicos.

-Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din viaţa dumneavoastră, domnişoară Sandra. Vă rugăm !

Deşi, după discursul auzit mai înainte, Sandra n-ar mai mai fi scos o vorbă, o asemenea abordare a luat-o prin surprindere, aşa că, cu vocea ei suavă şi un pic metalizată a început a vorbi atât de frumos, încât toate maşinile din parcare, chiar şi cele mai îndepărtate, îşi ciuleau antenele, să nu piardă nici un cuvânt.

-Eu mă simt iubită şi protejată, ca o bijuterie. Am fost împreună cu draga mea stăpână la aproape toate competiţiile de ciclism. Suportul de biciclete, care acum este pliat, ne ajută s-o luăm cu noi pe „Cocheta”, bicicleta cea sprintenă şi iute, campioana la MTB. Indiferent de vreme, sunt curată şi parfumată tot timpul anului, atât la exterior cât la interior. Anul trecut, la competiţia de la Durău, l-am cunoscut pe Mircea din Craiova, un ciclist tare priceput într-ale pedalatului, de care stăpâna mea s-a îndrăgostit nebuneşte. Acum e cu el, dar să nu suflaţi o vorbă.

Mircea mă iubeşte şi pe mine căci mi-a făcut cadou covoraşe auto Dacia Sandero, marca Rigum. Sunt flexibile, rezistente, se adaptează perfect podelei şi nu au niciun miros. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără ele în ziua în care motanul bunicii s-a strecurat la picioarele stăpânei şi până a apucat ea să observe şi-a făcut nevoile. Dacă covorul nu ar fi avut marginea de protecţie înaltă de 1 cm., să împiedice scurgerea lichidului şi a murdăriei, vă daţi seama prin ce ruşine aş fi trecut. Mie îmi place curăţenia şi organizarea. Sunt dotată cu tăviţă de portbagaj, ba am chiar şi cutie de portbagaj cu prindere pe bare transversale, pe care o luăm când plecăm în concediu şi avem multe bagaje. Iar de când cu coronavirusul ăsta, sunt dezinfectată zilnic cu cei mai eficienţi biocizi.

În timp ce Sandra povestea întâmplări mărunte din viaţa ei neînsemnată, unele maşini o invidiau pentru dotările ei, altele pentru că a avut noroc de-o stăpână atât de grijulie şi iubitoare. Lover Boy se cam plictisise. Nu-i plăceau maşinuţele astea simandicoase, la care ştia sigur că nu v-a avea acces niciodată. El aştepta să asculte altfel de poveşti, dacă nu despre aventurile Sandrei (pe care oricum n-o bănuia de nimic palpitant, considerând-o plicticoasă şi îngâmfată), măcar ceva bârfe despre Mircea şi despre stăpâna ei.

Şi cum afară se înnoptase de-a binelea, Lover Boy a strâns tare din faruri şi a început a sforăi, nu înainte de-a evacua şi cele câteva gaze rămase rebele pe ţeava de eşapament.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sponsor:

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s