Amintiri din primele zile

Bună, numele meu e Anda şi vreau să vă povestesc cum a fost prima mea băiţă. Deşi au trecut de-atunci mai bine de zece luni, n-am uitat nicio secundă acea experienţă destul de neplăcută. Veneam dintr-o lume armonioasă, în care aveam la dispoziţie un furtun cu ajutorul căruia mă puteam alimenta  non-stop, linişte, un lichid în care pluteam în voie şi din când în când mângâieri şi muzică. Abia aşteptam să ies la lumină, să-mi cunosc părinţii, care îmi vorbeau adeseori, să-i pot vedea, să simt cum e afară. Dar dacă ştiam ce mă aşteaptă, aş mai fi stat mult şi bine.

De cum am scos capul în lume, doctorul, jap, jap, două palme. Păi asta-i primire ? Şi în timp ce urlam de mama focului, toată lumea era bucuroasă. Atunci am luat prima notă de zece şi mama a zis s-o ţin tot aşa. N-am înţeles de ce. M-am bucurat s-o cunosc, deşi nu era chiar cum mi-o închipuiam. N-am stat prea mult împreună. O doamnă îmbrăcată în alb m-a dus într-un loc unde erau o mulţime de bebeluşi plângăcioşi. Păi cum să nu plângem dacă ne luaseră de lângă mămicile noastre ? După două zile, am plecat acasă cu mami şi cu tati. Nu ştiam că aici voi privi printre gratii şi nişte păsări uriaşe mă vor urmări în permanenţă de undeva de sus. Acum ştiu că e pătuţul şi caruselul muzical, dar la început toate astea m-au speriat făcându-mă să plâng.

În prima seară au venit o mulţime de oameni să mă vadă. Bunicii, mătuşile, unchii, ba chiar şi vecinii. La început mi-au plăcut, apoi au început să mă obosească şi am început a urla. Am observat că dacă plâng, toţi ceilalţi pleacă şi rămân doar cu părinţii mei, pe care am început să-i îndrăgesc. Folosesc tehnica asta de multe ori şi întotdeauna funcţionează.

Dar era să mă iau cu vorba şi să uit să vă spun ce s-a întâmplat după ce-au plecat toţi. Mami m-a dezbrăcat şi m-a pus într-o cădiţă cu apă destul de fierbinte pentru pielea mea sensibilă. Am ţipat atât de tare încât s-a speriat şi a turnat repede apă rece dintr-o cană. Era un pic mai bine, dar parcă acum era prea rece. Am rezistat, deşi îmi clănţăneau gingiile şi bărbia. M-a clăbucit cu un săpun fin, apoi am beneficiat de un masaj pe cinste, cu ulei parfumat. După ce m-a împachetat într-o păturică căduroasă, m-am tot gândit cum să-i spun mamei că există baterii de baie termostatate, cu care nu mai ai grija temperaturii ori a debitului. De unde ştiu ? Păi de pe vremea când eram în burtică. Am auzit atunci când mama scria un articol pentru Blogal Iniţiative, că există un magazin online numit  Neakaisa.ro, unde se găsesc tot felul de baterii pentru baie, dar şi o mulțime de alte obiecte sanitare pentru amenajarea băii şi a casei, în jur de  8.000 de produse de la producători de top.  Mama a uitat, însă eu, nu. Noi bebeluşii, deşi stăm în burtică, auzim foarte bine, în plus, înţelegem şi reţinem informaţiile, spre deosebire de adulţi. Voi ce sfat îmi daţi ? Cum să fac să-i amintesc toate astea ?

Cu drag, Anda !

4 comentarii

  1. Ce poveste frumoasă!
    Adevarul e că minunile astea mici ne dau lecții din prima lor zi de viață, deși nu știu sa vorbească.
    Nu știam de bateria minune și nici despre magazin. Mulțumesc pentru recomandare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s