Publicat în Superblog 2020

Dulcele natural, un desert fără egal

Mă trezesc mai deunăzi cu noaptea-n cap și, pofticioasă precum mă știți, mă strecor tiptil în bucătărie. Nu aprind lumina. Pășesc cu grijă printre bagajele musafirilor ajunși în vizită de cu seară, pentru a gusta din bunătățile pe care mi le-au adus în dar. Cred că ăsta-i și motivul pentru care n-am putut dormi ca de obicei, gândul la sacoșa cu cele opt borcănele dulci aduse tocmai de pe lângă Buzău, mai exact din satul Mierea, comuna Vernești.

Cu o mână am înhățat punga cu delicii, pe care am găsit-o la locul ei, semn că nu dăduse nimeni iama pe-acolo înaintea mea și cu cealaltă am luat o linguriță din sertarul unde-mi țin tacâmurile, făcându-mă nevăzută.

Afară, aerul rece al dimineții de toamnă, mi-a șfichiuit obrazul dintr-o dată trezindu-mă brusc. M-am așezat pe fotoliul de nuiele, care tronează de-atâta timp pe terasa casei, strângând puternic la piept un șal vechi din lână albastră, croșetat de bunica, care a trecut de mult proba timpului.

Cântatul voios al cocoșului și culoarea cerului care anunța o zi superbă mi-au adus instant un zâmbet pe chip. Am scos din sacoșă trei borcănele și le-am pus pe măsuța veche din lemn, printre frunzele căzute în luptă cu primele adieri ale toamnei. Am înlăturat căpăcelele și am gustat  prima dată din borcănelul cu etichetă roșie. Papilele mele gustative nu înțelegeau ce le-am dat. Să fi fost miere ? Să fi fost dulceață de trandafiri ? Dar ce mai conta, când se răsfățau cu așa o delicatesă ? Îmi era din ce în ce mai clar că produsul pe care-l savuram era o noutate, căci nu mai întâlnisem vreodată petale de trandafiri de dulceață și miere puse laolaltă. Un gust fin și catifelat, un miros și o culoare ce-mi aminteau de vara ce tocmai ne părăsise.  Am întors eticheta spre mine și am citit doar atât: Melinis. Nu mai auzisem niciunde denumirea asta, dar numele mi-a plăcut, are o muzicalitate aparte. E clar că Mel, vine de la miere, dar Nis ?  Aveam să aflu mai târziu că Niș este forma prescurtată pentru Nișcov, râul pe al cărei vale se află satul Mierea.

Am încercat mai apoi Melinis de afine și nu mi-a venit a crede că gustul de afine devine mai puternic în combinație cu mierea, că pot simți aceste fructe crude atât de bine, ca și cum le-aș fi cules cu câteva minute înainte, ce explozie de gusturi, ce savoare !

Nu știu ce să vă spun, e clar că producătorii dețin un secret, că au o metodă unică de preparare care păstrează toate ingredientele naturale, astfel încât, atunci când guști din produsele Melinis, simți un curcubeu pe cerul gurii.

Am gustat pe rând din toate bunătățile și am observat că și vișinele, perele, prunele, zmeura, cătina ori gutuile și-au păstrat proprietățile. Totul este neprocesat și nerafinat industrial.

Aceste produse sunt perfecte la desert, cu un iaurt sau chiar cu o cană de lapte cald lângă. Îți asigură o energie foarte bună și foarte sănătoasă pentru prima jumătate a zilei.

Au început să se audă niște zgomote, semn că nu mai eram singura care se trezise. Am pus repede căpăcelele la loc, am băgat borcănelele în sacoșă și am ascuns, ca un copil, orice semn care-ar fi dat de bănuit că am „smântânit” toate Melinisurile.

Musafirii se treziseră, așa că am pus cafeaua la foc, pentru a le da binețe așa cum se cuvine. Am ieșit cu toții pe terasă să admirăm culorile toamnei și să savurăm licoarea dătătoare de energie în mijlocul naturii. Oana a observat pe măsuță lingurița din care se scursese o picătură de miere. Toată adunarea s-a prins că am umblat la cadou. N-a zis nimeni nimic, doar soțul mi-a făcut un semn discret cu ochiul.

-Ai încercat produsele Melinis ? Cum ți se par ? Nu-i așa că-s formidabile ? Le-am adus chiar de la producător. Noi suntem foarte entuziasmați de ele. Iar în sezonul ăsta al virozelor și răcelilor folosim foarte des Melinis de cătină, care ne întărește sistemul imunitar.

-Da, cătina cu miere e un panaceu universal. Eu îmi pregăteam câte un borcănel pentru zilele în care aveam mult de lucru, când stresul atingea cote maxime și nopțile-mi erau un chin. Dar, cum nu mă dau în vânt după gustul cătinii, mă trezeam că compoziția fierbea și amestecul căpăta un gust oribil.

-La Melinis nu se va întâmpla așa ceva niciodată, deoarece se utilizează o metodă unică de prepapare lentă la temperaturi sub 35 ˚C astfel încât fructele își păstreză proprietățile intacte. După ce terminați ce v-am adus noi, puteți comanda on-line. Să dați like paginilor de pe rețelele lor de socializare, facebook ori  instagram, pentru a putea urmări ce produse noi vor mai scoate. În plus, dacă n-ai gustat deja, o să vezi cât e de bună combinația asta în varianta produsă de Melinis.

Discuția s-a încheiat cu o degustare de Melinis de vișine, întins pe câte-o felie de pâine cu semințe și stropit din belșug cu iaurt grecesc, spre bucuria tuturor celor prezenți, care s-au simțit voioși și superactivi întreaga zi.

Articol scris pentru proba nr. 11 a concursului SuperBlog 2020

Sponsor:

 

Un gând despre „Dulcele natural, un desert fără egal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s