Publicat în Superblog 2020

Amintiri cu aromă de vanilie

De câte ori se apropie sărbătorile, gândul mă duce automat la bunica și la prăjiturile pe care mi le făcea cu atâta dragoste. Schimbam puține cuvinte între noi pentru că era  mai tot timpul ocupată. Din mâinile ei ieșeau cele mai bune, frumoase, utile și creative lucruri, pe care nu le-am mai întâlnit la nimeni de-atunci. Casa strălucea de curățenie și totul mirosea puternic a vanilie, portocale și  esență de rom. În clipele acelea, ceasul se oprea în loc și timpul pur și simplu nu mai exista, se contopea cu spațiul și se scurgeau împreună în neant. Mă simțeam bine, protejată de toate relele lumii, fericită și un pic nemuritoare. Au trecut atâția ani de-atunci și poate vor mai trece încă pe-atâția, dar amintirile cu aromă de vanilie s-au imprimat atât de adânc în sufletul meu, încât nimeni nu va reuși să le scoată de-acolo vreodată.
În dulăpiorul cu creme de corp, geluri de duș, șampoane și multele produse cosmetice pe care le am, există o cremă cumpărată de la Bottega Verde, care-mi amintește perfect de mirosul de vanilie din bucătăria bunicii. Când o folosesc, mă teleportez în trecut, mă simt din nou copilul care așteaptă bucuros prăjiturile făcute de mamaie. Amintirile năvălesc, iar eu, le primesc cu bucurie și încântare. Crema fină și catifelată se mulează pe corpul proaspăt spălat imprimându-i parfumul suav de vanilie, parcă pentru a pecetlui legătura nevăzută dintre cer și pământ.

Mă trezesc apoi în America Centrală, în lanurile întinse de flori galbene de vanilie și văd păstăile unduindu-se în soarele amiezii și mă întreb care o fi procesul prin care ajung să se metamorfozeze în minunatele creme de corp, cu rol în hidratarea în profunzime și în cel mai natural mod al pielii. Mi se șoptește de undeva că, la Bottega Verde, toate produsele sunt naturale și au la bază măslinele, vița de vie și ovăzul, cultivate în Italia.

Mă visez apoi căutând la cosmetice bărbați, un cadou pentru soțul meu, care este un bărbat modern, puternic, cu personalitate, dar și cu o piele sensibilă ce are nevoie de o îngrijire specială. Simt un miros de smirnă și realizez că i l-am luat deja, așa că îmi trec mâna prin părul lui, ciufulindu-l puțin. Știe că-mi place atunci când se îmbracă în smirnă și nu ezită să-mi trezească simțurile, făcând-o destul de des. Și pentru că eu miros a vanilie, mă alintă „cozonacul meu dulce și pufos”. Ne trezim, și în scurtul timp rămas până se va auzi alarma telefonului, încercăm să creăm un parfum nou, amestecând între ele, când smirna cu vanilia, când vanilia cu smirnă.

Articol scris pentru proba nr.14 a concursului SuperBlog 2020

Sponsor:

3 gânduri despre „Amintiri cu aromă de vanilie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s