Publicat în Ce-am mai citit, Moinesti

Ghid jurnalistic prin orașe uitate. Sulina Herculane Moinești

De curând am descoperit această carte, al cărui titlu mi-a dat de gândit. Este Moineștiul un oraș uitat ?

Primul sentiment a fost unul de revoltă. Sunt subiectivă când vine vorba de orașul meu, căci locuiesc aici de o jumătate de secol și pentru mine, ca de altfel pentru mulți locuitori ai urbei, Moineștiul e acasă și e viu.

Am lăsat lectura primelor două capitole pentru mai târziu și m-am oprit la ceea ce mă interesa în mod deosebit, pentru că ardeam de curiozitate să văd părerea unui jurnalist despre ”Dada City”, dar și ce imagini a surprins camera fotografei Ioana Cîrlig, de la publicația Scena9.

Am citit pe nerăsuflate cele câteva pagini scrise de domnul Ioan Coroamă, poet și student în primul an al Facultății de Filosofie din Iași, de câteva ori, tocmai pentru a mă putea rupe de subiectivism și a da deoparte sentimentul acela de patriotism local, care se încăpățâna să-mi întunece uzul rațiunii.

Autorul este ”ajutat” să cunoască Moineștiul, de către domnul Viorel Costea, cel care, în accepțiunea mea, este unul dintre cei mai buni cunoscători al urbei. Articolul este un amestec format din informațiile primite de la domnul Costea și impresiile personale ale autorului, care zăbovește aici doar câteva zile, căutând urmele poetului avangardist Tristan Tzara.

O să vă dau câteva citate din carte, la care să meditați și dumneavoastră. Precizez că domnul Ioan Coroamă a fost la Moinești în august 2020, în plină pandemie Covid 19, când nu doar moineștenii, ci toată omenirea era tristă și lipsită de speranță.

Întâia senzație pe care mi-a oferit-o Moineștiul, a fost aceea a unui oraș liniștit și trist.”

Moineștiul e mai curând un orășel de munte depopulat, îngrijit, într-un proces parcă etern de modernizare, dar fără să fie un reper real de interes turistic sau cultural.”

”Deși Moineștiul e cunoscut ca orașul lui Tzara, a cărui moștenire dadaistă a schimbat la față poezia lumii, în urbe nu există nicio casă memorială, niciun spațiu cultural unde ai putea să înțelegi mai bine arta lui și a avangardiștilor.”

”Senzația pe care mi-o oferă (Moineștiul) e aceea a unui spațiu nu foarte primitor cu tinerii, din moment ce viața socială a unui adolescent ar fi limitată doar la câteva parcuri și localuri ca loc de întâlnire. Mai curând este o zonă de retragere către o viață liniștită și lipsită de foarte multă agitație, dar chiar și așa n-ar fi cea mai bună soluție în fața altor așezări mai puțin sau chiar mai deloc urbanizate. ”

”Plec de aici cu senzația că orașul îl nedreptățește pe Tzara și nu-i oferă la schimb ceva real și că deși susține că luptă pentru salvarea rămășițelor de istorie evreiască, nu pare să fi reușit nici azi.”

Să nu credeți că autorul n-a văzut și ceva pozitiv. I-au plăcut (cel puțin așa am dedus eu) Complexul Parcul cu Pini, unde a fost cazat, Centrul Cultural Lira, Muzeul Răzeșilor Găzari, Monumentul DADA, de la intrarea în oraș și sculptura Cubul aleator din Parcul Băi.

De asemenea, se pomenește și de perioada în care rafinăriile din Moinești erau pe locul doi ca mărime în țară (anul 1890) căci se extrăgeau 6000 de tone de petrol anual. Tristan Tzara, al cărui tată a fost petrolist, spunea: ”Mlaștini de petrol / Din care răsar la amiază cămăși transpirate și galbene.”

Îmi place sau nu, realitatea arată așa cum a descris-o tânărul student. Nu știm să ne promovăm orașul și se așteaptă totul numai de la autoritățile locale. Nicio inițiativă privată. Tot ceea ce ține de Tristan Tzara e neînțeles de marea masă a moineștenilor. Am publicat zilele trecute un articol despre obiectivele turistice din Municipiul Moinești: Parcul Dada și iată reacțiile.

Fără schimbare în gândire, fără a conștientiza că Moineștiul ar putea deveni un reper pe harta turismului cultural, nu se va schima nimic. Poate la următoarea vizită a sa, autorul o să constate că a apărut un hotel și o bază de tratament, dar nimic mai mult.

Pentru cei care doresc să citească cartea, se poate procura de pe site-ul Scena9.ro, la un preț de 25 lei. Costul, cu tot cu serviciile de curierat se ridică la 37 lei.

2 gânduri despre „Ghid jurnalistic prin orașe uitate. Sulina Herculane Moinești

  1. Cu toți iubim locul în care trăim și chiar nu trebuie să fim blamați pentru subiectivismul nostru. Dar, da, fatele vorbesc de la sine și doar așa se poate vedea eventualul progres. Luat în ansamblu, mie mi se pare că este un oraș cu posibilități turistice. Voință să fie! Iar asta e boală la nivel național..
    Mulțumesc pentru recomandare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s