Publicat în Diverse

In memoriam, Ștefan Cazimir

Dumnezeu, întristat de ceea ce se întâmplă pe pământ, a hotărât că trebuie să cheme la El pe cineva care să-l mai înveselească, o persoană cu sufletul curat, cu inteligență sclipitoare, care să scrie câteva epigrame pentru locuitorii Raiului. Astfel,  joi, 5 august 2021, Profesorul Ștefan Cazimir a plecat să-și îndeplinească misiunea în cer. Acolo a fost de așteptat de I.L Caragiale, pe care l-a recunoscut imediat, pentru că nu cred că mai există cineva în lumea asta care să-l fi cunoscut atât de bine pe Caragiale, precum a făcut-o domnul Profesor. Acum ne face cu mâna, privindu-ne printre stele și zâmbindu-ne în stilul său caracteristic. Sigur a scris și vreo epigramă pentru cei care-i deplâng plecarea.

Cred că domnului Profesor nu i-ar fi plăcut să vadă lume tristă în jurul trupului său lipsit de viață, ci mai degrabă oameni care să-i aducă în dar un ultim catren, poate chiar câte o epigramă foarte bună, de care sufletul său să se bucure, înainte de marea trecere.

Îmi amintesc cu mare drag de domnul Profesor Ștefan Cazimir, de pe vremea când lua cuvântul în Parlamentul României din partea Partidului Liber-Schimbist, al cărui creator a fost. Nu mai ascultasem până atunci astfel de  luări de poziție și se pare nici nu voi mai asculta vreodată. Deși nu eram înnebunită după politică, când vorbea domnul Profesor eram ochi și urechi. Am citit interviurile date de domnia sa in presă și am urmărit emisiunile la care era invitat  (vezi emisiunea ”Profesioniștii” a Eugeniei Vodă) pentru că întotdeauna aveai ce învăța. Iubeam stilul său caragialesc de exprimare, răbdarea pe care o avea cu ceilalți, lumina care i se citea în ochi.

Nu am cum să nu-i mulțumesc încă odată domnului Claudiu Remus Minea pentru că m-a invitat la Mizil, la Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă ”Romeo și Julieta la Mizil”,  unde am avut onoarea să-l văd și să-l aud pe domnul Profesor Ștefan Cazimir, pe care îl admiram de atâta timp. I-am făcut o mulțime de fotografii, nu-mi venea să cred că e real ceea ce mi se întâmplă. Am sorbit fiecare cuvânt spus de domnia sa, am râs atunci când a citit epigramele, am participat la jocul interactiv pe care l-a propus, răspunzând din când în când cu ”altă întrebare”. Ce umor fin ! Cate lucruri interesante am aflat despre starea umorului românesc și despre Caragiale, desigur. Vă mulțumesc, maestre !

În anul 1991, am cumpărat o cărticică mică de epigrame, maxime, cugetări și poezie, numită ”Pentru-Contra” a domnului Profesor, pe care am păstrat-o în bibliotecă cu mare drag și pe care o reciteam din când în când, pentru că îmi aducea zâmbetul în suflet și pe buze.  Timid, m-am apropiat de dumnealui și cu nodul în gât, pe care ți-l dă întotdeauna întâlnirea cu unul dintre modelele tale, i-am mărturisit că-l admir de la Revoluție și l-am rugat să-mi dea un autograf pe cărticica care a așteptat cuminte pe raftul bibliotecii aproape treizeci de ani această întâlnire. Maestrul m-a privit cu oarece curiozitate și mi s-a părut să s-a luminat la față când a auzit că pronunț numele partidului, despre care mulți nu-și mai aduc aminte. Am primit cel mai frumos autograf, pe care îl privesc ca pe un dar de mare preț, retrăind scena în cele mai mici detalii.          

Domnul Profesor nu mai e fizic printre noi, dar a rămas în sufletele noastre și ne vom aminti de dânsul cu drag și ori de câte ori vom scoate câte o ”perlă”, ne vom gândi la definiția dată de domnia sa ”perlei”.

Drum lin către stele, domnule Profesor !   

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s