Publicat în Spring Superblog 2022

Trei generații

Piesă de teatru în două acte

Personaje:

Doamna Maria Popescu (MP)

Cristina (fiica doamnei Maria Popescu)

Alina (fiica Cristinei)

Actul I

Dormitorul doamnei MP compus dintr-un pat vechi acoperit cu un cearceaf scrobit alb, brodat manual în partea de jos. În spate, o fereastră acoperită de o draperie lungă din catifea vișinie. În stânga patului, un dulap cu trei uși, de culoare neagră, iar în dreapta, o noptieră, o măsuță cu oglindă și un scaun pe care trona o pernuță croșetată. Pe covorul țesut manual, din lână de culoare gri, Cristina, fiica de numai șase anișori a doamnei MP se juca cu o păpușă blondă, făcând-o pe doctorița. Calendarul de perete ne arată data de 03 octombrie 1982.

Scena I

(La ridicarea cortinei, Cristina, așezată turcește pe covor, consultă cu mare atenție păpușa, examinându-i palmele)

Cremă mâini cu glicerină

Cristina: – Vezi, dacă nu m-ai ascultat, uite ce palme aspre și crăpate ai ! Ți-am spus doar de-atâtea ori să te dai cu cremă de mâini cu glicerină, pentru că imediat îți face mâinile moi și catifelate. Acum hai să văd ce pot face pentru tine, trebuie să te ajut să te faci bine, nu-i așa ? Așteaptă-mă aici un minut !

(Cristina se ridică de pe covor, se uită în toate părțile, ca nu cumva să apară mama ei, deschide ușor sertarul măsuței și scoate de-acolo tubul cu cremă de mâini pe care doamna MP îl folosea de câteva ori pe zi. Desface capacul, își pune o picătură de crema fină în palmele ei mici, pe care și le masează energic, apoi mai pune o picătură pentru a-i duce păpușii).

Scena II

(Doamna MP intră în cameră surprinzând-o pe Cristina cu tubul în mână)

-Doamna MP: -Te-am prins, hoțomancă mică ! (râde) Acum înțeleg eu de ce se termină atât de repede crema mea de mâini. Draga mea, copila mea, tu nu ai încă nevoie s-o folosești. Pielea ta e netedă și catifelată, e elastică și plină de vitamine nu e ca a mea aspră, deshidratată, uscată și uneori chiar crăpată din pricina substanțelor pe care sunt nevoită să le ating.

-Cristina: -Mia, are aceleași probleme ca și tine, pentru ea am luat crema. Uite, chiar acum mă duc să-i masez palmele. (Cristina, ia păpușa, îi pune crema pe mâini și începe s-o maseze. (Doamna MP zâmbește îngăduitor).

-Doamna MP (se așază pe scaun, luând-o și pe Cristina în brațe): -Uite, scumpa mea, atinge-mi palmele ca să simți diferența și să înțelegi mai bine ce ți-am spus. (Cristina cercetează cu atenție palmele mamei ei, așa cum n-o mai făcuse niciodată).

-Cristina: -Da, mami, ai dreptate ! Ce aspre sunt mâinile tale ! Pot să te îngrijesc și pe tine, ca pe Mia ? (mama încuviință făcându-i semn cu capul și Cristina scoase din nou tubul magic, din care, de data asta, puse mai multă cremă în palmele ei mici). Întinde mâinile ! (mama se supune și Cristina începu s-o maseze cu mâinile ei mici și moi. Nu-i așa că te simți mult mai bine ?

-Doamna MP: -Mai bine ca niciodată, draga mea.

(Când cea mică își termină treaba, mama o luă în brațe și spuse mai mult pentru sine: Farmecul se cultivă în familie, apoi privi tabloul ce răsărise în oglindă, meditând pentru câteva clipe la trecerea anilor. Își observă fiica ce îi semăna leit, parcă se uita la ea cu câțiva zeci de ani în urmă și apoi se autoobservă, îi apăruseră primii ghiocei pe la tâmple și câteva riduri răzlețe începuseră a-i săpa șanțuri pe frunte și pe la marginile ochilor. Scoase din sertar șervețelele demachiante de la Farmec, apoi își aplică un strat subțire de cremă hidratantă cu aloe vera masând ușor. Cristina observa totul cu foarte multă atenție. Îi plăcea când mama se dădea cu crema de față, devenea dintr-odată mult mai senină și mai luminoasă.

Doamna MP începu să-i explice Cristinei întreg ritualul de îngrijire, apoi îi arătă cum a brodat coțunașii de la cearceaf, ori cum a croșetat pernuța de pe scaun, ori cum a cusut ia pe care o scosese cu mândrie din dulap pentru că, spunea ea, înainte de-a muri, vreau să transmit mai departe valorile generațiilor viitoare. Deși era numai un copil, Cristina era ochi și urechi la tot ce-i spunea mama, pentru că momentele astea erau atât de rare și atât de frumoase încât nu le va uita toată viața.

Actul II

Acțiunea se petrece după 39 de ani, în camera Cristinei, mama unei puștoaice de 10 ani care se străduia să reziste la orele online, pe care le audia de pe laptopul mamei. Pandemia numită Covid 19 a produs schimbări multiple în societate, școala online fiind doar una dintre ele. Un birou modern, un dulap cu dosare, un laptop, o imprimantă, ceva aparatură sofisticată și calendarul ce indica data de 03 octombrie 2021.

La ora de educație financiară, profesoara le cerea copiilor să dea un exemplu de produs românesc care a rezistat timpului, un produs pe care l-au folosit bunicii, părinții și acum îl folosesc și ei. S-a lăsat liniștea. Nimeni nu știa ce să spună. Totul s-a schimbat în ultimii ani încât nu știu dacă s-a păstrat ceva atât de mult timp. Cristina a alergat repede în baie și a adus de-acolo un șampon pe care i l-a strecurat discret Alinei.

Aceasta l-a arătat la cameră colegilor și uite așa a început o frumoasă lecție despre unul dintre cele mai cunoscute, mai apreciate și mai îndrăgite branduri românești de pe piață: Farmec.

Articol scris pentru proba nr.14 a concursului Spring SuperBlog 2022

Sponsor:

Un gând despre „Trei generații

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s