Publicat în Diverse

Peticel

Azi vi-l prezint pe Peticel, noul membru al familiei. L-am gasit pe 09.01.2021 pe scara blocului. Era murdar, flămând și cu foarte puține șanse de supraviețuire, în condițiile în care temperatura de afară este de -18 grade C. L-am luat în casă, l-am spălat, m-am uitat în ochișorii lui albaștri și acum suntem cei mai buni prieteni. Ne obișnuim unul cu altul, căci viața cu cățel e complet diferită. Eu învăț care sunt nevoile lui și el încearcă să înțeleagă ce vreau eu de la el.

Nu are codiță, ci doar un punct maro, ce pare desenat de vârful unei pensule. Îi plac bananele mai mult decât carnea. Doarme ziua și noaptea are chef de joacă. Este iubibil. Îi place să-l țin în brațe. Atunci, adoarme repede, ca un prunc. Nu știu cum să-l determin să-și facă nevoile într-un singur loc. Pentru el, toaleta este peste tot. Din acestă pricină, cât timp sunt plecată la muncă, stă în baie. Plănge când plec și se bucură când mă întorc. Peticel e o minune de cățel, de la care am învățat o mulțime de lucruri. E adorabil. O să vă mai povestesc despre el.

 

Publicat în Diverse

17 lucruri de făcut pentru Craciunul 2020 (Leapsă)

Se apropie Crăciunul lui 2020, numai cât n-a intrat pe ușă. Luna decembrie trece atât de repede, încât, dacă nu ești atent, te trezești cu o mulțime de restanțe (și aici nu mă refer la cele de la examene ori de la plata facturilor), ci la cele cu treburile rămase neterminate.

Am avut un an dificil și atipic în care am lucrat mult mai mult, fără concediu, cu nervii încordați aproape tot timpul din pricina diverselor probleme apărute de după colț, așa că mă simt stoarsă de energie. Mi-aș dori să mă retrag undeva, unde să fiu doar eu cu gândurile mele, să citesc, să mă odihnesc, să ascult muzică de Crăciun, într-un cuvânt, să-mi încarc bateriile. Dar, una e dorința și alta e realitatea.

Am primit o Leapsă de la Mirela, pe care o citesc cu mare drag, chiar dacă uneori cu întârziere și al cărui blog, UniquebyMM, îl recomand tuturor cititorilor mei, atât pentru articolele scrise cu sufletul cât și pentru recomandările făcute la produse cu totul și cu totul deosebite.

Leapșa despre 17 lucruri de făcut pentru Crăciunul 2020, m-a ajutat să-mi pun ordine în idei și să-mi fac un plan de bătaie, pe care, până acum mi-l făceam doar în gând.

  1. Curățenia casei, pe care am început-o deja și mici schimbări la accesorii, cum ar fi perdelele, fețele de masă, mutarea unor obiecte de mobilier dintr-un loc în altul.
  2. Cumpăratul de cadouri pentru cei dragi, operațiune în curs de desfășurare. Până  acum am achiziționat doar jumătate din ce am nevoie.
  3. Cumpărături de ornamente noi pentru brad și decorațiuni de sezon. Îmi place ca în fiecare an să adaug în brăduț măcar un globuleț nou și îmi păstrez obiceiul și în 2020. Câteva fundițe roșii, niște moși în miniatură și câțiva îngerași, își vor găsi locul în „poziții strategice”.
  4. Mă duc în pădure să-mi aduc crenguțe proaspete și conuri de pin, deoarece, de câțiva ani buni, împodobesc un brad de plastic. Crenguțele le decorez și le pun într-o vază mare, iar conurile le pun pe calorifer, pentru miros. Locuiesc la 15 minute de pădure, așa că această operațiune chiar îmi face plăcere și nu-mi ia mult timp.
  5. Cumpărături pentru meniul de Crăciun. Câte puțin din toate. Această operațiune se desfășoară până în ultima secundă, pentru că mereu descopăr că-mi mai lipsește ceva. Noroc cu chioșcul alimentar de lângă bloc, unde găsesc cam tot ce am nevoie.
  6. Schimb bani pentru copiii care vin să mă colinde. Nu știu dacă anul ăsta vor veni cei mici, dar eu voi fi pregătită. La noi nu se mai obișnuiește a se da mere și colaci, ci bani, așa că-mi fac rost din timp de bacnote de câte 5 și 10 lei.
  7. Împodobesc bradul, în timp ce ascult și fredonez colinde.
  8. Împodobesc micuțul meu apartament, astfel încât să am o casă primitoare și călduroasă.
  9. Îmi vizitez rudele și prietenii, în condiții de siguranță, ducându-le cadourile de Crăciun.
  10. Împreună cu soțul meu, stabilim meniul pentru zilele magice.
  11. Pregătesc meniul stabilit la punctul 10.
  12. Pregătesc masa de Crăciun. Lumânări, șervețele, crenguțe de pin, pahare de cristal, platouri cu motive de sărbătoare.
  13. Pregătesc licorile care ne vor însoți pe parcusrul mesei.
  14. Pregătesc atmosfera: muzică, filme, activități diverse.
  15. Încărcăm telefoanele, tabletele, calculatoarele pentru a discuta cu rudele și prietenii.
  16. Ne îmbrăcăm de sărbătoare, chiar dacă stăm în casă.
  17. Ne bucurăm de tot ce-am pregătit la punctele 1-16, cu gândul la cei dragi.

Oare, pentru voi, prietenii mei, care sunt cele 17 lucruri pe care le faceți pentru Crăciunul 2020 ?

Publicat în Diverse, Medicina

Prietena mea a avut covid

Azi am aflat că una dintre prietenele mea a avut covid. Nu ştiam cum să reacţionez. Vestea m-a luat prin surprindere. E adevărat că nu ne văzusem de ceva timp şi nici la telefon nu ne auzisem de mai bine de-o lună, dar nici în cel mai negru coşmar nu-mi puteam imagina că ea duce o luptă crudă cu acest virus parşiv.

Cu masca trasă până aproape de ochi, cu o stare de oboseală vădită, cu câteva kilograme în minus şi cu o  teamă în priviri, pe care a reuşit să mi-o transmită din primele clipe, ne-am reîntâlnit în faţa unui magazin.

Am asaltat-o cu întrebări şi m-am decis să vă povestesc şi vouă ce-am aflat, pentru că este o poveste adevărată, trăită de un om drag mie.

Infestarea s-a produs la spital, dar, zicea ea, „nici nu mai contează, important e că am scăpat din ghearele morţii”. Ţin să vă spun că prietena mea respecta regulile de distanţare fizică, purta mască de protecţie şi mănuşi şi nu se ducea în locuri aglomerate. O singură dată a lăsat garda jos, la spital, şi i-a fost fatal.

A simţit mai întâi o durere ciudată de spate, ca o căldură puternică. Apoi, ceva asemănător unui glonţ îi trecea prin plămâni în toate sensurile, străpungându-i şi provocându-i dureri groaznice. A mers de urgenţă la spital, s-a internat şi a început tratamentul.

Sfatul ei: Nu trebuie stat nici o clipă. Trebuie mers de urgenţă la spital. Cu cât se începe tratamentul mai repede, cu atât e mai bine. Cresc şansele de supravieţuire. Este o boală care evoluează rapid, fiecare minut contează.

În două zile, procesele inflamatorii au început să-şi facă simţită prezenţa. Analizele erau din ce în ce mai proaste. Durerile se intesificau. Tratamentul e foarte dur şi trebuie să ai un organism puternic să-i facă faţă. Se ajunge repede la microtromboză, de aceea se administrează medicaţie care să stopeze acest fenomen distructiv.

În jurul tău, durere, suferinţă şi moarte. Boala nu alege. Oricine poate să contacteze virusul şi să-i fie fatal. A murit un tânăr de 25 de ani, perfect sănătos, în doar cinci zile. Unii, au senzaţia că s-au vindecat, ca a doua zi să fie intubaţi. Stai cu teamă până în secunda în care ţi se spune că testul ţi-a ieşit negativ. Virusul esta ca un balaur cu şapte capete. Cade unul, dar mai râmân celelalte.

A făcut tratament 17 zile şi abia după ce două teste au ieşit negative, i s-a permis să plece acasă. Încă nu are voie să meargă la muncă. Nici n-ar putea. Încă se mai simte slabită şi respiră greu.

Sfatui ei: Poartă mască !  Nici nu ai idee cine poate să tuşească ori să strănute lângă tine. Păstrează distanţa faţă de ceilalţi şi spală-te des pe mâini cu apă şi săpun. Nu lăsa garda jos !

După discuţia asta, mult timp n-am mai putut articula un cuvânt. Poate că abia acum am realizat cât de mult m-am expus în perioada asta şi cât de inconştientă am fost.

Din motive lesne de înţeles, n-o să vă dau numele prietenei mele. Îi doresc să se refacă rapid şi-i mulţumesc că a avut răbdarea de a-mi povesti cu lux de amanunte, coşmarul prin care a trecut.

Ştiu, aţi mai citit zeci de mărturi, aţi văzut la tv. o mulţime de cazuri, dar atunci când cineva apropiat trece prin aşa ceva, se schimbă radical datele problemei.

Până data viitoare, aveţi grijă de voi !

Publicat în Diverse

Coronavirusul stimulează simţul umorului

Poporul nostru a supravieţuit şi datorită faptului că ştim să facem haz de necaz. Am cules de pe net, câteva ziceri despre coronavirus. Dacă mai cunoaşteţi şi altele, nu vă sfiiţi să mi le spuneţi.

  • Cozile din supermarketuri dovedesc că grija românului e să moară sătul.

  • La ce viruşi avem noi în spitale, coronavirusul îşi va cere scuze pentru deranj.

  •  Schimb mască antigripală cu casă la curte ultracentrală.

  • Virusul a început cu cei care mănâncă orez, apoi s-a extins la cei cu paste. Credeţi că o dă pe mămăligă ?

  • Cică virusul caută pensionarii cu pensii speciale.

  • Dacă vine coronavirusul în România, avem 20,000 de biserici.

  • Fără mască, inhalezi 7354124 viruşi, cu mască doar 4328954.

  • Ministerul Sănătăţii va distribui populaţiei 40 tone lemn, pentru a bate în el.

  • Pentru prevenirea pandemiei de coronavirus, se vor utiliza sicrie de unică folosinţă.

  • Am fost la un magazin chinezesc. Vânzătorul tuşea. L-am întrebat dacă are coronavirus. Mi-a răspuns:

– Nu, aducem mâine.

Am întâlnit poze cu tot felul de chestii pe post de mască. Pampersi, sutiene, absorbante, ba chiar o mască obişnuită cu o gaură în dreptul gurii, pe unde purtătorul să poată bea şi fuma.

Vă doresc să fiţi sănătoşi şi să zâmbiţi !

Publicat în Diverse

Leapșa- la ce ai renunța? merge mai departe

Dragi prieteni, e prima leapşă la care particip. Am primit provocarea de la doamna Mirela Marin, care la rândul său a primit-o de la Alex, care a primit-o de la Eva şi cine ştie la a câta verigă o fi acum. Mi se pare un fel de oracol, pe care-l completa generaţia mea, cu mulţi ani în urmă, doar că are mai puţine întrebări.

Înainte de a mă apuca de treabă, vă recomand să vizitaţi blogul https://www.uniquebymm.ro, pentru a descoperi lumea Mirelei.

La ce aş renunţa, dacă ar trebui să aleg între

Laptop sau telefon ?

Telefoanele sunt acum atât de sofisticate, încât laptopul ar putea să dispară. Totuşi, dimensiunea ecranului e o problemă importantă, mai ales după ce treci de o vârstă. Le-aş vrea pe ambele, dar dacă-i musai să aleg unul, atunci, să fie telefonul. Eu sunt o fire comunicativă, îmi place să vorbesc cu semenii,  m-aş ofili dacă s-ar întâmpla altfel.

Cărţi sau TV ?

Aici e simplu. La TV, cu greu mai găsesc o emisiune care să merite să-i acord timp. Prefer să citesc.

Pizza sau hamburger ?

Întotdeauna pizza. Nu cred că am mâncat mai mult de trei hamburgeri în toată existenţa mea.

Ciocolată sau fursecuri ?

Ciocolată, fie din cea cu umplutură, din cea fină, belgiană sau din cea cu 85% cacao.

Chipsuri sau pufuleţi ?

Pufuleţi cu ciocolată. Se găsesc la Carrefour, sunt delicioşi şi prea puţini într-o pungă.

Filme sau seriale ?

Nu am timp şi nici răbdare să urmăresc seriale. După 1989 am făcut-o. Am urmărit câteva telenovele de la cap la coadă. Era ceva nou. Acum, n-aş mai face-o.

Vacanţă la munte sau la mare ?

La munte. Drumeţii montane, aer curat, ape cristaline. Am pielea albă şi ochii albaştrii. Mă ard după câteva ore de stat la soare, fac insolaţie şi-mi petrec restul zilelor punându-mi comprese cu iaurt. Îmi place să văd marea, să mă pierd în imensitatea ei, dar…doar atât !

Cam asta a fost !

Şi, ca  jocul să meargă mai departe o să trimit provocarea prietenilor mei:

-Dana Alistar, cu blogul https://despresipentrunoi.wordpress.com/

-Petru Racolţa cu blogul  https://racoltapetru6.wordpress.com/

-Gheorghe Chifu, cu blogul https://geodinbuhusi.wordpress.com/

Publicat în Diverse

Epigramele cu care am participat la concursul de poezie şi epigramă de la Mizil

Aşa cum v-am povestit aici, am participat la concursul de poezie şi epigramă de la Mizil, secţiunea epigramă. Azi, 20 ianuarie 2020 au apărut rezultatele.

Cel mai mare punctaj a fost 8,67. El aparţine domnului Rotaru Florin, câştigătorul premiului „George Ranetti”. Locul II şi câştigătorul premiului „Grigore Tocilescu”, a fost obţinut de domnul Romaniuc Stelică, cu un puntaj de 8,58 şi locul III, a fost obţinut de domnul Bunduri Nicolae, cu 8,5 puncte. Felicitări !

Eu am luat un punctaj de 6,83, obţinând locul 23 (din 43), deci, cam pe la jumătate  🙂 O fi bine, o fi rău ?

 Epigramele cu care am participat:

Scrisul eliberează

Eşti un scriitor vestit,
Nicio carte n-ai citit.
Dar cât la răcoare ai stat,
Trei cărţi la tipar ai dat.

Candidatului Mircea Diaconu

În rolul de şofer, te-ai descurcat
Şi asta chiar nu ma surprinde.
Dar să joci un preşedinte,
Asta, zău că nu te prinde.

Mizil, capitala epigramei

Mizilul e celebru precum ştim,
Pentru-al său vin  şi crama sa vestită.
Dar noi cu drag din depărtare aici venim
Să ascultăm şi câte-o epigramă reuşită.

Protestul unei loaze

Eu la şcoală nu mai viu
Că profesorii-s tirani.
Iar materia o ştiu,
C-o repet de vreo doi ani.

 

Publicat în Diverse

Despre anul meu 2019

Dragi cititori ai acestui blog,

Vă mulţumesc că, din când în când mai treceţi pe-aici, deşi eu scriu rar.  Sper s-o faceţi în continuare şi în anul care s-a ivit de curând, un an rotund, care năzuiesc că o să ne aducă numai lucruri pozitive, inspiraţie şi tot ce ne mai dorim. Eu nu vreau să vă urez decât să fiţi sănătoşi şi niciodată singuri, restul, rezolvaţi voi cumva.

Şi cum, la orice sfârşit de an facem o retrospectivă a evenimentelor trecute, iată cum a arătat 2019, pentru mine :

În ianuarie, am fost la Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a-XII-a, depre care v-am vorbit aici.  Pentru că mi-au plăcut oamenii şi atmosfera, am participat la secţiunea „epigramă”, cu patru încercări. Încă nu ştiu rezultatul. Când îl aflu, vi-l spun şi vouă.

Luna februarie este cea în care l-am întâlnit pe domnul Dragoş Pătraru. Impresiile sunt aici.

Piesa de teatru „Consum excesiv”, în interpretarea actorilor teatrului din Piatra Neamţ, despre care v-am povestit aici, a avut loc tot in februarie.

În martie, o vizită la Barajul Poiana Uzului, la care nu mai fusesem de ceva timp, deşi e situat în apropiere.

În luna aprilie, am vizitat Salina Praid, despre care v-am povestit aici şi am revăzut Sovata, după cum ştiţi de aici.

Sighişoara, Salina Turda, Alba-Iulia şi Sibiul le-am vizitat în luna mai. Primele două au fost în premieră, dar încă n-am scris despre ele, pentru că au urmat destul de repede Vulcanii Noroioşi, despre care am scris aici, Muzeul Ceasului de la Ploieşti şi Mausoleul Eroilor Mărăşeşti, despre care am scris aici.

În iunie, am hoinărit prin locuri cunoscute, dar care-mi fac întotdeauna plăcere să le revăd: Bicazul, cu al său baraj impunător şi Sinaia, cu Peleşul şi fratele lui mai mic, Pelişorul. La sfărşitul lunii m-am plimbat pentru prima data prin marea de lavandă, aşa cum ştiti de aici.

Luna iulie, am fost la Castelul Ghica de la Dofteana Bacău, dar despre asta, v-am povestit deja aici şi la Mănăstirea Caşin, locuri situate în apropiere, cărora abia acum le-a venit rândul la a fi vazute.

Cel mai important eveniment al anului 2019, pe care l-am aşteptat cu nerăbdare, cu emoţie şi cu mare bucurie, a fost naşterea finuţei noastre, Alexandrina, despre care am scris aici.

În august am fost onoraţi să fim părinţii spirituali ai prinţesei, iar în septembrie am participat la nunta a două cupluri de tineri frumoşi şi fericiţi. Tot în septembrie, am vizitat Durăul şi Borsecul. Urcatul până la Cascada Duruitoarea a fost o experienţă inedită, dar a meritat fiecare pas.

În septembrie l-am însoţit pe Ion Campion la concursurile de ciclism şi alergare din Piatra Neamţ şi Valea Budului, aşa cum v-am spus şi aici.

Ultimele două luni, n-am plecat de-acasa, pentru că Geo, soţul meu, a stat cu piciorul în gips şi asta ne-a tăiat din elan.

Crăciunul pentru noi, înseamnă datini, colindători, oameni dragi în preajmă şi mâncare bună.

Urmează să vedem ce surprize ne rezervă anul care a început. Dar despre asta, vă voi povesti la anu’.  🙂

Apropo, la voi, cum a fost 2019 ?

Publicat în Diverse

Cred în magia Crăciunului !

Am primit o frumoasă provocare,  la care n-am cum să nu răspund cu plăcere: o poveste de Crăciun. Am ales să vă povestesc ceva care s-a întâmplat cu mai bine de 40 de ani în urmă. N-a trebuit să fac vreo regresie hipnotică în acest sens, căci atunci când vine vorba despre copilul de-atunci, amintirile îmi revin destul de vii şi de clare.

Sursa foto: craciun.market

Pe când aveam vreo şase ani, tata a adus un brad mare în casă, pe care  în prealabil l-a cioplit cu o secure, să încapă în suportul improvizat, suport ce în timpul anului susţinea un cuier mare de haine. L-a pus pe balcon, „la rece”, pentru că eu nu eram cuminte ca Mira, ba dimpotrivă, aşa cum o să vedeţi mai jos.

Era în seara dinaintea Crăciunului. Ai mei au aşteptat să adorm şi apoi s-au apucat să aranjeze bradul. Globuleţe colorate, ghirlande din hârtie creponată, vată presărată sub formă de zăpadă, bomboane învelite în staniol argintiu şi auriu şi instalaţia cu multe beculeţe multicolore. Cred că au muncit destul de mult, căci a doua zi, când am văzut bradul în toată splendoarea lui am sărit, m-am rostogolit, m-am bucurat atât de mult, că ai mei îşi dădeau coate şi erau fericiţi  văzându-mi reacţia. Mi-au povestit de multe ori scena asta, ceea ce înseamnă că a fost şi pentru ei un moment memorabil. Nu-mi venea să mai plec de-acolo, căci văzusem dulciurile atârnând graţioase în brad şi doar un fir de aţă le despărţea de mine. Mama veghea însă, căci, zicea ea, „dacă le iei din brad acum, moşul o să vadă şi nu va mai veni cu daruri”. Eu aveam ceva bănuieli despre Moş, cum că n-ar prea exista, dar nu eram convinsă 100% , aşa că m-am abţinut cu greu să nu iau vreo una, când mama avea treabă la bucătărie.

Când s-a înserat, tata a venit de la muncă şi mi-a zis că s-a întâlnit cu Moşul pe scara blocului şi că în curând va veni pe la noi, aşa că, m-a pus să repet poezia. N-a durat mult şi s-a auzit soneria. A început să-mi bată inima mai repede şi pentru câteva minute am stat locului. Tata i-a deschis, l-a invitat să stea pe un scaun, în timp ce eu îl scanam. Moşul ştia o mulţime de chestii despre mine. Mi-a cerut să-i spun o poezie şi să-i cânt ceva, apoi mi-a dat o sacoşă cu câteva portocale, ciocolăţele mici, rotunde, cu Scufiţa Roşie pe ambalaj şi o păpuşă blondă, cu părul lung, despre care mi s-a spus că se numeşte Ioana.

Sursa foto: nicoro.ro

Cât timp l-am scanat, am observat o pereche de pantofi care-mi păreau cunoscuţi, deşi vocea nu se potrivea cu posesorul acestora. Trebuia  să aflu ! M-am prefăcut că-l pup, în semn de mulţumire pentru darurile primite şi, ca din întâmplare, i-am tras barba din vată, lăsându-l doar cu masca din plastic. Moşul nu s-a supărat, însă a plecat repede, scuzându-se că mai are multe case de vizitat. Pentru câteva clipe a fost panicat şi a vorbit cu vocea lui. Atunci am fost sigură că e nenea Jan, colegul de muncă al tatălui meu, dar n-am zis nimic, decât după ce a plecat. Ai mei se jurau că n-a fost el, dar, peste ani, au recunoscut.

În prima zi de Crăciun, bomboanele au început să dispară, una câte una, dar hârtiile goale au rămas bălăngănindu-se uşor, la orice adiere de curent. Când ai mei au ieşit în oraş, mi-am satisfăcut una dintre marile mele curozităţi şi anume: din ce şi cum este făcut un globuleţ. Am luat un ciocan din trusa de scule a tatălui meu şi m-am apucat să sparg globuleţele, unul câte unul, transformându-le în cioburi multicolore. Bucuria mea n-a ţinut prea mult. Ai mei s-au supărat grozav şi au aruncat bradul, deşi cele trei zile ale sărbătorii nu se epuizaseră. Au trecut câţiva ani în care nu mi-au mai făcut brad, însă primeam dulciuri, jucării şi cărţi de poveşti. Simt şi acum mirosul cărţilor noi, care mă ademeneau la lectură. Erau cadourile mele prefate, pentru că doar ele îmi aduceau cu adevărat magia Crăciunului.

Aşa că, da ! Atâta timp cât vor exista poveşti, eu cred în magia Crăciunului !

Sursa foto: gazetaromaneasca.com

 

 

Publicat în Diverse

Când pasiunea învinge

La începutul anului 2019, vă făceam cunoştinţă cu un tânăr pensionar, care s-a dedicat sportului. Puteţi reciti depre Chifu Ioan aici, căci despre el vreau să vă vorbesc şi acum, când mai e foarte puţin până spunem bun venit anului 2020. Şi nu, nu vreau să vă înşirui aici toate competiţiile la care a participat şi locurile pe care s-a situat, ci să vă spun o poveste despre pasiune, multă muncă şi ambiţie. O poveste din care avem cu toţii de învăţat, mai ales cei care şi-ar dori să reuşească să facă ceva în viaţă, dar fără să iasă din zona de confort.

Într-o zi, în timp ce alerga, a simţit dureri atroce în gambă. Mai simţise, dar nu chiar aşa. A acceptat cu greu gândul că trebuie să meargă la spital şi când i s-a spus că e musai să se opereze de varice, nu s-a gândit niciodată că va renunţa la sport. În zadar, l-au sfătuit medicii şi familia s-o lase mai moale. La mai puţin de o lună era din nou pe stadionul din Navodari, la obişnuitele antrenamente.

În perioada septembrie-octombrie 2019, s-a înscris la aproape toate competiţiile sportive din zona Moldovei. L-am putut vedea cum se antrenează, cu câtă determinare o face, fără a se plânge de vreme, ori de altceva. Îşi punea adidaşii, căstile, îşi potrivea cronometrul şi îşi urmărea ţinta, în numărul de kilometri alergaţi.

Rezultatele n-au încetat să apară în aceste două luni: un loc trei şi două locuri doi, la categoria de vârstă. Şi dacă ţinem seama şi de faptul că competiţiile s-au desfăşurat în zone de munte, cu care nu era familiarizat, rezultatele sunt mai mult decât lăudabile.

Poate n-aş fi crezut că un om poate să tragă atât de mult de el, dacă nu l-aş fi însoţit pe Ioan Chifu la competiţia de la Valea Budului. Aici, după  4 kilometri de alergare, un adidas a cedat. I-a aruncat pe ambii şi a continuat cursa în şosete, încă 6 kilometri, fără să mai ţină seamă de bolovani, aşchii sau de orice i-ar fi putut intra în picioare. N-a mai simţit durerea, nu s-a mai gândit la nimic altceva, decât la imaginea lui pe podium.

Poate că dacă n-ar fi fost acest incident, ar fi fost pe primul loc. Însă, aşa cum îl cunosc eu pe Ion Campion, cum îmi place să-i spun, o să urce de multe ori pe primul loc al podiumului la diverse competiţii.

Zilele astea a alergat la Ruse, în Bulgaria şi mai are în plan câteva competiţii in acest an, printre care şi cea de la Bucureşti, de 1 decembrie.

Multă baftă şi Felicitări !  

Publicat în Activitati culturale, Diverse

Au început înscrierile pentru concursul de poezie şi epigramă de la Mizil

Se spune că românul s-a născut poet şi ascultând romanţa cântată cu ani în urmă de Lizette Kirculescu, pot să jur că aşa şi este. Aproape toţi, în diferite momente ale vieţii, fie ele mai triste ori mai vesele am simţit nevoia să ne exprimăm în versuri, mai reuşite sau de-a dreptul stângace, cu sau fără rimă.

Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă: „Romeo şi Julieta la Mizil”, a ajuns la cea de-a XIII-a ediţie, prin grija unor oameni deosebiţi: profesorii Laurenţiu Bădicioiu şi Victor Minea, precum şi a domnului ec. Claudiu Minea, care an de an adună la Mizil oameni de cultură, poeţi consacraţi şi în devenire, epigramişti de renume şi aspiranţi care abia îşi ascut acul satirei, umorişti, caricaturişti etc.

Dacă simţiţi că muza vă e prietenă:

  1. Citiţi regulamentul concursului.

2. În perioada: 15 septembrie -15 decembrie 2019, vă înscrieţi în formularul de pe site-ul:      http://www.romeojulietalamizil.ro, secţiunea „Înscriere ed. a-XIII-a” sau prin poştă.  În ambele cazuri, respectaţi instrucţiunile din regulament, cu privire la motto şi la tipul de scris folosit la redactarea materialelor.

Cei care participă la secţiunea „Poezie”, vor prezenta trei poezii, din care, una cu rimă.

Participanţii la secţiunea „Epigramă”, vor prezenta patru epigrame, din care una cu temă impusă: Mizilul.

Ca şi până acum, premiile, în valoare totală de 3200 lei, se vor acorda celor mai talentaţi concurenţi.

În perioada 27 decembrie 2019-18 ianuarie 2020, cele două jurii vor stabili clasamentul final, care se va afişa pe site, în intervalul 20-22 ianuarie 2020. Premierea va avea loc pe 25 ianuarie 2020, la Mizil.

Mult succes tuturor !

Impresii despre ediţia trecută, găsiţi aici.