Publicat în Diverse

Ură până la moarte ?

Cei doi se țin de mână traversând orașul în sus și-n jos de mai multe ori pe zi. Ți-e drag să-i privești, poate uneori chiar îi invidiezi, la modul pozitiv desigur, dorindu-ți în secret să ajungi și tu, la peste 85 de ani, să străbați orașul la braț cu soțul tău. Ne salutăm și ne zâmbim. Uneori mai schimbăm câteva cuvinte. Așa am aflat că copii lor sunt plecați, că au lucrat un timp împreună la aceiași întreprindere, unde s-au și cunoscut.

Azi, castelul minunat din mintea mea s-a prăbușit. Mi-a părut tare rău că m-am oprit să-i complimentez pentru cât de frumoși și fericiți sunt la vârsta dumnealor. Ea mi-a tăiat-o scurt, cu o replică care s-a înfipt în mine ca u cuțit: ”ce fericiți, îl urăsc, mi-a distrus viața !” Nu mi-a venit să-mi cred urechilor. Ceea ce vedeam nu corespundea deloc cu ceea ce auzeam. ”Sunt bolnavă datorită lui, acum să sufere văzându-mi suferința și să aibă grijă de mine cât zile o trăi.” El a lăsat capul în pământ și ca un condamnat care-și acceptă sentința nu scotea niciun cuvânt. Viața lor n-a fost deloc așa cum mi-am imaginat-o eu ori poate și-o imaginează atâția alții care-i văd la braț plimbându-se prin oraș.

M-am scuzat, invocând o scuză idioată și am plecat. Am încă și acum gustul amar. M-am întrebat cum e posibil să stai în aceiași casă cu un om pe care-l urăști, doar ca să-i aplici o pedeapsă, ce viață mai e și asta ?

Așa că, nu întotdeauna când doi bătrânei simpatici merg alene pe drum ținându-se de mână sunt fericiți, mai sunt și cazuri în care s-au condamnat s-o facă.

Publicat în Diverse

10 lucruri despre pisica mea

Nu-mi închipuiam anul trecut (când nu aveam mâța) că voi merge pe vârfuri și voi păstra liniște în cameră pentru a nu deranja pisica. Din decembrie 2021 o am pe Muna, o drăgălășenie mică și finuță, care între timp a făcut și doi pisoi negri, adorabili. Îmi place s-o spionez, să-i observ comportamentul, să încerc s-o înțeleg în funcție de mișcarea cozii, a ochilor ori a mustăților. Am citit o mulțime de articole despre blănoși și am învățat lucruri noi și utile, dar nimic nu se compară cu observația directă.

1. Depistează imediat un aliment alterat.

Aș putea s-o iau la magazin, pe post de tester. Depistează cu ușurință și cea mai fină urmă de carne alterată (salam, conservă, carne din mâncarea gătită etc). Se apleacă asupra probei, o adulmecă și dacă ceva i se pare în neregulă, părăsește locul destul de nervoasă. Dacă ar putea, mi-ar zice chiar și vreo două. Dacă nu-i place ceva, nu mănâncă, chiar dacă moare de foame.

2. Când se satură, se oprește.

Muna

Pot să-i pun în față zece pliculețe și un sac din boabele ei preferate, o bucată de carne, un iaurt, orice. Ea mănâncă doar atât cât îi trebuie, deși e foarte pofticioasă și curioasă. Dacă aș putea să fac și eu așa, ce bine ar fi !

3. Își îndeplinește cu sfințenie ritualul de spălare.

Are momentele ei din zi în care se îndeletnicește cu spălatul. Se așază în poziții demne de o mare contorsionistă și nu se jenează câtuși de puțin în a-și curăța zonele intime în prezența musafirilor. E foarte atentă la detalii, nu omite niciunul.

4. A fost o mamă dedicată și iubitoare.

Muna cu puii

Cât au fost puii mici, nu se despărțea de ei o clipă. Stătea nemișcată ore întregi, ca cei mici să sugă, apoi îi lingea pe fiecare până ce le strălucea blănița. Dacă luam un pui în brațe, era foarte atentă ce fac cu el și mieuna până ce-l vedea pus la loc. Când cel mic era în siguranță, îl lua din nou la lins, ca și cum nu l-ar fi văzut de foarte multă vreme. Dimineața și seara aveau program de joacă. Era o hârjoneală pe toți trei, de-mi era mai mare dragul să-i privesc.

5. E foarte curioasă.

Am tot auzit eu că pisicile sunt curioase, dar acum am văzut cu ochii mei. Inspectează cu atenția unui criminalist toate zonele din casă. Pentru ea nu există ”nu e voie”, o găsești în cele mai ciudate locuri. Se bagă peste tot, n-ai cum să ai secrete. E cu ochii pe frigider și e în stare să sară în el, ori de câte ori aude ușa deschizându-se. Dulapul cu haine e și el vizat. Orice cutie care apare în decor, devine obiect de interes maxim.

6. Îi place să fie alintată, dar să nu exagerezi.

Muna și Bobo

Îi place s-o mângâi și s-o scarpini pe cap, pe la urechi, ba chiar și pe burtă, dar cu măsură. La un moment dat, dă de înțes că-i ajunge și devine nervoasă, mișcând coada din ce în ce mai rapid și energic. Dacă insiști, îți arată că are colți.

7. Torsul ei relaxează.

Înainte de a se pune pe dormit, își pregătește locul masându-l bine până acesta devine primitor. Apoi toarce, scoțând un sforăit ușor, dar atât de plăcut și de relaxant. Oricât de obosită și de prost dispusă aș fi, torsul ei mă calmează și-mi alungă orice supărare.

8. Îi place libertatea

Spre deosebire de alte pisici care stau închise în apartament, Muna se bucură de libertate deplină. Stă pe-afară până vin eu de la serviciu bucurându-se de compania altor blănoși, se cațără în copacii din fața blocului, se duce pe la pizzeria din vecini, de unde nu pleacă până ce nu primește piept de pui tăiat cubulețe. Nu se îndepărtează foarte mult, pentru că orice lătrat de câine o înspăimântă. Îi place viața de noapte.

9. Nu-mi poartă ranchiună

Am dus-o la medic pentru sterilizare și puii i-am dat spre adopție. Am considerat că e mult mai bine așa. Dar cine sunt eu să mă bag în viața ei ? Uneori mă învinuiesc pentru asta. Dacă aș fi avut o casă mai mare i-aș fi păstrat pe toți, însă la bloc, n-am avut cum. În plus, am și vecini care nu suportă pisicile, așa că… Cu toate astea, pisica nu-mi poartă ranchiună. E la fel de iubitoare ca înainte. Poate a înțeles că așa e mai bine pentru toată lumea.

10. Mă ajută să uit de singurătate

Ar trebui ca toți cei care se simt singuri să-și ia o pisică, un cățel, sau orice alt animal de companie. Sunt atâtea suflețele lăsate pe stradă, nu trebuie să dai bani pentru asta. Dragostea cu care te întâmpină atunci ajungi acasă e nemărginită. Te învață să te bucuri de tot ce-ți oferă viața, să trăiești cu puțin și să fii fericit. Pisica m-a schimbat, m-a învățat să iubesc animalele mai mult decât o făceam înainte, mă înveselește cu mutrițele ei și cu modul ferm în care își cere drepturile. Vorbesc cu ea și uneori chiar am senzația că mă înțelege.

Publicat în Diverse

Cel mai trist mărțișor

Bombardamente în apropierea României, amenințarea cu moartea adusă de armele nucleare, refugiați speriați fugind din calea războiului din Ucraina. Cine ar fi crezut că se poate ajunge la așa ceva ? Cine și-ar fi imaginat că în secolul XXI vor fi lupte în Europa și că discuțiile diplomatice nu pot rezolva problemele dintre țări ?

Teroarea și frica plutesc în aer. Oamenii se tem pentru ei și familiile lor, se roagă pentru pace și stau ațintiți cu ochii pe buletinele de știri, sperând într-un miracol.

Așa a fost 1 martie 2022. Cel mai trist mărțișor. N-au mai curs valuri de urări ca altădată, nici veselie n-a mai fost, ci doar mesaje scurte, lipsite de vlagă, scrise cu mâini tremurânde. Cuvântul ”pace” a revenit pe buzele tuturor, de astă dată rostit apăsat și conștientizat. E cea mai mare dorință a oamenilor !

Publicat în Diverse

Mâța

Mâța
Mâța asta pisicoasă
A intrat la noi în casă
Făr' ca nimeni s-o poftească,
Cu gândul să se hrănească. 

Era frig, chiar ger afară
Și ea zgribulea pe scară.
Un ”pis-pis” și a intrat
Și de atunci, n-a mai plecat. 

Este moale și pufoasă
Și extrem de curioasă.
Miorlăie amenințător,
De n-o lași în dormitor.

Scărpinată sub bărbie,
Face ca torsul să-i fie
Cea mai bună doctorie
Oferită în dar mie. 

Dă din coadă furioasă
De nu-i dai mâncare aleasă, 
Bobițe și pliculeț,
Că așa ne-am înțeles. 

În momente de tandrețe,
Două mâțe plimbărețe
Urlă noaptea de nebune 
”Am să-ți fac trei pui, stăpâne !”

Publicat în Diverse

Despre HOLOCAUST și nu numai ! — Alioşa ” File de Jurnal ”

OMUL cât TRĂIEȘTE , învață ! 🙂 EU trăind , ÎNVĂȚ mereu !!! 🙂 🙂 🙂 „ Holocaustul – lacrima istoriei 27 IANUARIE 2022 / BIBLIOTECAALEXANDRUDONICI       Holocaustul e o tragedie umană. Nu este doar o tragedie evreiască, ci este şi o tragedie germană, şi o tragedie a tuturor ţărilor care într-un fel sau altul au contribuit la acea […]

Despre HOLOCAUST și nu numai ! — Alioşa ” File de Jurnal ”
Publicat în Diverse

Nu ne mai tăiați oxigenul !

Despre pădurea Runc v-am mai scris, era locul unde te puteai încărca cu energie, unde puteai să respiri un aer curat, unde puteai să vezi căprioarele (dacă stăteai nemișcat o vreme) și de unde puteai să aduni, cu ceva noroc și vreo câțiva bureți.

Cunosc bine copacii de-acolo, i-am îmbrățișat de multe ori și nu mă mai săturam să-i admir, la cât de falnici și viguroși erau. Fiecare copac spunea câte o poveste. Unii aveau niște ochi tare frumoși, cu care ne priveau de sute de ani. Se înfiorau la auzul drujbei, ori când treceau pe-acolo mașinile de la raliu și le tulburau liniștea, în rest, erau fericiți, ascultând slujbele de la cele două mănăstiri și ne făceau și pe noi fericiți.

Ultima dată i-am văzut în luna iunie 2021, când am parcurs traseul marcat de niște oameni frumoși care iubesc natura și drumețiile. Am trecut și pe la Fântâna Alunului, câtă liniște, ce aer curat, ce apă rece și limpede !

Am parcurs traseul, atingând cu mâna fiecare semn din marcaj și ne-am bucurat, ca niște copii de tot ce-a pus Dumnezeu acolo, fără să realizăm că este pentru ultima dată când mai vedem pădurea în toată splendoarea ei. Am crezut că e un loc protejat, că face parte dintr-o rezervație naturală și nimeni, niciodată, n-o va putea atinge. Gândul ăsta ne dădea o oarecare liniște și siguranță, sperând că buhușenii au acest Rai, pentru ei și generațiile viitoare.

Dar ce să vezi ? Utilajele au invadat pădurea. Direcția Silvică Fântânele, cea de care aparține pădurea Runc, a vândut unei firme din Comănești 1/3 din acest colț de rai, mai exact din trei copaci, unul v-a cădea pradă drujbelor și v-a fi transformat în profit, un profit din care se vor înfrupta cei de la Direcția Silvică (că doar ei au scos pădurea la licitație, Primăria Buhuși, care v-a aduce câțiva lei la Bugetul Local și bineînțeles, patronul firmei de la Comănești, fericitul (deocamdată) câștigător. Oamenii din oraș sunt revoltați, dar nu pot face nimic în fața zâmbetului răutăcios al inginerului de la Ocolul Silvic, care, într-un reportaj realizat de un reporter local, ne vântura prin fața ochilor o cărțoaie neagră, în care, zicea el, sunt scrise regulile Ministerul Mediului și Pădurilor.

Pădurea Runc urlă de durere. Fagii au căzut doborâți, unul câte unul, traseul marcat a dispărut, peste tot sunt bușteni tăiați în așteptarea tirurilor și a camioanelor care-i va transporta la firma câștigătoare (Dor Invest Srl Comănești, căreia vă dați seama ce-i doresc din tot sufletul), animalele au plecat și ele, tot ecosistemul e la pământ. Îți vine să plângi în hohote și simți cum te doare, la propriu. Cine stă să vegheze dacă nu se taie mai mult ? Sumalul ? Nu ! Se poate fura și cu Sumalul, iar oamenii care se ocupă cu așa ceva știu și cum.

Cei de la Romsilva Bacău, au dat un răspuns celor de la Bacău.Net, cum că pădurea trebuie să se regenereze pe cale naturală și că tăierea se face în conformitate cu prevederile amenajamentului silvic, aprobat de Ministerul Mediului și Pădurilor. Eu nu cred că trebuie tăiați acești arbori falnici și sănătoși, chiar dacă au împlinit 128 de ani, sau cât zice legea, pentru a planta alții, cărora le vor mai trebui alți 128 de ani să crească. Ce fel de oameni lucrează în aceste instituții, care să permită așa o crimă ? Domnilor, această pădure trebuie protejată. Ați ieșit din birou s-o vedeți ? E o minunăție, sau…a fost ! Pentru voi numai profitul contează ? Ce aer vor mai respira generațiile viitoare ? De ce nu le lăsați și lor traseul ? De ce nu se vor mai putea bucura și ei de vederea unei căprioare ? DE CE ? DE CE ? DE CE ?

Am o mie de întrebări în minte și nu mă satisfac răspunsurile voastre sarcastice și seci, date conform legii. Mai gândiți și cu inima, se poate ?

Vă rog să declarați Pădurea Runc, zonă protejată și să opriți măcelul, până nu e prea târziu ! Facem petiție și tot ce e nevoie pentru asta !

Lăsați oxigen și pentru generațiile viitoare, n-o să puteți respira bani. N-o să puteți opri alunecările de teren, n-o să mai puteți opri dezastrul !

Planeta suferă destul, opriți-vă odată !

Publicat în Diverse

In memoriam, Ștefan Cazimir

Dumnezeu, întristat de ceea ce se întâmplă pe pământ, a hotărât că trebuie să cheme la El pe cineva care să-l mai înveselească, o persoană cu sufletul curat, cu inteligență sclipitoare, care să scrie câteva epigrame pentru locuitorii Raiului. Astfel,  joi, 5 august 2021, Profesorul Ștefan Cazimir a plecat să-și îndeplinească misiunea în cer. Acolo a fost de așteptat de I.L Caragiale, pe care l-a recunoscut imediat, pentru că nu cred că mai există cineva în lumea asta care să-l fi cunoscut atât de bine pe Caragiale, precum a făcut-o domnul Profesor. Acum ne face cu mâna, privindu-ne printre stele și zâmbindu-ne în stilul său caracteristic. Sigur a scris și vreo epigramă pentru cei care-i deplâng plecarea.

Cred că domnului Profesor nu i-ar fi plăcut să vadă lume tristă în jurul trupului său lipsit de viață, ci mai degrabă oameni care să-i aducă în dar un ultim catren, poate chiar câte o epigramă foarte bună, de care sufletul său să se bucure, înainte de marea trecere.

Îmi amintesc cu mare drag de domnul Profesor Ștefan Cazimir, de pe vremea când lua cuvântul în Parlamentul României din partea Partidului Liber-Schimbist, al cărui creator a fost. Nu mai ascultasem până atunci astfel de  luări de poziție și se pare nici nu voi mai asculta vreodată. Deși nu eram înnebunită după politică, când vorbea domnul Profesor eram ochi și urechi. Am citit interviurile date de domnia sa in presă și am urmărit emisiunile la care era invitat  (vezi emisiunea ”Profesioniștii” a Eugeniei Vodă) pentru că întotdeauna aveai ce învăța. Iubeam stilul său caragialesc de exprimare, răbdarea pe care o avea cu ceilalți, lumina care i se citea în ochi.

Nu am cum să nu-i mulțumesc încă odată domnului Claudiu Remus Minea pentru că m-a invitat la Mizil, la Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă ”Romeo și Julieta la Mizil”,  unde am avut onoarea să-l văd și să-l aud pe domnul Profesor Ștefan Cazimir, pe care îl admiram de atâta timp. I-am făcut o mulțime de fotografii, nu-mi venea să cred că e real ceea ce mi se întâmplă. Am sorbit fiecare cuvânt spus de domnia sa, am râs atunci când a citit epigramele, am participat la jocul interactiv pe care l-a propus, răspunzând din când în când cu ”altă întrebare”. Ce umor fin ! Cate lucruri interesante am aflat despre starea umorului românesc și despre Caragiale, desigur. Vă mulțumesc, maestre !

În anul 1991, am cumpărat o cărticică mică de epigrame, maxime, cugetări și poezie, numită ”Pentru-Contra” a domnului Profesor, pe care am păstrat-o în bibliotecă cu mare drag și pe care o reciteam din când în când, pentru că îmi aducea zâmbetul în suflet și pe buze.  Timid, m-am apropiat de dumnealui și cu nodul în gât, pe care ți-l dă întotdeauna întâlnirea cu unul dintre modelele tale, i-am mărturisit că-l admir de la Revoluție și l-am rugat să-mi dea un autograf pe cărticica care a așteptat cuminte pe raftul bibliotecii aproape treizeci de ani această întâlnire. Maestrul m-a privit cu oarece curiozitate și mi s-a părut să s-a luminat la față când a auzit că pronunț numele partidului, despre care mulți nu-și mai aduc aminte. Am primit cel mai frumos autograf, pe care îl privesc ca pe un dar de mare preț, retrăind scena în cele mai mici detalii.          

Domnul Profesor nu mai e fizic printre noi, dar a rămas în sufletele noastre și ne vom aminti de dânsul cu drag și ori de câte ori vom scoate câte o ”perlă”, ne vom gândi la definiția dată de domnia sa ”perlei”.

Drum lin către stele, domnule Profesor !   

Publicat în Diverse

Glume de-ale contabililor

Soția, către soțul contabil:
– Dragă, ce este inflația?
Soțul:
– Mai demult, aveai 90-60-90. Acum ai 110-150-140. Cu toate că ai totul mai mare ca înainte, valoarea ta a devenit mai mică decât înainte. Asta este inflația.

***

Care e rolul hârtiei igienice în trei straturi ?

-Unul trebuie depus la ANAF

***

Fiul își întreabă tatăl:

-Tată, ție de ce ți-e frică cel mai tare pe lumea asta ?

-De Fisc și de întuneric.

-Păi de întuneric, de ce ?

-Nu știi niciodată când se poate ascunde un funcționar de la Fisc în întuneric.

***

Ploaia în ziua nunții înseamnă bogăție.

ANAF: Mai exact cât ?

Sursa: De pe net
Sursa: Grupul Prieteni Adevarati de pa FB

Alte glume cu și despre contabili mai găsiți aici:

Bancuri cu și despre contabili

Și contabilii râd după 25 ale lunii

Bancuri cu contabili

Publicat în Diverse

17 lucruri de făcut pentru Craciunul 2020 (Leapsă)

Se apropie Crăciunul lui 2020, numai cât n-a intrat pe ușă. Luna decembrie trece atât de repede, încât, dacă nu ești atent, te trezești cu o mulțime de restanțe (și aici nu mă refer la cele de la examene ori de la plata facturilor), ci la cele cu treburile rămase neterminate.

Am avut un an dificil și atipic în care am lucrat mult mai mult, fără concediu, cu nervii încordați aproape tot timpul din pricina diverselor probleme apărute de după colț, așa că mă simt stoarsă de energie. Mi-aș dori să mă retrag undeva, unde să fiu doar eu cu gândurile mele, să citesc, să mă odihnesc, să ascult muzică de Crăciun, într-un cuvânt, să-mi încarc bateriile. Dar, una e dorința și alta e realitatea.

Am primit o Leapsă de la Mirela, pe care o citesc cu mare drag, chiar dacă uneori cu întârziere și al cărui blog, UniquebyMM, îl recomand tuturor cititorilor mei, atât pentru articolele scrise cu sufletul cât și pentru recomandările făcute la produse cu totul și cu totul deosebite.

Leapșa despre 17 lucruri de făcut pentru Crăciunul 2020, m-a ajutat să-mi pun ordine în idei și să-mi fac un plan de bătaie, pe care, până acum mi-l făceam doar în gând.

  1. Curățenia casei, pe care am început-o deja și mici schimbări la accesorii, cum ar fi perdelele, fețele de masă, mutarea unor obiecte de mobilier dintr-un loc în altul.
  2. Cumpăratul de cadouri pentru cei dragi, operațiune în curs de desfășurare. Până  acum am achiziționat doar jumătate din ce am nevoie.
  3. Cumpărături de ornamente noi pentru brad și decorațiuni de sezon. Îmi place ca în fiecare an să adaug în brăduț măcar un globuleț nou și îmi păstrez obiceiul și în 2020. Câteva fundițe roșii, niște moși în miniatură și câțiva îngerași, își vor găsi locul în „poziții strategice”.
  4. Mă duc în pădure să-mi aduc crenguțe proaspete și conuri de pin, deoarece, de câțiva ani buni, împodobesc un brad de plastic. Crenguțele le decorez și le pun într-o vază mare, iar conurile le pun pe calorifer, pentru miros. Locuiesc la 15 minute de pădure, așa că această operațiune chiar îmi face plăcere și nu-mi ia mult timp.
  5. Cumpărături pentru meniul de Crăciun. Câte puțin din toate. Această operațiune se desfășoară până în ultima secundă, pentru că mereu descopăr că-mi mai lipsește ceva. Noroc cu chioșcul alimentar de lângă bloc, unde găsesc cam tot ce am nevoie.
  6. Schimb bani pentru copiii care vin să mă colinde. Nu știu dacă anul ăsta vor veni cei mici, dar eu voi fi pregătită. La noi nu se mai obișnuiește a se da mere și colaci, ci bani, așa că-mi fac rost din timp de bacnote de câte 5 și 10 lei.
  7. Împodobesc bradul, în timp ce ascult și fredonez colinde.
  8. Împodobesc micuțul meu apartament, astfel încât să am o casă primitoare și călduroasă.
  9. Îmi vizitez rudele și prietenii, în condiții de siguranță, ducându-le cadourile de Crăciun.
  10. Împreună cu soțul meu, stabilim meniul pentru zilele magice.
  11. Pregătesc meniul stabilit la punctul 10.
  12. Pregătesc masa de Crăciun. Lumânări, șervețele, crenguțe de pin, pahare de cristal, platouri cu motive de sărbătoare.
  13. Pregătesc licorile care ne vor însoți pe parcusrul mesei.
  14. Pregătesc atmosfera: muzică, filme, activități diverse.
  15. Încărcăm telefoanele, tabletele, calculatoarele pentru a discuta cu rudele și prietenii.
  16. Ne îmbrăcăm de sărbătoare, chiar dacă stăm în casă.
  17. Ne bucurăm de tot ce-am pregătit la punctele 1-16, cu gândul la cei dragi.

Oare, pentru voi, prietenii mei, care sunt cele 17 lucruri pe care le faceți pentru Crăciunul 2020 ?