Publicat în Spring Superblog 2017, Superblog (articole vechi)

Bloggeri la mare

Am intenţionat să scriu acest articol imediat după ce-am ajuns acasă, dar am fost mult prea ocupată cu like-urile la sutele de fotografii ce-au invadat facebook-ul. De data asta, au fost două zile şi sper ca în viitorul apropiat să trecem la trei, căci tot n-am reuşit să schimb impresii nici măcar cu jumătate dintre bloggerii ce-au onorat evenimentul.

Deşi am venit din colţuri diferite ale ţarii, am ajuns la cazare cam în acelaşi timp, de s-a mirat doamna de la recepţia hotelului Aurora din Mamaia, cum de-am apărut aşa, buluc. Să fi văzut bucurie pe chipurile noastre, pupături şi îmbrăţisări, pe care trebuie să le trăieşti măcar odată-n viaţă, ca să simţi energia pozitivă a unui grup vesel şi creativ.

Am primit o cameră albastră, ca marea ce se vedea în toată splendoarea ei de la balcon. N-am stat prea mult aici în cele două zile, pentru că altele ne erau planurile 🙂

Ne-am schimbat şi am pornit să inspectăm locurile. Chemăm liftul să coborâm şi…surpriză !

Foto: Ralucica

Liftul era plin de bloggeriţe: Ionela Mihaela Popescu , Raluca Brezniceanu şi Raluca Filimon (Ralucica). (Mulţumim Ionela pentru şampon, este foarte bun ! ).

În salonul restaurantului Aurora, totul era pregătit pentru petrecerea de sosire. Mesele frumos aranjate, prăjiturelele şi sucurile la locul lor. Ne-a atras atenţia masa cu recuzita.

Se pregătea o piesă de teatru ?  Nicidecum !  Misterul s-a dezlegat rapid. Cei de la Quick Photo Booth Constanţa ne-au bucurat, lăsându-ne să ne facem zeci de poze haioase. Muzica asigurată de nuntadj.ro a creat o atmosferă de sărbătoare. Cei care au dorit, au dansat până aproape de miezul nopţii. Alţii au preferat să socializeze pe terasă (singurul loc unde se putea fuma în voie).

Şi pentru cine zice că bloggerii nu ştiu să se distreze, iată o mostră, de doar şase minuţele  🙂

Sâmbătă am pus telefonul să sune pe la 6 dimineaţa, pentru a admira răsăritul. Când colo, ce să vezi…o ceaţă de-o tăiai cu cuţitul. Am aşteptat ora 10.30, pentru turul Constanţei. Diana Slav, ghidul nostru de la Constanţa Walking Tour, e o minune de om. Am încercat să stau cât mai mult în preajma ei, să ascult poveştile oraşului. Mai văzusem Constanţa de câteva ori, dar niciodată aşa. Am fost fascinată de tot ceea ce ne-a povestit. Am făcut zeci de fotografii şi vreau să cred că măcar Cazinoul nu va mai arăta atât de jalnic, la următoarea mea vizită.

Sursa foto: Georgiana Mihăilă

După turul oraşului, ne-am împrăştiat. Unii s-au dus să vadă mozaicul, alţii au urcat în moschee ori s-au plimbat prin port, admirând ambarcaţiunile. Eu vizitasem deja aceste obiective, aşa încât  am preferat să fac turul bucătăriilor, căci în Piaţa Ovidiu se desfăşura „Street Food Festival” şi gurmandă cum mă ştiţi, nu puteam să ratez evenimentul. Aici am pus în practică conceptul de „share your box”,  cu Ioana Razk şi Adrian Găinaru. Şi pentru că noi nu suntem niponi, să ne săturăm doar cu o pieliţă de pui crocantă şi un sushi, am trecut pe la italieni, spanioli şi sârbi, pentru a completa „spaţiul de depozitare” pentru întreaga zi.

Cu greu a reuşit Claudia să ne vadă pe toţi în sală, aşa că Gala a început cu oarece întârziere. Ce s-a întâmplat pe parcursul a două ore, puteţi vedea în format HD aici.

Şi s-a lăsat cu dans, cu discuţii duse până târziu în noapte, cu râsete şi voie bună, ce-am fi vrut să nu se mai termine.

M-a bucurat reîntâlnirea cu Claudia Pătraşcu şi Albert Budică (organizatorii acestui minunat concurs), cu Daniel Botea şi frumoasa lui soţie, cu Maria Aguriţa Ignat, Emil Călinescu, Alina Gheorghe, care de data asta a venit împreună cu mama ei şi cu domnul Valentin Anghel,  Mirela Şurghie, Ralucica, Adrian Găinaru,  Minerva Lăcătuşu,  Liliana Grecu, care a venit însoţită de fiul ei, Andreea Alexandra Vraja, Alexandra Enache, Georgiana Mihăilă, Ionela Mihaela Popescu, Alexandra Călinoiu, Raluca Brezniceanu şi Radu Ţuglea.

Am cunoscut bloggeri pe care-i citesc cu plăcere, ori pe care o să-i citesc de-acum înainte, oameni în prezenţa cărora m-am simţit minunat şi pe care sper să-i reîntâlnesc şi în ediţiile viitoare Superblog.

Ioana Razk, „mamă” de aricică 🙂

  Givan Iusein adică Gigel

Silvia Puiu şi Marius Mandache (cu care nu am făcut nicio fotografie încă 🙂 )

Tot respectul şi toată admiraţia pentru bloggeriţele care au venit însoţite de cei mici, care au făcut deliciul serilor, dansând împreună cu părinţii lor.

Şi pentru că în discursul meu am uitat să-i mulţumesc soţului meu, Gheorghe Chifu, pentru ajutorul pe care mi-l dă în timpul concursului (citindu-mi şi corectându-mi textele), o fac acum, prin acest articol. Îţi mulţumesc, dragul meu !  ❤

Felicitări Raluca Ilie, Marius Mandache şi Oana Grozavu …felicitări tuturor !

Până la următoarea revedere, inspiraţie !

Publicat în Spring Superblog 2017

Magazinul de iluzii

Vând iluzii mari şi mici,
Pentru cei ce vin pe-aici.
Şi iluzii parfumate,
Pentru fete deochiate.
Vând iluzii de carton,
Pentru fiecare om.

Preţu-i mic, nu cer prea mult
Visele să ţi le-ascult,
Şi apoi să-ţi modelez
O iluzie, să-ţi creez.
Una ce-o să-ţi placă, zău
Sincer, jur pe Dumnezeu !

O iluzie de cleştar,
Ţie ţi-o voi da în dar.
Pe subseară, la fereastră,
Unde-i o muşcată-n glastră.
Şi unde ne sărutam,
Şi vorbe dulci ne spuneam.

Înşiră-te mărgăritare
Mă va ajuta ea oare
Ca iluzii să creez,
Lumea s-o mai îmbunez
Şi s-o pun într-un chenar,
S-o dau timpului în dar ?

De Paşte şi de Crăciun,
Vând iluzii din săpun
Umezit, la ceas de seară,
Când ‘mnealui o să apară,
Să ne spuie multe versuri,
Toate pline de-nţelesuri.

Vând iluzii de argint,
Pentru cei ce nu mai mint.
Pentru clovni, ce-au râs cândva,
Vând iluzii din tafta.
Sexul Slab va fi cu mine,
Mă va ajuta cu rime.

Vând iluzii dulci, din miere,
Pentru doamna Încondeiere.
Care lumea o bârfeşte
Şi nici că se mai opreşte.
Alina Gheorghe să vii,
Poate s-o opreşti, tu ştii !

Vând iluzii amărui
Pentru unele dudui,
Ce se laudă că fac
Pască, drob şi cozonac.
Nimicuri şi fantezii,
La familie, copii.

Emil Călinescu, spune
Ce iluzii ar fi mai bune,
Pentru a etira în lume
Doar idei de acţiune ?
Crezi că pot să fac ceva,
Filmul vieţii a-l schimba ?

Vând iluzii colorate
C-o eşarfă strâns legate.
Celor ce mai cred în vise,
Şi în vorbe mari, promise.
Alma Nahe(r) oare ai vrea,
Să joci şi în piesa mea ?

Partenerii media
Văd iluzii în cafea,
Iar cei cu blog partener,
Văd iluzii fel de fel.
Chic-Elite, va scrie iar
De iluzii din ocean. (Armonie acvatică)

Dacă nu te-au convis ei
O iluzie să-ţi ei,
Partenerii Superblog,
Eu ce să mai fac ?  Te rog !
Vino, intră şi probează,
Iluzii ce te-avantajează.

Îţi promit că-ţi dau cadou
Un nasture, de anul nou,
Ce-ţi va şopti la ceas de seară
Iluzii fredonate la chitară.
Şi-ţi va cânta în zori de zi
Iluzii răspândite pe câmpii.

Mă voi extinde şi în ţări străine
Cu magazinul de iluzii fine.
Pe ExtraViTa, eu o voi ruga,
Sa ducă vestea, când ea o pleca.
Sau CălătoriaPerfectă
Îmi va face vreo ofertă ?

Craiova pe blog.Natural, ai putea să te-opreşti ?
Am nevoie de ceva iluzii olteneşti.
Şi tu, Pisică Neagră, îmi poţi da
Ceva iluzii pisiceşti, din curtea ta ?
Tulips & Sparkles zi-mi  şi tu ceva,
Ca blogger partener, nu sta aşa !

Iluzii vând, la kilogram, la metru.
Iluzii date-n leagăn de-un personaj funebru.
Iluzii la bucată, de-un leu sau poate doi.
Iluzii despre viaţă, iluzii despre noi,
Căci ce e viaţa asta, de n-am avea iluzii ?
O cale întortocheată şi plină de confuzii.

Articol scris pentru Superblog, proba 18

Publicat în Spring Superblog 2017

Farmec natural

Într-o dimineaţă aproape ca oricare alta, Bibi se îndrepta spre staţia de metrou, parcă un pic îngrijorată că n-o să ajungă la timp la muncă şi iar o să fie nevoită să suporte urletele isterice ale şefei. Purta o fustă neagră până la genunchi şi o bluză cu dungi verticale albe şi negre, la care asortase un colier simplu, dar de efect. La metrou, aglomeraţie mare ca de obicei, aşa că Bibi pierdu orice speranţă de a mai găsi un loc pe scaun şi se propti de-o bară, doar-doar o să coboare cineva. Uşile metroului se închideau şi se deschideau la fiecare staţie, expulzând şi apoi absorbind valuri-valuri de călători grăbiţi, fiecare cu gândurile şi grijile lui. La „Aviatorilor”, s-a trezit dintr-o dată că cineva  a venit să se sprijine fix de bara ei. La început nu i-a dat nicio atenţie, însă cele câteva atingeri „ca din întâmplare”, au făcut-o să-i arunce „obraznicului” o privire tăioasă. Mâna îndrăzneaţă aparţinea unui tip drăguţ, îmbrăcat îngrijit, cu o tunsoare modernă, care o studia deja pe Bibi de ceva vreme. Primul lucru pe care Bibi l-a observat la el, a fost acela, că pe tricoul lui de culoare neagră, nu era nici un punct de mătreaţă. Devenise oarecum invidioasă. Pe dungile negre ale bluzei ei, se puteau vedea clar fire de păr căzute şi o ninsoare albă de care dorea cu orice preţ să scape şi nu mai reuşea. Cu o mână şi-a scuturat bluza, reuşind să roşească puţin.  El a observat gestul şi pentru prima dată s-au privit în ochi. Se pare că s-au plăcut, pentru că a început conversaţia.

El:  -Aşa aveam şi eu înainte, dar, de când am descoperit şamponul cu ingrediente naturale de la Farmec, lucrurile s-au schimbat radical. Acum pot purta haine închise la culoare fără să-mi fie teamă că se vede mătreaţă.

Ea: -Şti, am încercat cu tot felul de chestii, am schimbat zeci de  şampoane…în zadar.

El: -L-ai încercat şi pe cel cu busuioc şi cimbrişor ?  Face parte din noua gamă Farmec şi nu numai că elimină mătreaţa ci acţionează astfel încât aceasta să nu mai apară niciodată.

Ea:-Îmi place Farmec, e o marcă de încredere şi de tradiţie. Însă nu ştiam că au scos o nouă gamă de produse cu extracte naturale. Îţi mulţumesc !  🙂

Îi zâmbi şi-i întinse mâna, rostindu-şi numele aproape în şoaptă „Bibi”. El, îi luă mâna într-a lui şi atingându-i uşor cu buzele vârful unghiilor, rosti tremurat „Adi, încântat de cunoştinţă”.

Ea: -Unde cobori ?

El:  -Staţia unde trebuia să cobor a trecut de mult, însă vreau să merg cu tine până la capăt.

Ea: -De unde şti că merg până la capăt ?

El: -Pot ghici gândurile fetelor frumoase.

Ea:-Da ?! Atunci spune-mi la ce mă gândesc acum.

El:-La faptul că ai un Farmec natural.

Ea:-Nu-i adevărat, n-ai ghicit. Îţi mai dau două şanse.

El:-La faptul că ai un ten, ca o petală dintr-o floare de orhidee şi o pereche de ochi albaştri ca marea.

Ea:-Nici acum n-ai ghicit, mai ai dreptul doar la o singură încercare.

El: -La faptul că m-ai cucerit cu zâmbetul tău săgalnic.

Ea: -S-ar părea că astea sunt gândurile tale, însă eşti foarte simpatic. Ce te-a determinat să cumperi şamponul cu busuioc şi cimbrişor ?

El: -Pentru mine e foarte important să aleg produse din ingrediente naturale. Când eram mic, bunica mă lua cu ea pe deal şi culegeam tot felul de plante medicinale. Bunica era o adevărată enciclopedie, cunoştea toate plantele de leac, ştia când trebuie culese şi la ce folosesc.  Ea zicea că dacă îţi cade părul, pui 100 g de busuioc proaspăt într-un litru de apă rece. Ţii vasul pe foc până când dă apa în clocot, apoi reduci flacăra la minimum şi laşi să fiarbă înăbuşit 20 de minute. Filtrezi şi mai adaugă în ceaiul astfel obţinut 45 g de busuioc uscat. Masezi pielea capului, de două-trei ori pe săptămână, cu acest preparat şi n-o să mai ai probleme. Şi dacă ai mătreaţă, ai nevoie de un pumn de cimbru, pe care-l fierbi într-un litru de apă până când cantitatea scade la jumătate.

Ea:-Bine, văd că şti o mulţime de lucruri depre plante, de ce n-ai aplicat reţetele astea ?

El: (zâmbi) – Cine mai are timp astăzi să umble pe dealuri, să fiarbă plante, să se maseze cu tot felul de ceaiuri ?  Suntem în secolul XXI, acum există acest şampon, care are tot ce-i trebuie, e ieftin şi nu durează decât câteva minute să-l foloseşti.

Ea: -Îţi mulţumesc, am ajuns !  O zi bună şi sper să ne mai întâlnim, să-ţi spun cum a fost.

El o privi cu simpatie, până ce ea dispăru în mulţime. Îi părea rău că nu i-a cerut numărul de telefon. De s-ar găsi nişte plante de leac şi pentru timiditate …

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 17

Sponsor:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Spring Superblog 2017

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Dacă cineva se îndoieşte de existenţa raiului, atunci să meargă la mănăstirea Bârsana din Maramureş şi orice urmă de îndoială i se va spulbera pe loc.

Suntem prinşi în vâltoarea vieţii cotidiene. Lucrări peste lucrări, termene limită, telefoane ce-ţi zbârnâie continuu în urechi şi multe ordine de executat. Simţi cum se scurge din tine până şi ultima picătură de energie şi vrei să te conectezi la cineva sau ceva care să-ţi reîncarce bateriile. Fiecare zi liberă e o binecuvântare iar concediul, adevărată mană cerească.

„Am nevoie de linişte şi pace interioară !”, se auzea un strgăt disperat de undeva dinăuntrul meu.  „Vreau să mă odihnesc, să respir aer curat, să aud cum cresc florile şi cum scârţăie iarba sub talpa piciorului, să urmăresc cum zboară păsările şi să admir turla bisericii de la Bârsana, ce pare că urcă până la cer”.

Mi-am ascultat vocea interioară. Am rezervat o cameră ieftină la un hotel din Maramureş cu ajutorul site-ului Momondo, mi-am încropit repede un bagaj şi iată-mă în locul după care sufletul meu tânjea atâta. Până nu demult,  la Bârsana era cea mai înaltă biserică din lume (57 de metri). De cum am intrat pe poarta complexului, am simţit că acolo s-a scris „Mioriţa” şi că am călătorit în timp, ajungând până la originile dacice. Am stat aici câteva ceasuri bune, ce mi s-au părut clipe. Am privit fiecare floare, am luat la pas toate aleile, admirând bijuteriile arhitectonice din lemn puse acolo cu grijă, ca pe o machetă a marelui Arhitect. E atâta linişte şi pace aici, că ţi-e greu să te desprinzi şi să te reîntorci în lumea ta zgomotoasă.

De pe podeţul frumos lucrat, poţi să vezi biserica în toată măreţia ei. Duhul locului şi buna rânduială monahală se simt pretutindeni. Desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guvernează întregul aşezâmânt a fost dat de meşterii din localitate. Aici, oamenii nu se ruşinează să vină la biserică îmbrăcaţi în straie populare, pentru că aici, aşa e normal.

La Bârsana te întâlneşti cu normalitatea la fiecare pas şi te minunezi că ea încă mai există în forma ei cea mai pură. E aici o rezervaţie de frumos, de curat, de divin, de toate la un loc.

Interiorul bisericii diferă cu mult de ceea ce vezi în Moldova, sfinţii sunt reprezentaţi altfel, iar unele icoane sunt cusute în cruciuliţe, pe etamină. Totul e sublim şi-ţi face sufletul să tresalte de bucurie şi să se încarce de la energia care emană din fiecare piatră.

Când cei de la Momondo mi-au cerut să aleg o fotografie, una singură, mi-a fost foarte greu. Am răsfoit prin zeci de foldere şi am retrăit sute de poveşti de vacanţă pline de aventuri. Am râs şi am plâns, am poposit asupra unora şi am trecut repede peste altele. Ce ne-am face fără fotografii ? Amintirile s-ar pierde în timp, pentru că memoria e şi ea de genul feminin şi ne mai trădează câteodată.

M-am oprit la acestă fotografie pentru că suntem într-o săptămână importantă a creştinismului şi pentru că mai sunt câte zile până la Paste, iar  Maramureşul este unul dintre cele mai potrivite locuri de petrecere a acestei sărbători.  Este locul care-ţi permite să fi tu, fără clişee şi fără măşti.

Aceasta este perioada anului când rudele plecate peste mări şi ţări în cautarea „mai binelui”, se reîntorc acasă, în locul unde miroase a cozonaci şi pască, unde ouăle au culorile curcubeului şi unde, în noaptea magică rostesc cu toţii:  „Hristos a înviat !” şi merg să aprindă o lumânare şi celor ce nu mai sunt aici, să le ducă şi lor vestea cea mare a învierii. Niciunde nu vezi atâta bucurie de Paşti şi atâţia oameni care păzesc cu sfinţenie lumina sfântă, aducând-o în casele lor, ca pe cel mai de preţ trofeu.

Aşa cum Paştele şi Crăciunul reunesc familiile aducând bucurie în sufletul tuturor, Momondo ne provoacă în a ne descoperi rudele de pretutindeni, cele pe care doar ADN-ul nostru le cunoaşte exact şi a merge într-o excursie în căutarea lor.

Dacă eşti curios să afli cine eşti cu adevărat, poţi să participi şi tu la concursul The DNA Journey, pentru a câştiga  kit-uri pentru testarea ADN-ului și șansa de a vizita țările unde ai rădăcini.

Urmăriţi acest filmuleţ şi apoi decideţi dacă vă interesează. Eu mărturisesc că am fost foarte impresionată şi îmi doresc mult atât testul cât şi călătoria.

Călătoriţi cât mai mult şi lăsaţi-vă purtaţi de ceea ce veţi descoperi, asta vă va schimba viziunea despre viaţă. Faceţi cunoştinţă cu oamenii acelor locuri şi ascultaţi-le poveştile, căci mai aveţi încă multe de învăţat şi experimentat. Bucuraţi-vă de muzica, poezia, bucătăria şi obiceiurile locurilor pe unde treceţi. Prindeţi în camera obiectivului tot ceea ce vă dictează inima şi aduce-ţi cu voi cele mai frumoase şi mai plăcute amintiri. Nu uitaţi să lăsaţi şi voi impresii bune şi să purtaţi cu cinste numele României oriunde vă veţi afla.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 16

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Bijuteria care mă face să mă simt regină

„A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată atât de frumoasă încât . . .” Aşa începeau aproape toate poveştile copilăriei mele, care mă făceau să visez  că într-o bună zi voi ajunge şi eu ca eroinele despre care îmi citea mama. Am fost cuminte, harnică şi ascultătoare, dar pe măsură ce treceau anii, visul se spulbera. Îmi era din ce în ce mai clar că niciodată, niciun prinţ n-o să vină călare pe un cal alb să mă ceară de soţie.

Am rămas însă cu nostalgia acelor vremuri şi cu o pasiune nebună pentru regine şi prinţese. Le studiez obiceiurile, comportamentele, atitudinile, gesturile, dar  mai ales ţinutele vestimentare.

Lady Diana, frumoasa cu un destin care a sfâşiat inimile atâtor oameni din întreaga lume şi a cărei viaţă îţi dă fiori. Grace Kelly, regina Sofia a Spaniei, regina Angliei, regina Olandei, regina Maria ori Alteţa Sa Regală Principesa Margeta, au în comun eleganţa în mişcări şi-n ţinutele vestimentare, aplecarea către oamenii simpli (prin diverse fundaţii de binefacere), priviri blânde dar ferme şi un tip de frumuseţe care-ţi dă fiori.

Şi mai au ceva în comun, aşa cum observaţi şi în fotografiile de mai sus: pasiunea pentru perle. Nimic nu se compară cu un set de bijuterii din argint şi perle, aşa cum puteţi găsi în cele 45 de magazine Splend’or, prezente în majoritatea mall-urilor din ţară. Vedeţi lista aici.

Foto: Magazin Splend’or din Arena Mall, Bacău

Majorica este un brand prestigios spaniol, locul unde monarhia este la ea acasă. Am descoperit câteva bijuterii care mă vor ajuta să mă transform în regină, măcar pentru orele în care le voi purta.

Priviţi acest colier Majorica Fancy, nu-i aşa că-i superb ? Cu o pereche de cercei, un inel şi o brăţară realizate din argint şi perle,  aproape orice ţinută capătă valoare, iar femeia care poartă această combinaţie va fi admirată, oriunde s-ar duce.

Aş purta acest colier cu o rochie neagră din dantelă, contrastul va fi atât de bine evidenţiat ca în yin şi yang. Prin purtarea „reginelor pietrelor preţioase”, căci aşa mai sunt numite perlele, imaginea mea va fi una impecabilă. Voi fi rafinată, elegantă şi sofisticată, ba chiar seducătoare. Voi simţi cum privirile fierbinţi ale celorlalţi se vor prelinge pe fiecare perlă.

Bijuteriile Majorica sunt „must have-ul” acestui sezon. E greu să te opreşti doar la un colier, atunci când vizitezi site-ul B&B Shop sau mergi în magazinele Splend’or.  Se apropie sărbătorile de Paşte şi aici am găsit cadouri ieftine pentru femei şi bărbaţi, cu preţuri începând de la 20 de lei, cu care nu poţi să dai greş.

Nu vi se pare că această domnişoară superbă, ce poartă bijuteriile Majorica e chiar vestitoarea primăverii ? Braţara, inelul, cerceii şi colierul îi scot în evidenţă frumuseţea naturală incontestabilă. Cred că orice revistă s-ar măndri s-o aibă pe copertă !

Sursa foto: pagina de Facebook a magazinelor Splend’or

Cred că orice femeie care se respectă, trebuie să aibă în cutia ei de bijuterii un astfel de set din argint şi perle. Sunt bijuterii care au fost la modă dintotdeauna şi vor rămâne cât va dăinui omenirea, la fel ca şi rochia neagră.

Articol scris pentru proba 15 din Spring Superblog 2017

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

În lumea lui Like şi Share

Trăim într-o lume nouă, o lume pe care putem s-o numim fără greş,  „lumea lui Like şi Share”.  Statisticile spun că, din punct de vedere tehnic stăm foarte bine la viteza internetului, dar şi la numărul de utilizatori.  Astăzi, cu ajutorul reţelelor de socializare, se fac revoluţii, se destramă guverne, se conduc comunităţi întregi, se postează milioane de fotografii şi se dau miliarde de like-uri şi share-uri.

Oare am devenit dependenţi de aceste like-uri ?  Postăm ceva şi apoi tragem cu ochiul din când în când să vedem câte like-uri am primit şi de la cine. Aşteptăm like-urile prietenilor şi poate uneori ne supărăm când nu le vedem acolo. Îi iubim şi mai mult pe cei care ne dau share, pentru că ei duc veştile mai departe, oricare ar fi acestea.

În acest articol, vă propun să dăm like şi share de-adevăratelea, unor preparate savuroase din bucătăria asiatică. Poftiţi la WU XING în Mega Mall Bucureşti (care se traduce „cinci elemente”) !

Am fost la WU XING anul trecut, împreună cu soţul meu, cu ocazia Galei Spring Superblog 2016 şi am savurat pentru prima dată în viaţă mâncare chinezească. Eram entuzismaţi ca nişte copii şi timpul cât a durat până am văzut meniurile în faţa gurilor noastre pofticioase, a fost unul în care am bătut recordul la înghiţit în sec, căci îi priveam deja pe cei ce începuseră să mânânce cu poftă.

Noi am dat like şi share cu mult înainte să apară conceptul de „Share your box„. O să mă întrebaţi cum am făcut asta. Simplu !

Maestrul bucătar Tushin, ne-a recomandat două meniuri complexe cu câte patru cutii de mâncare fiecare, numite meniu 1 şi 2. În meniul 1 am avut: Pui Gong Bao , Pui specialitatea casei, Orez cu ou, Spaghete prajite cu pui, iar în meniul 2: Cartofi cu urechi de lemn (cu usturoi), Furnici în copac, Vită pe plită încinsă şi Orez cu legume.

Aveam aşadar în faţa noastră opt feluri de mâncare chinezească delicioasă.  Şi dacă de pui, orez, legume, spaghete, ou, cartofi şi vită mai auzisem, curiozitatea noastră cea mare a fost să gustăm cât mai repede din urechile de lemn şi furnicile în copac.

Am făcut urgent această poză pe care am postat-o pe facebook, după care a început nebunia de „mmmm-uri”. Am rotit cutiile între noi, până le-am lăsat curate. N-a mai rămas nici o furnică rătăcită ori vreun bob de orez, de ne era şi ruşine, când gazda noastră a venit să vadă dacă ne-a plăcut şi să ne mai invite pe la WU XING.

Geo era atât de încântat de toate felurile iuţi şi picante, încât nu m-am putut abţine să nu-i fac această fotografie, pe care am şi postat-o imediat pe facebook. Like-urile şi share-urile au început să curgă.

Au sunat telefoanele. Câţiva prieteni din Moineşti ne rugau să le aducem şi lor măcar o cutie, de poftă. Dar cum să faci aşa ceva, când aveam de parcurs 300 de km cu maşina, fără o ladă frigorifică ? I-am refuzat cu strângere de inimă.

Dacă am fi locuit în Bucureşti, totul ar fi fost atât de simplu. Am fi descărcat pe telefonul mobil noua aplicaţie WU XING şi am fi comandat tot ce ne doream, mai ales până pe 30 aprilie 2017, când am fi avut şi un discount de 15%, dar aşa….

Aşadar, în lumea lui „Like şi Share” oamenii împart emoţiile între ei. Se bucură, la evenimentele fericite şi se întristează la cele nefericite, râd la imaginile haioase, admiră locurile în care te văd ori pur şi simplu şi-ar dori si ei să citească cartea pe care le-ai recomandat-o, să meargă într-un loc în care ai fost şi tu ori să guste şi ei din mâncarea savurată de tine.

Vino şi tu în lumea lui „Like şi Share” şi împarte tot ce ai cu ceilalţi, o să te simţi mult mai liber şi mai fericit !

Atricol scris pentru Spring Super Blog 2017, proba 14

Sponsor:

 

Publicat în Spring Superblog 2017

În vacanţă, nu-mi place să stau într-un singur loc

Eu sunt genul de turist căruia nu-i place să stea locului. Pentru mine, vacanţa trebuie să fie cât mai activă, să văd cât mai mult din lumea asta mare, să profit de cele câteva zile de concediu pentru a mă încărca din punct de vedere cultural, spiritual şi emoţional. Călătoriile îmi oferă posibilitatea să întâlnesc oameni noi, să descopăr locuri diferite, culturi, evenimente, sărbători şi tot ceea ce pot să experimentez.

Studiez despre locurile pe unde urmează să ajung, pentru a nu scăpa din vedere niciun obiectiv important. Citesc tot ce găsesc despre istoria, cultura şi civilizaţia fiecărei zone. Iau cu mine caietul cu notiţe şi  le bifez cu realitatea. Fac sute de poze, pe care mai apoi le pun pe blog, ori le împart cu prietenii pe facebook.

Statul într-un singur loc mă oboseşte teribil, pe când schimbarea zilnică a peisajului mă relaxează mai ceva ca o şedinţă la spa.

În vara asta am găsit ceva deosebit răscolind printre ofertele turistice ale celor de la Vacanţe Speciale. Zece zile voi respira aer din sudul Franţei. O la la,  c’est merveilleuse ! 

După zborul până la Nisa, mă voi caza între mare şi dealuri, in zona Marsilia en Provence. În dimineaţa următoare, mă voi trezi cântând  la fel ca în clasa a cincea, la lecţia despre salut:

„Sur le pont d’Avignon,
L’on y danse, l’on y danse,
Sur le pont d’Avignon
L’on y danse tout en rond. „
La Avignon o să vizitez Palatul Papal, una dintre cele mai mari și mai impozante clădiri gotice medievale, creat pentru a arăta lumii puterea celor care l-au  locuit. Din 1906, funcţioneză ca muzeu, după ce a fost baracă militară şi închisoare.
Sursa foto: Blog: origamimela.wordpress.com

Palatul îşi etalează turlele si turnuletele, cu ziduri de peste 5 metri grosime. Se vizitează 25 de camere, printre care sălile de recepţie, mănăstirea, capelele şi apartamentul privat al papei. Incendiile au distrus multe  încăperi şi doar un dormitor a ramas complet mobilat pentru a impresiona turistii.

De la Avignon, autocarul ne va purta către Veneţia Franţei, Annecy. Aici, simt că va fi un loc drag sufletului meu, pentru că este un oraş medieval cu castele, defilee subterane ameţitoare şi un lac minunat. Nu voi rata o plimbare cu vaporaşul, pentru a putea să fotografiez Palais de l’Isle, veche clădire fortificată din sec. XII, ce a servit ca reședință contelui de Geneva, apoi a fost închisoare, palat de justiție, cazarmă. Azi adăpostește expoziții, dar sunt și câteva săli și capela care pot fi vizitate.

Sursa foto: Site: ghiduri-turistice.ro

Mă gândesc ce să aleg în ziua a treia când voi fi în Chamonix, să urc cu telecabina pe Mont Blanc sau să  vizitez  Marea de Gheaţă ? Înclin spre urcarea cu telecabina. De sus voi putea admira şi marea. Ar fi păcat să bat atâta drum şi să nu urc cei 3842 m., pentru a mă bucura de priveliştea semeaţă a Alpilor. Acolo mă voi simţi cu adevărat liberă şi mult mai apropiată de divinitate.

Ce-ar fi aceste circuite turistice fără un ghid local bine informat, care să-ţi dea nişte explicaţii pe care nu le găseşti pe niciun site de turism ? Poveşti inedite, istorii ale locurilor ba chiar şi ale oamenilor din Lyon, voi asculta timp de trei ore în cea de-a patra zi.  Lyon este oraşul sinonim cu industria mătăsii şi Rezistenţa Franceză şi are reputaţia de capitala gastronomică a lumii. Aici se află unele dintre cele mai bune restaurante şi bucătării din lume, fiind a doua zonă metropolitană ca mărime, după Paris. Mă voi plimba prin urbea medievală Vieux Lyon, admirând bijuteriile sale: Hotel Bullioud, Paterin, Gadagne, Galeria Philibert Delorme, Turnul Rozelor, insolitele „traboules” – pasaje secrete din timpul  Rezistenţei, Catedrala de pe Colina Fourviere şi Catedrala St. Jean, în timp ce-mi  voi reaminti de  Antoine de St. Exupery, fraţii Lumiere ori Rabelais.

Cei de la CND Turism, au alternat foarte bine programul, oferindu-ne timp suficient pentru a ne putea bucura de zona pietonală Place Bellecour, dar şi de panorama oraşului văzută din zona Basilicii Notre-Dame-de-la-Fourviere.

În ziua a cincea voi vedea locul unde a stat închis Contele de Monte Cristo, pe insula Chateau D`If.

Voi vizita şi câteva obiective importante din Principatul Monaco: Muzeul Oceanografic, Catedrala şi Palatul Princiar, reşedinţa oficială a prinţului de Monaco.

Sursa foro: Radio Romania Cultural

Faţada palatului prezintă un stil Renascentist, iar în spate se găsesc fortificaţii medievale originale. Aici a locuit faimoasa Grace Kelly, soţia Prinţului Rainier III. Este unul dintre cele mai elegante castele eruopene.

La Nisa, voi respira aerul mării direct de pe Promenade des Anglais, apoi voi admira Opera şi Hotelul Negresco din Centrul istoric.

Această vacanţă specială e creată şi pentru a mă odihni, pentru a face plajă şi baie în Marea Mediterană,  pe Coasta de Azur, la Cannes. Nisip fin, apă cristalină şi o privelişte de neuitat.

Mă voi fotografia la Palatul Festivalurilor şi Congreselor, locul unde cei mai buni actori îşi primesc premiile an de an.

Sursa foto: Transilvania Reporter

Mă voi plimba pe celebrul Bulevard Croisette, un fel de Champs Elysees al Parisului, întins pe 2 km, de-a lungul ţărmului Mării Mediterane. De aici se poate admira portul extravagant, în care acostează cele mai luxoase ambarcaţiuni.

Sursă foto: Util 21

Mă voi întoarce acasă cu câteva carduri de memorie pline ochi, cu amintiri pentru familie şi prieteni, cu dorinţa de a o lua de la capăt, alegănd dintre circuitele cu avionul sau cu autocarul,  cu multe cunoştinţe noi şi cu satisfacţia de-a fi conversat în limba franceză, o limbă atât de  dragă mie.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 13

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Cu ce bani se duc superbloggerii la Mamaia ?

După cum se ştie, în perioada 5-7 mai, superbloggerii se vor întâlni la Mamaia. Cei care stau pe-aproape n-au niciun stres, însă cei din ţară se gândesc deja la bugetul alocat. De unde atâţia bani, mai ales că sărbătorile pascale si minivacanţa de 1 mai absorb cam toate finanţele disponibile ?

Superbloggerii sunt inteligenţi şi creativi, ei au auzit de Telecredit.ro, locul de unde  poţi obţine uşor şi rapid un credit până la salariu, fără garanţii şi cu dobândă zero. Cum 500 lei este o sumă rezonabilă, cu care poţi să-ţi plăteşti transportul din orice colţ al ţării până la Mamaia şi retur, superbloggerii şi-au pregătit o copie după fişa fiscală din care să rezulte venitul pe anul precedent, ultimul extras de cont de la banca unde au cardul  şi o copie după cartea de identitate. Acestea sunt singurele acte de care au nevoie pentru a obţine primul împrumut urgent. Data viitoare, nu le mai trebuie nimic, pentru că Telecredit.ro deţine deja aceste informaţii.

Superbloggerii iubesc internetul şi evident faptul că pot obţine un credit rapid online. Pentru ei, a-şi face un cont pe platforma Telecredit.ro şi a încărca trei documente  e o banalitate.

Platforma Telecredit.ro e foarte simplu de utilizat. Selectezi valoarea împrumutului (care nu poate fi mai mare de 2000 lei) şi perioada de imprumut (între 10 şi 30 de zile) şi bingo !  Pe ecran poţi vedea imediat dobânda pe zi, data scadenţei şi suma totală de rambursat.  Ai 100% transparenţă, nimic ascuns, totul la vedere.

Telecredit.ro este portofelul de la buzunarul din spate, este o rezervă pe care o ai tot timpul la îndemână, este prietenul care-ţi împrumută fără să te întrebe de ce şi fără să te certe că ai rămas fără bani de la o lună la alta.

După ce vor face cererile de plată şi vor introduce acel minim de documente despre care v-am povestit, superbloggerii vor aştepta  procesarea datelor. Oamenii de la Telecredit.ro vor verifica actele şi dacă totul este ok, în aceeaşi zi cardul superbloggeresc  se va încărca cu suma cerută.

La Gala din toamnă, superbloggerii vor face să „cadă” site-ul Telecredit.ro, pentru un alt împrumut. Şi ce dacă dobânda este de 1,2% pe zi ? Bucuria reîntâlnirii noastre, nu are valoare materială. Banii vin şi se duc, însă evenimentele nu se mai repetă.  Chiar dacă unii superbloggeri mai au împrumuri şi pe la alte bănci sau sunt trecuţi în baza de date a rău-platnicilor, Telecredit.ro le mai oferă o şansă.

Dacă se întâmplă ceva neprevăzut şi la data scadenţei supeberbloggerii nu pot înapoia suma cerută, Telecredit.ro îi înţelege şi le face o refinanţare.

Foto:  Superbloggerii din toată ţara, la Berăria H

La fel ca superbloggerii pot proceda toţi cei ce-şi doresc să profite de o oportunitate, să-şi facă o bucurie lor sau celor dragi, să ajute un prieten, sau pur şi simplu să împrumute o sumă până la salariu. Telecredit.ro este prietenul celor ce doresc sume mici, pe care să le poată rambursa rapid !

Articol scris pentru Spring Superblog 2017,

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Blogul e casa AIA cu idei

De ceva vreme, în mintea mea se auzea un roi de albine ce nu-şi găsea urdinişul. Am tot scuturat eu capul, dar cu nici un chip n-am reuşit să le liniştesc până ce nu le-am promis că le fac un blog, pe unde să iasă la soare. Nu mi-am imaginat că ideile sunt atât de nerăbdătoare să vadă lumina zilei…măcar de-ar fi vreuna valoroasă. Păi dacă le-am promis, m-am apucat temeinic să le fac casa AIA. M-am aşezat la birou şi au început să zumzăie întrebările: cum să se numească blogul, unde să-l „cazez”, cu ce „faţă” să se  prezinte lumii ?  Şi am încercat cu tot felul de nume şi de schiţe. Tot ce scriam, peste un minut ştergeam, căci nimic nu mi se părea potrivit. Eram un fel de „Meşterul Manole”, căci vroiam ca blogul meu să fie cel mai cel, să mă reprezinte, să mă simt bine când îl privesc şi-l citesc. Să fie curat şi aerisit şi să nu-mi apară-n cale tot felul de reclame care să-mi pună cititorii pe fugă. Ei bine, când creezi ceva, te apropii de marele Arhitect şi abia atunci realizezi cât de greu este să scoţi la lumină ceva nou, nemaivăzut şi nemaiîntâlnit.

Când deschizi un blog, e ca şi cum ţi-ai construi o casă, căci, ce e blogul la urma urmei ? O casă a ideilor şi gândurilor tale, o casă colorată, spaţioasă, cu o curte mare plină de flori parfumate.

Identificarea numelui blogului, a domeniului şi a nişei este echivalentă cu obţinerea certificatului de urbanism Cum ai putea să construieşti ceva într-o zonă, dacă nu-ţi este permis ? Oare poţi să-ţi ridici un palat cu turnuleţe în centrul unei metropole, sau să visezi la o casă cu toate utilităţile, pe o insulă unde nu există gaze şi curent electric ? Fireşte că nu, aşa cum nu poţi să ai un blog cu un nume banal, pe care să nu ţi-l găsească nimeni, nici măcar din greşeală şi să mai şi doreşti să ai vizitatori, în afara celor câţiva prieteni care-ţi vor face vizualizări  din complezenţă.

Hostingul e gazda blogului, e terenul unde-mi amplasez căsuţa virtuală. Trebuie să am mare grijă, pentru că în ultima vreme, mii de căsuţe virtuale s-au pierdut  pentru că nu şi-au făcut studii geotehnice în laboratoare atestate şi le-a cam fugit pământul de sub picioare.

Cel mai greu m-am hotărât să-mi aleg tema, căci platforma WordPress mi-a pus la dispoziţie o mulţime de modele, care de care mai frumoase şi mai interesante. M-am simţit ca şi cum ar fi trebuit să aleg dintre zeci de proiecte case de la AIA Proiect.

Cu meniul pe stânga sau pe dreapta, cu locuri pentru fotografii, dispuse pe o coloană sau pe mai multe, oare ce temă să-mi aleg ?  E ca şi când cineva m-ar întreba ce tip arhitectural îmi doresc: clasic, duplex, lux, modem ori  vacanţa. Orice, numai flexibil să fie !  Dacă e flexibil, va fi uşor  de modificat şi nu va trebui să iau totul de la zero când voi dori să schimb ceva.

Aşa cum vedeţi, mi-am ales o temă simplă şi intuitivă, pentru că-mi plac lucrurile simple şi clare. Sunt cel mai uşor de utilizat şi-mi dau senzaţia de siguranţă. Am personalizat alegerea făcută, modificând antetul (un fel de acoperiş, pe care mi l-am dorit de tip terasă) şi fundalul, pentru care am ales o culoare care să-mi producă emoţie, dar în acelaşi timp să fie şi în trend (verde primăvăratic).

Blogul meu este asemenea unei construcţii clasice, însă e făcut cu materiale moderne, ecologice şi trainice de tipul : meniuri, note, autori, comentarii, legături cu reţelele de socializare. Toate astea îi ţin de cald, aşa că voi sta foarte bine la capitolul performanţa energetică a blogului..

Treptat, i-am adăugat şi anexe: cramă, garaj, piscină, spaţii de relaxare, pe care le-am numit simplu, categorii. Albinuţele mele se străduiesc să umple cu miere aceste categorii, fie că e vorba despre: teatru, medicină, dezvoltare personală, concursuri sau ştiri din şi despre Moineşti.

Suprafaţa construibilă e cea dată de WordPress, n-am voie să depăşesc cu nici un MB spaţiul alocat, e ca la PUZ  (Planul urbanistic zonal), altfel pierd Autorizaţia de construcţie şi-mi iau adio de la blog.  Aşa că urmăresc zilnic cât spaţiu de construit mi-a mai rămas şi mai dărâm din articolele mai vechi, care nu au vizualizări în ultima perioadă.

Raportul de evaluare imobiliară al blogului se face pe baza link-urilor cu care mă onorează colegii de căsuţe virtuale, mai ales dacă sunt  privită de cei cu case mari, vile cu piscină în curte sau mai ştiu eu ce şi se numeşte PR (Page Rank). Cu cât numărul acesta e mai mare, cu atât casa mea va avea o valoare mai mare pe piaţă şi pot cere un preţ bun pe ea, dacă mă hotărăsc s-o vând.

Tot ce-aţi citit până aici se referă la un blog mic, un fel de casă veche dintr-un sătuc îndepărtat de lume, cu apă la lighean şi toaletă în curte. Dacă aveţi un buget rezonabil şi doriţi un blog profesionist, apelaţi la o firmă de IT-işti, aşa cum, dacă vă doriţi o casă cu un design ergonomic, durabilă, care să respecte toate standardele şi să aibă toate autorizaţiile, apelaţi la AIA Proiect -excelenţă în proiectare şi servicii auxiliare !

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 11

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Amintiri din ştrumpfie

Când eram eu copiliţă,
Mama mă striga Ştrumpfiţă.
Că eram mică, drăguţă,
Ba şi tare jucăuşă.

Cum plecau ai mei de-acasă,
Şoarecii jucau pe masă.
Începeam a căuta.
Ce aş mai putea strica.

Într-o zi, de dimineaţă,
M-am trezit singură-acasă.
Şi mi-am zis, să fac ceva
Pân’ ce vine mama mea.

Am luat foarfecele-n mână
Şi m-am pus pe tăiat lână,
De la pat, de la covor,
Chair şi cerga de pe hol.

După ce am terminat,
M-am ascuns după un pat.
Dar acolo, ce se vede ?
O gaură, în perete.

Am băgat un degeţel,
Şi am zgâlţâit niţel.
Începu a cădea varul
Cum văzui la nea zidaru’.

Doamne, ce mult mi-a plăcut
Să văd cum ajung la lut,
Şi am coşcovit măi frate,
Casa, doar pe jumătate.

Ziua nu s-a terminat,
Căci mai aveam de lucrat,
O perdea să colorez,
Cum în vise nu visezi.

Am umplut din călimară,
Un stilou plin cu cerneală.
Şi-am pictat cu puncticele,
Perdeaua visurilor mele.

Se-nţelege că pe toate,
Le făceam pe jumătate,
Pentru că eram micuţă
Şi n-ajungeam la măsuţă.

Şi fiindcă văzusem eu,
Buzunare la tricou,
N-am mai stat pe gânduri, zău.
I-am „croit” şi la al meu.

În timpul ce mi-a rămas,
M-am pictat cu ruj pe nas
Si cu farduri…peste tot,
N-am lăsat liber vreun loc.

Când să-mi chinui şi păpuşa,
Hopa, se aude uşa,
Şi un strigăt speriat.
Oare ce s-o fi-ntâmplat ?

-Puiul mamii, ce-ai păţit,
Cine aşa te-a murdărit ?
Şi tricoul ăsta nou,
Parcă n-avea găuri, zău !

-Vai de mine şi de mine,
Ce bătaie îţi revine,
Cin’ te-a pus să coşcoveşti,
Şi perdeaua s-o vopseşti ?

-Am să-l chem pe Papa Strumpf,
Şi-am să văd ce-i spui acuş.
N-ai să şti pe und’ să fugi
De ruşine, să-tescunzi.

Noi am vrut să te luăm,
La film să te invităm.
La,  „Ştrumpfii…Satul Pierdut
Dar,  se pare că n-ai vrut.

Am început a boci,
Şi-a promite că voi fi,
Cea mai cuminte fetiţă
Frumoasă ca o Ştrumpfiţă.

M-am spălat, m-am pieptănat,
Rochie albastră  am purtat.
Şi m-am pus pe măturat
Varul ce-a căzut, l-am luat.

Pe 31 martie, mi s-a promis
Că voi avea o zi de vis.
Vom merge la un film pentru copii,
Şi fericită eu din nou voi fi.

V-am povestit aici, prieteni dragi
O zi din anii de ştrumpfie,
De care tare dor mi-e mie,
Şi care atâta de frumoasă a fost.

 

Oricât de mari am fi pe-acest pâmânt,
Să nu uităm să fim şi ştrumpfi din când în când,
Şi să trăim cu toţii-n armonie,
Păstrând aprinsă flacăra prieteniei.

Trailer film:

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 10

Sponsor: