Publicat în Spring Superblog 2017, Superblog (articole vechi 2013-zi)

Bloggeri la mare

Am intenţionat să scriu acest articol imediat după ce-am ajuns acasă, dar am fost mult prea ocupată cu like-urile la sutele de fotografii ce-au invadat facebook-ul. De data asta, au fost două zile şi sper ca în viitorul apropiat să trecem la trei, căci tot n-am reuşit să schimb impresii nici măcar cu jumătate dintre bloggerii ce-au onorat evenimentul.

Deşi am venit din colţuri diferite ale ţarii, am ajuns la cazare cam în acelaşi timp, de s-a mirat doamna de la recepţia hotelului Aurora din Mamaia, cum de-am apărut aşa, buluc. Să fi văzut bucurie pe chipurile noastre, pupături şi îmbrăţisări, pe care trebuie să le trăieşti măcar odată-n viaţă, ca să simţi energia pozitivă a unui grup vesel şi creativ.

Am primit o cameră albastră, ca marea ce se vedea în toată splendoarea ei de la balcon. N-am stat prea mult aici în cele două zile, pentru că altele ne erau planurile 🙂

Ne-am schimbat şi am pornit să inspectăm locurile. Chemăm liftul să coborâm şi…surpriză !

Foto: Ralucica

Liftul era plin de bloggeriţe: Ionela Mihaela Popescu , Raluca Brezniceanu şi Raluca Filimon (Ralucica). (Mulţumim Ionela pentru şampon, este foarte bun ! ).

În salonul restaurantului Aurora, totul era pregătit pentru petrecerea de sosire. Mesele frumos aranjate, prăjiturelele şi sucurile la locul lor. Ne-a atras atenţia masa cu recuzita.

Se pregătea o piesă de teatru ?  Nicidecum !  Misterul s-a dezlegat rapid. Cei de la Quick Photo Booth Constanţa ne-au bucurat, lăsându-ne să ne facem zeci de poze haioase. Muzica asigurată de nuntadj.ro a creat o atmosferă de sărbătoare. Cei care au dorit, au dansat până aproape de miezul nopţii. Alţii au preferat să socializeze pe terasă (singurul loc unde se putea fuma în voie).

Şi pentru cine zice că bloggerii nu ştiu să se distreze, iată o mostră, de doar şase minuţele  🙂

Sâmbătă am pus telefonul să sune pe la 6 dimineaţa, pentru a admira răsăritul. Când colo, ce să vezi…o ceaţă de-o tăiai cu cuţitul. Am aşteptat ora 10.30, pentru turul Constanţei. Diana Slav, ghidul nostru de la Constanţa Walking Tour, e o minune de om. Am încercat să stau cât mai mult în preajma ei, să ascult poveştile oraşului. Mai văzusem Constanţa de câteva ori, dar niciodată aşa. Am fost fascinată de tot ceea ce ne-a povestit. Am făcut zeci de fotografii şi vreau să cred că măcar Cazinoul nu va mai arăta atât de jalnic, la următoarea mea vizită.

Sursa foto: Georgiana Mihăilă

După turul oraşului, ne-am împrăştiat. Unii s-au dus să vadă mozaicul, alţii au urcat în moschee ori s-au plimbat prin port, admirând ambarcaţiunile. Eu vizitasem deja aceste obiective, aşa încât  am preferat să fac turul bucătăriilor, căci în Piaţa Ovidiu se desfăşura „Street Food Festival” şi gurmandă cum mă ştiţi, nu puteam să ratez evenimentul. Aici am pus în practică conceptul de „share your box”,  cu Ioana Razk şi Adrian Găinaru. Şi pentru că noi nu suntem niponi, să ne săturăm doar cu o pieliţă de pui crocantă şi un sushi, am trecut pe la italieni, spanioli şi sârbi, pentru a completa „spaţiul de depozitare” pentru întreaga zi.

Cu greu a reuşit Claudia să ne vadă pe toţi în sală, aşa că Gala a început cu oarece întârziere. Ce s-a întâmplat pe parcursul a două ore, puteţi vedea în format HD aici.

Şi s-a lăsat cu dans, cu discuţii duse până târziu în noapte, cu râsete şi voie bună, ce-am fi vrut să nu se mai termine.

M-a bucurat reîntâlnirea cu Claudia Pătraşcu şi Albert Budică (organizatorii acestui minunat concurs), cu Daniel Botea şi frumoasa lui soţie, cu Maria Aguriţa Ignat, Emil Călinescu, Alina Gheorghe, care de data asta a venit împreună cu mama ei şi cu domnul Valentin Anghel,  Mirela Şurghie, Ralucica, Adrian Găinaru,  Minerva Lăcătuşu,  Liliana Grecu, care a venit însoţită de fiul ei, Andreea Alexandra Vraja, Alexandra Enache, Georgiana Mihăilă, Ionela Mihaela Popescu, Alexandra Călinoiu, Raluca Brezniceanu şi Radu Ţuglea.

Am cunoscut bloggeri pe care-i citesc cu plăcere, ori pe care o să-i citesc de-acum înainte, oameni în prezenţa cărora m-am simţit minunat şi pe care sper să-i reîntâlnesc şi în ediţiile viitoare Superblog.

Ioana Razk, „mamă” de aricică 🙂

  Givan Iusein adică Gigel

Silvia Puiu şi Marius Mandache (cu care nu am făcut nicio fotografie încă 🙂 )

Tot respectul şi toată admiraţia pentru bloggeriţele care au venit însoţite de cei mici, care au făcut deliciul serilor, dansând împreună cu părinţii lor.

Şi pentru că în discursul meu am uitat să-i mulţumesc soţului meu, Gheorghe Chifu, pentru ajutorul pe care mi-l dă în timpul concursului (citindu-mi şi corectându-mi textele), o fac acum, prin acest articol. Îţi mulţumesc, dragul meu !  ❤

Felicitări Raluca Ilie, Marius Mandache şi Oana Grozavu …felicitări tuturor !

Până la următoarea revedere, inspiraţie !

Publicat în Spring Superblog 2017, Superblog (articole vechi 2013-zi)

Rezultate Spring Superblog 2017

Dupa lupte seculare, care au durat sase saptamani s-a tras linia si peste aceasta editie a concursului Spring Superblog. Am obtinut un onorabil loc 12, cu 1670 puncte  (11, daca e sa ne uitam cu atentie, dar ce mai conteaza). Anul asta a fost inghesuiala mare (locul 4 si 5 au acelasi punctaj, iar eu voi urca pe podium impreuna cu Alexandra Calinoiu si Clarisa Iordache) dupa 18 probe.

Am incercat si eu o contestatie, pentru ca nu prea mi-am folosit acest drept in cele opt participari, la Momondo (nu stiu ce m-o fi apucat, pentru ca oricum n-aveam ce castiga, dar asa mi-a venit)  si iata ce raspuns am primit:

„Bună, Cristina,

 A fost aproape imposibil să încercăm să departajăm articolele și ne-am simțit și încă ne simțim vinovați că a trebuit ‘să dăm note’ amintirilor cuiva.  Cu atât mai mult cu cât a trebuit să încercăm să devenim mai critici cu absolut toată lumea –cea mai mare notă fiind de 98, drept consecință.

Revenind la articolul tău, împărțirea pe criterii a fost următoarea:

Respectarea temei – 22 pct

Creativitate & originalitate – 15

Corectitudine gramaticală – 15

Cerințe tehnice – 15

Coerență, fluență – 7

Pentru ultimul criteriu am acordat doar 2 punctaje de 10 pentru articolele unde am avut senzatia ca am fost tinuti lipiti de ecran. 

Încerc să explic de ce. Ai menționat în articol că ai ales această poză pentru că suntem în săptămâna Paștelui, dar tema trebuia să fie fotografia ta preferată (nu cea determinată de calendar).

În subsidiar, niciun membru al juriului nu este prea credincios, din păcate, și probabil a contribuit și aceasta într-o mică măsură la evaluarea articolului. În general, e punctajul standard pe care l-am acordat postărilor de acest tip. La tine, a fost problema cu respectarea temei pe care am menționat-o anterior.

 Îți mulțumim frumos pentru participare. Ne-am fi dorit să avem la dispoziție mult mai multe premii, dar poate că va exista o data viitoare pentru care să fim mai bine pregătiți din acest punct de vedere.

  O zi frumoasă,

Mircea Giurca „

Asa-mi trebuie daca am ales o fotografie de la o manastire 🙂  Oricum, multumesc pentru raspuns. Trageti voi concluzia, daca merita sau nu sa faci contestatie.

Felicitari tuturor finalistilor !

Felicitari Ralucai Ilie, cea care va lua trofeul editiei, lui Marius Mandache si Oanei Grozavu !

Urmeaza distractia, cea pentru care multi ne-am inversunat sa scriem pana la ultima proba. Ne vom intalni la Mamaia, ne vom simti bine impreuna si puntajele nu vor mai conta.

  Sa ne vedem (revedem) cu bine !

Publicat în Spring Superblog 2017

Magazinul de iluzii

Vând iluzii mari şi mici,
Pentru cei ce vin pe-aici.
Şi iluzii parfumate,
Pentru fete deochiate.
Vând iluzii de carton,
Pentru fiecare om.

Preţu-i mic, nu cer prea mult
Visele să ţi le-ascult,
Şi apoi să-ţi modelez
O iluzie, să-ţi creez.
Una ce-o să-ţi placă, zău
Sincer, jur pe Dumnezeu !

O iluzie de cleştar,
Ţie ţi-o voi da în dar.
Pe subseară, la fereastră,
Unde-i o muşcată-n glastră.
Şi unde ne sărutam,
Şi vorbe dulci ne spuneam.

Înşiră-te mărgăritare
Mă va ajuta ea oare
Ca iluzii să creez,
Lumea s-o mai îmbunez
Şi s-o pun într-un chenar,
S-o dau timpului în dar ?

De Paşte şi de Crăciun,
Vând iluzii din săpun
Umezit, la ceas de seară,
Când ‘mnealui o să apară,
Să ne spuie multe versuri,
Toate pline de-nţelesuri.

Vând iluzii de argint,
Pentru cei ce nu mai mint.
Pentru clovni, ce-au râs cândva,
Vând iluzii din tafta.
Sexul Slab va fi cu mine,
Mă va ajuta cu rime.

Vând iluzii dulci, din miere,
Pentru doamna Încondeiere.
Care lumea o bârfeşte
Şi nici că se mai opreşte.
Alina Gheorghe să vii,
Poate s-o opreşti, tu ştii !

Vând iluzii amărui
Pentru unele dudui,
Ce se laudă că fac
Pască, drob şi cozonac.
Nimicuri şi fantezii,
La familie, copii.

Emil Călinescu, spune
Ce iluzii ar fi mai bune,
Pentru a etira în lume
Doar idei de acţiune ?
Crezi că pot să fac ceva,
Filmul vieţii a-l schimba ?

Vând iluzii colorate
C-o eşarfă strâns legate.
Celor ce mai cred în vise,
Şi în vorbe mari, promise.
Alma Nahe(r) oare ai vrea,
Să joci şi în piesa mea ?

Partenerii media
Văd iluzii în cafea,
Iar cei cu blog partener,
Văd iluzii fel de fel.
Chic-Elite, va scrie iar
De iluzii din ocean. (Armonie acvatică)

Dacă nu te-au convis ei
O iluzie să-ţi ei,
Partenerii Superblog,
Eu ce să mai fac ?  Te rog !
Vino, intră şi probează,
Iluzii ce te-avantajează.

Îţi promit că-ţi dau cadou
Un nasture, de anul nou,
Ce-ţi va şopti la ceas de seară
Iluzii fredonate la chitară.
Şi-ţi va cânta în zori de zi
Iluzii răspândite pe câmpii.

Mă voi extinde şi în ţări străine
Cu magazinul de iluzii fine.
Pe ExtraViTa, eu o voi ruga,
Sa ducă vestea, când ea o pleca.
Sau CălătoriaPerfectă
Îmi va face vreo ofertă ?

Craiova pe blog.Natural, ai putea să te-opreşti ?
Am nevoie de ceva iluzii olteneşti.
Şi tu, Pisică Neagră, îmi poţi da
Ceva iluzii pisiceşti, din curtea ta ?
Tulips & Sparkles zi-mi  şi tu ceva,
Ca blogger partener, nu sta aşa !

Iluzii vând, la kilogram, la metru.
Iluzii date-n leagăn de-un personaj funebru.
Iluzii la bucată, de-un leu sau poate doi.
Iluzii despre viaţă, iluzii despre noi,
Căci ce e viaţa asta, de n-am avea iluzii ?
O cale întortocheată şi plină de confuzii.

Articol scris pentru Superblog, proba 18

Publicat în Spring Superblog 2017

Farmec natural

Într-o dimineaţă aproape ca oricare alta, Bibi se îndrepta spre staţia de metrou, parcă un pic îngrijorată că n-o să ajungă la timp la muncă şi iar o să fie nevoită să suporte urletele isterice ale şefei. Purta o fustă neagră până la genunchi şi o bluză cu dungi verticale albe şi negre, la care asortase un colier simplu, dar de efect. La metrou, aglomeraţie mare ca de obicei, aşa că Bibi pierdu orice speranţă de a mai găsi un loc pe scaun şi se propti de-o bară, doar-doar o să coboare cineva. Uşile metroului se închideau şi se deschideau la fiecare staţie, expulzând şi apoi absorbind valuri-valuri de călători grăbiţi, fiecare cu gândurile şi grijile lui. La „Aviatorilor”, s-a trezit dintr-o dată că cineva  a venit să se sprijine fix de bara ei. La început nu i-a dat nicio atenţie, însă cele câteva atingeri „ca din întâmplare”, au făcut-o să-i arunce „obraznicului” o privire tăioasă. Mâna îndrăzneaţă aparţinea unui tip drăguţ, îmbrăcat îngrijit, cu o tunsoare modernă, care o studia deja pe Bibi de ceva vreme. Primul lucru pe care Bibi l-a observat la el, a fost acela, că pe tricoul lui de culoare neagră, nu era nici un punct de mătreaţă. Devenise oarecum invidioasă. Pe dungile negre ale bluzei ei, se puteau vedea clar fire de păr căzute şi o ninsoare albă de care dorea cu orice preţ să scape şi nu mai reuşea. Cu o mână şi-a scuturat bluza, reuşind să roşească puţin.  El a observat gestul şi pentru prima dată s-au privit în ochi. Se pare că s-au plăcut, pentru că a început conversaţia.

El:  -Aşa aveam şi eu înainte, dar, de când am descoperit şamponul cu ingrediente naturale de la Farmec, lucrurile s-au schimbat radical. Acum pot purta haine închise la culoare fără să-mi fie teamă că se vede mătreaţă.

Ea: -Şti, am încercat cu tot felul de chestii, am schimbat zeci de  şampoane…în zadar.

El: -L-ai încercat şi pe cel cu busuioc şi cimbrişor ?  Face parte din noua gamă Farmec şi nu numai că elimină mătreaţa ci acţionează astfel încât aceasta să nu mai apară niciodată.

Ea:-Îmi place Farmec, e o marcă de încredere şi de tradiţie. Însă nu ştiam că au scos o nouă gamă de produse cu extracte naturale. Îţi mulţumesc !  🙂

Îi zâmbi şi-i întinse mâna, rostindu-şi numele aproape în şoaptă „Bibi”. El, îi luă mâna într-a lui şi atingându-i uşor cu buzele vârful unghiilor, rosti tremurat „Adi, încântat de cunoştinţă”.

Ea: -Unde cobori ?

El:  -Staţia unde trebuia să cobor a trecut de mult, însă vreau să merg cu tine până la capăt.

Ea: -De unde şti că merg până la capăt ?

El: -Pot ghici gândurile fetelor frumoase.

Ea:-Da ?! Atunci spune-mi la ce mă gândesc acum.

El:-La faptul că ai un Farmec natural.

Ea:-Nu-i adevărat, n-ai ghicit. Îţi mai dau două şanse.

El:-La faptul că ai un ten, ca o petală dintr-o floare de orhidee şi o pereche de ochi albaştri ca marea.

Ea:-Nici acum n-ai ghicit, mai ai dreptul doar la o singură încercare.

El: -La faptul că m-ai cucerit cu zâmbetul tău săgalnic.

Ea: -S-ar părea că astea sunt gândurile tale, însă eşti foarte simpatic. Ce te-a determinat să cumperi şamponul cu busuioc şi cimbrişor ?

El: -Pentru mine e foarte important să aleg produse din ingrediente naturale. Când eram mic, bunica mă lua cu ea pe deal şi culegeam tot felul de plante medicinale. Bunica era o adevărată enciclopedie, cunoştea toate plantele de leac, ştia când trebuie culese şi la ce folosesc.  Ea zicea că dacă îţi cade părul, pui 100 g de busuioc proaspăt într-un litru de apă rece. Ţii vasul pe foc până când dă apa în clocot, apoi reduci flacăra la minimum şi laşi să fiarbă înăbuşit 20 de minute. Filtrezi şi mai adaugă în ceaiul astfel obţinut 45 g de busuioc uscat. Masezi pielea capului, de două-trei ori pe săptămână, cu acest preparat şi n-o să mai ai probleme. Şi dacă ai mătreaţă, ai nevoie de un pumn de cimbru, pe care-l fierbi într-un litru de apă până când cantitatea scade la jumătate.

Ea:-Bine, văd că şti o mulţime de lucruri depre plante, de ce n-ai aplicat reţetele astea ?

El: (zâmbi) – Cine mai are timp astăzi să umble pe dealuri, să fiarbă plante, să se maseze cu tot felul de ceaiuri ?  Suntem în secolul XXI, acum există acest şampon, care are tot ce-i trebuie, e ieftin şi nu durează decât câteva minute să-l foloseşti.

Ea: -Îţi mulţumesc, am ajuns !  O zi bună şi sper să ne mai întâlnim, să-ţi spun cum a fost.

El o privi cu simpatie, până ce ea dispăru în mulţime. Îi părea rău că nu i-a cerut numărul de telefon. De s-ar găsi nişte plante de leac şi pentru timiditate …

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 17

Sponsor:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Spring Superblog 2017

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Dacă cineva se îndoieşte de existenţa raiului, atunci să meargă la mănăstirea Bârsana din Maramureş şi orice urmă de îndoială i se va spulbera pe loc.

Suntem prinşi în vâltoarea vieţii cotidiene. Lucrări peste lucrări, termene limită, telefoane ce-ţi zbârnâie continuu în urechi şi multe ordine de executat. Simţi cum se scurge din tine până şi ultima picătură de energie şi vrei să te conectezi la cineva sau ceva care să-ţi reîncarce bateriile. Fiecare zi liberă e o binecuvântare iar concediul, adevărată mană cerească.

„Am nevoie de linişte şi pace interioară !”, se auzea un strgăt disperat de undeva dinăuntrul meu.  „Vreau să mă odihnesc, să respir aer curat, să aud cum cresc florile şi cum scârţăie iarba sub talpa piciorului, să urmăresc cum zboară păsările şi să admir turla bisericii de la Bârsana, ce pare că urcă până la cer”.

Mi-am ascultat vocea interioară. Am rezervat o cameră ieftină la un hotel din Maramureş cu ajutorul site-ului Momondo, mi-am încropit repede un bagaj şi iată-mă în locul după care sufletul meu tânjea atâta. Până nu demult,  la Bârsana era cea mai înaltă biserică din lume (57 de metri). De cum am intrat pe poarta complexului, am simţit că acolo s-a scris „Mioriţa” şi că am călătorit în timp, ajungând până la originile dacice. Am stat aici câteva ceasuri bune, ce mi s-au părut clipe. Am privit fiecare floare, am luat la pas toate aleile, admirând bijuteriile arhitectonice din lemn puse acolo cu grijă, ca pe o machetă a marelui Arhitect. E atâta linişte şi pace aici, că ţi-e greu să te desprinzi şi să te reîntorci în lumea ta zgomotoasă.

De pe podeţul frumos lucrat, poţi să vezi biserica în toată măreţia ei. Duhul locului şi buna rânduială monahală se simt pretutindeni. Desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guvernează întregul aşezâmânt a fost dat de meşterii din localitate. Aici, oamenii nu se ruşinează să vină la biserică îmbrăcaţi în straie populare, pentru că aici, aşa e normal.

La Bârsana te întâlneşti cu normalitatea la fiecare pas şi te minunezi că ea încă mai există în forma ei cea mai pură. E aici o rezervaţie de frumos, de curat, de divin, de toate la un loc.

Interiorul bisericii diferă cu mult de ceea ce vezi în Moldova, sfinţii sunt reprezentaţi altfel, iar unele icoane sunt cusute în cruciuliţe, pe etamină. Totul e sublim şi-ţi face sufletul să tresalte de bucurie şi să se încarce de la energia care emană din fiecare piatră.

Când cei de la Momondo mi-au cerut să aleg o fotografie, una singură, mi-a fost foarte greu. Am răsfoit prin zeci de foldere şi am retrăit sute de poveşti de vacanţă pline de aventuri. Am râs şi am plâns, am poposit asupra unora şi am trecut repede peste altele. Ce ne-am face fără fotografii ? Amintirile s-ar pierde în timp, pentru că memoria e şi ea de genul feminin şi ne mai trădează câteodată.

M-am oprit la acestă fotografie pentru că suntem într-o săptămână importantă a creştinismului şi pentru că mai sunt câte zile până la Paste, iar  Maramureşul este unul dintre cele mai potrivite locuri de petrecere a acestei sărbători.  Este locul care-ţi permite să fi tu, fără clişee şi fără măşti.

Aceasta este perioada anului când rudele plecate peste mări şi ţări în cautarea „mai binelui”, se reîntorc acasă, în locul unde miroase a cozonaci şi pască, unde ouăle au culorile curcubeului şi unde, în noaptea magică rostesc cu toţii:  „Hristos a înviat !” şi merg să aprindă o lumânare şi celor ce nu mai sunt aici, să le ducă şi lor vestea cea mare a învierii. Niciunde nu vezi atâta bucurie de Paşti şi atâţia oameni care păzesc cu sfinţenie lumina sfântă, aducând-o în casele lor, ca pe cel mai de preţ trofeu.

Aşa cum Paştele şi Crăciunul reunesc familiile aducând bucurie în sufletul tuturor, Momondo ne provoacă în a ne descoperi rudele de pretutindeni, cele pe care doar ADN-ul nostru le cunoaşte exact şi a merge într-o excursie în căutarea lor.

Dacă eşti curios să afli cine eşti cu adevărat, poţi să participi şi tu la concursul The DNA Journey, pentru a câştiga  kit-uri pentru testarea ADN-ului și șansa de a vizita țările unde ai rădăcini.

Urmăriţi acest filmuleţ şi apoi decideţi dacă vă interesează. Eu mărturisesc că am fost foarte impresionată şi îmi doresc mult atât testul cât şi călătoria.

Călătoriţi cât mai mult şi lăsaţi-vă purtaţi de ceea ce veţi descoperi, asta vă va schimba viziunea despre viaţă. Faceţi cunoştinţă cu oamenii acelor locuri şi ascultaţi-le poveştile, căci mai aveţi încă multe de învăţat şi experimentat. Bucuraţi-vă de muzica, poezia, bucătăria şi obiceiurile locurilor pe unde treceţi. Prindeţi în camera obiectivului tot ceea ce vă dictează inima şi aduce-ţi cu voi cele mai frumoase şi mai plăcute amintiri. Nu uitaţi să lăsaţi şi voi impresii bune şi să purtaţi cu cinste numele României oriunde vă veţi afla.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 16

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Bijuteria care mă face să mă simt regină

„A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată atât de frumoasă încât . . .” Aşa începeau aproape toate poveştile copilăriei mele, care mă făceau să visez  că într-o bună zi voi ajunge şi eu ca eroinele despre care îmi citea mama. Am fost cuminte, harnică şi ascultătoare, dar pe măsură ce treceau anii, visul se spulbera. Îmi era din ce în ce mai clar că niciodată, niciun prinţ n-o să vină călare pe un cal alb să mă ceară de soţie.

Am rămas însă cu nostalgia acelor vremuri şi cu o pasiune nebună pentru regine şi prinţese. Le studiez obiceiurile, comportamentele, atitudinile, gesturile, dar  mai ales ţinutele vestimentare.

Lady Diana, frumoasa cu un destin care a sfâşiat inimile atâtor oameni din întreaga lume şi a cărei viaţă îţi dă fiori. Grace Kelly, regina Sofia a Spaniei, regina Angliei, regina Olandei, regina Maria ori Alteţa Sa Regală Principesa Margeta, au în comun eleganţa în mişcări şi-n ţinutele vestimentare, aplecarea către oamenii simpli (prin diverse fundaţii de binefacere), priviri blânde dar ferme şi un tip de frumuseţe care-ţi dă fiori.

Şi mai au ceva în comun, aşa cum observaţi şi în fotografiile de mai sus: pasiunea pentru perle. Nimic nu se compară cu un set de bijuterii din argint şi perle, aşa cum puteţi găsi în cele 45 de magazine Splend’or, prezente în majoritatea mall-urilor din ţară. Vedeţi lista aici.

Foto: Magazin Splend’or din Arena Mall, Bacău

Majorica este un brand prestigios spaniol, locul unde monarhia este la ea acasă. Am descoperit câteva bijuterii care mă vor ajuta să mă transform în regină, măcar pentru orele în care le voi purta.

Priviţi acest colier Majorica Fancy, nu-i aşa că-i superb ? Cu o pereche de cercei, un inel şi o brăţară realizate din argint şi perle,  aproape orice ţinută capătă valoare, iar femeia care poartă această combinaţie va fi admirată, oriunde s-ar duce.

Aş purta acest colier cu o rochie neagră din dantelă, contrastul va fi atât de bine evidenţiat ca în yin şi yang. Prin purtarea „reginelor pietrelor preţioase”, căci aşa mai sunt numite perlele, imaginea mea va fi una impecabilă. Voi fi rafinată, elegantă şi sofisticată, ba chiar seducătoare. Voi simţi cum privirile fierbinţi ale celorlalţi se vor prelinge pe fiecare perlă.

Bijuteriile Majorica sunt „must have-ul” acestui sezon. E greu să te opreşti doar la un colier, atunci când vizitezi site-ul B&B Shop sau mergi în magazinele Splend’or.  Se apropie sărbătorile de Paşte şi aici am găsit cadouri ieftine pentru femei şi bărbaţi, cu preţuri începând de la 20 de lei, cu care nu poţi să dai greş.

Nu vi se pare că această domnişoară superbă, ce poartă bijuteriile Majorica e chiar vestitoarea primăverii ? Braţara, inelul, cerceii şi colierul îi scot în evidenţă frumuseţea naturală incontestabilă. Cred că orice revistă s-ar măndri s-o aibă pe copertă !

Sursa foto: pagina de Facebook a magazinelor Splend’or

Cred că orice femeie care se respectă, trebuie să aibă în cutia ei de bijuterii un astfel de set din argint şi perle. Sunt bijuterii care au fost la modă dintotdeauna şi vor rămâne cât va dăinui omenirea, la fel ca şi rochia neagră.

Articol scris pentru proba 15 din Spring Superblog 2017

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

În lumea lui Like şi Share

Trăim într-o lume nouă, o lume pe care putem s-o numim fără greş,  „lumea lui Like şi Share”.  Statisticile spun că, din punct de vedere tehnic stăm foarte bine la viteza internetului, dar şi la numărul de utilizatori.  Astăzi, cu ajutorul reţelelor de socializare, se fac revoluţii, se destramă guverne, se conduc comunităţi întregi, se postează milioane de fotografii şi se dau miliarde de like-uri şi share-uri.

Oare am devenit dependenţi de aceste like-uri ?  Postăm ceva şi apoi tragem cu ochiul din când în când să vedem câte like-uri am primit şi de la cine. Aşteptăm like-urile prietenilor şi poate uneori ne supărăm când nu le vedem acolo. Îi iubim şi mai mult pe cei care ne dau share, pentru că ei duc veştile mai departe, oricare ar fi acestea.

În acest articol, vă propun să dăm like şi share de-adevăratelea, unor preparate savuroase din bucătăria asiatică. Poftiţi la WU XING în Mega Mall Bucureşti (care se traduce „cinci elemente”) !

Am fost la WU XING anul trecut, împreună cu soţul meu, cu ocazia Galei Spring Superblog 2016 şi am savurat pentru prima dată în viaţă mâncare chinezească. Eram entuzismaţi ca nişte copii şi timpul cât a durat până am văzut meniurile în faţa gurilor noastre pofticioase, a fost unul în care am bătut recordul la înghiţit în sec, căci îi priveam deja pe cei ce începuseră să mânânce cu poftă.

Noi am dat like şi share cu mult înainte să apară conceptul de „Share your box„. O să mă întrebaţi cum am făcut asta. Simplu !

Maestrul bucătar Tushin, ne-a recomandat două meniuri complexe cu câte patru cutii de mâncare fiecare, numite meniu 1 şi 2. În meniul 1 am avut: Pui Gong Bao , Pui specialitatea casei, Orez cu ou, Spaghete prajite cu pui, iar în meniul 2: Cartofi cu urechi de lemn (cu usturoi), Furnici în copac, Vită pe plită încinsă şi Orez cu legume.

Aveam aşadar în faţa noastră opt feluri de mâncare chinezească delicioasă.  Şi dacă de pui, orez, legume, spaghete, ou, cartofi şi vită mai auzisem, curiozitatea noastră cea mare a fost să gustăm cât mai repede din urechile de lemn şi furnicile în copac.

Am făcut urgent această poză pe care am postat-o pe facebook, după care a început nebunia de „mmmm-uri”. Am rotit cutiile între noi, până le-am lăsat curate. N-a mai rămas nici o furnică rătăcită ori vreun bob de orez, de ne era şi ruşine, când gazda noastră a venit să vadă dacă ne-a plăcut şi să ne mai invite pe la WU XING.

Geo era atât de încântat de toate felurile iuţi şi picante, încât nu m-am putut abţine să nu-i fac această fotografie, pe care am şi postat-o imediat pe facebook. Like-urile şi share-urile au început să curgă.

Au sunat telefoanele. Câţiva prieteni din Moineşti ne rugau să le aducem şi lor măcar o cutie, de poftă. Dar cum să faci aşa ceva, când aveam de parcurs 300 de km cu maşina, fără o ladă frigorifică ? I-am refuzat cu strângere de inimă.

Dacă am fi locuit în Bucureşti, totul ar fi fost atât de simplu. Am fi descărcat pe telefonul mobil noua aplicaţie WU XING şi am fi comandat tot ce ne doream, mai ales până pe 30 aprilie 2017, când am fi avut şi un discount de 15%, dar aşa….

Aşadar, în lumea lui „Like şi Share” oamenii împart emoţiile între ei. Se bucură, la evenimentele fericite şi se întristează la cele nefericite, râd la imaginile haioase, admiră locurile în care te văd ori pur şi simplu şi-ar dori si ei să citească cartea pe care le-ai recomandat-o, să meargă într-un loc în care ai fost şi tu ori să guste şi ei din mâncarea savurată de tine.

Vino şi tu în lumea lui „Like şi Share” şi împarte tot ce ai cu ceilalţi, o să te simţi mult mai liber şi mai fericit !

Atricol scris pentru Spring Super Blog 2017, proba 14

Sponsor: