Publicat în Superblog 2017

Îţi doreşti un sistem audio S2000Pro ?

Bine aţi venit !  Dacă aţi intrat aici, înseamnă că sunteţi interesat să achiziţionaţi un sistem audio performant, modern şi elegant, creat de specialişti în domeniu. Vă rog să luaţi loc în acestă cameră, unde leul nu este cel de pe ecran, aşa cum aţi fi fost tentat să credeţi ci sistemul audio S2000Pro. Imediat o să vă explic şi de ce !  Zâmbesc amabil.

Pornesc o muzică în surdină, în timp ce o colegă aduce două cafele aburinde, pentru a face conversaţia să alunece mai bine. Clientul începe să se simtă relaxat şi important, semnalele non-verbale afişate de acesta îmi transmit că ar trebui să-mi încep pledoaria.

Pe măsuţă am pus un sistem de boxe S2000Pro, pentru a putea fi studiate îndeaproape de potenţialul cumpărător.

Priviţi vă rog ce design, câtă eleganţă îi conferă finisajul dat de panourile laterale din lemn de mesteacăn de 18 mm.  Acest sistem audio se potriveşte oriunde, chiar şi în cel mai luxos loc cu putinţă.  Cine ar fi crezut că o firmă înfiinţată în anul 1996 şi axată doar pe piaţa din China, v-a creşte atât de mult, încât azi să lucreze cu  America, Europa, Orientul Mijlociu și cu regiunile Asia-Pacific ?  Oamenii ăştia de la EDIFIER au toate şansele să ajungă lideri recunoscuţi la nivel internațional în furnizarea de soluții audio premium și să ofere cea mai bună experiență audio posibilă.  Ei fac acum totul: designul de produs, mase plastice, producție PCB, asamblare, serigrafie etc.

Luaţi acestă telecomandă modernă, fără fir şi testaţi-o. Puteţi regla volumul, ori să comutaţi dintr-un mod în altul, ba chiar să manageriaţi în cel mai confortabil mod intrările. Omul ia telecomanda în mână, o priveşte vădit mulţumit de cum arată şi face câteva manevre cu volumul. Ascultă cum sună muzica din ce în ce mai tare şi pe măsură ce numărul decibelilor creşte, pare din ce în ce mai fericit. Mi-o înapoiază dând mulţumit din cap.

Acest sistem este conceput pentru înregistrare și mixare la domiciliu. Cu S2000Pro, EDIFIER intră în domeniul producției muzicale. Boxele au multiple conexiuni, incluzând intrări de tip optic, coaxial, aux, balance și Bluetooth. Difuzoarele sistemului S2000Pro oferă, împreună, o putere de 130 watt, folosind un bass de 5.5” cu diafragmă din aluminiu și un set de înalte de ultimă tehnologie (planar magnetic), pentru o experiență acustică excelentă.

-Interesant !  EDIFIER a încorporat tehnologie de sunet de ultimă generație într-un design clasic. Cred că fiului meu o să-i placă. Ştiţi, are doar 17 ani şi e foarte talentat. Compune muzică pe calculator. Lucrează cu pasiune dedicându-şi aproape tot timpul liber acestui hobby. Mi-a spus că-şi doreşte calitate şi că  pentru asta trebuie multă muncă.

-Iată o mare asemănare între fiul dumneavoastră şi brandul EDIFIER, care este definit de trei concepte: pasiune pentru sunet, pasiune pentru design și pasiune pentru calitate.

-Mâine e ziua lui şi cred că acest sistem audio i-ar face mare plăcere.

-Aţi făcut alegerea potrivită. Sistemul are 4 presetări (EQ): vocal, monitor, clasic și dinamic, de care va fi foarte încântat. Se va putea bucura de spectacole, muzică electronică, clasică şi jocuri pe calculator.

Omul scoate din buzunar un telefon mobil, îl deschide şi-mi arată mândru două poze. El e Radu, sărbătoritul

…şi aşa arată masa lui de lucru.

Am observat că omul era năpădit de emoţii, ca orice părinte ce-şi iubeşte copilul, aşa că i-am împachetat sistemul audio S2000Pro, nu înainte de-al ruga să-i transmită puştiului „La mulţi ani” din partea mea şi a firmei Ediefier şi multe melodii frumoase. Să sperăm că, la fel ca Edifier, în câţiva ani, va reuşi să cucerească piaţa muzicală cu melodiile compuse de el.

Aş fi vrut să-i mai spun o mulţime de chestii tehnice, însă omul nu se pricepea foarte mult la astfel de amănunte.  Dacă ar fi venit cu Radu, altfel s-ar fi pus problema. Lui i-aş fi povestit mai multe despre crossover-ul digital DSP datorat ingineriei germane din sistemul de analiză precisă KLIPPEL, depre DAC-ul Burr-Brown și ADC ce dau semnalul audio digital de intrare de înaltă precizie de 24 biți-216 KHz., despre intrările XLR ce permit conectarea la mixer ori despre cele trei cipuri de amplificare ce produc cel mai bun sunet.

Când sunt pusă în situaţia de-a vinde un  sistem audio S2000Pro, mă bucur că pot să le ofer oamenilor calitate şi performanţă într-un design unic. Pentru unii e suficient să asculte sunetul, în timp ce alţii doresc să ştie cât mai multe detalii tehnice, însă cu toţii vor să fie ascultaţi şi să se simtă importanţi. Îmi doresc ca atunci când vor ieşi pe uşa magazinului, să simtă că au făcut cea mai bună alegere şi să se întoarcă la noi, ca la nişte prieteni buni şi vechi. 

Articol scris pentru proba 19 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor:

 

Publicat în Superblog 2017

Vis studenţesc

Simt că la cei douăzeci de ani ai mei totul e posibil. Am intrat la zi, la una dintre cele mai bune facultăţi şi am bursă de merit. Am un iubit care mă adoră şi o pereche de părinţi care ar face orice pentru dezvoltarea mea. Îmi doresc să explorez lumea, să văd cu ochii mei locurile despre care am citit ori am văzut emisiuni la tv, dar mai presus de orice îmi doresc să fiu independentă financiar.  Vreau să-mi  demonstrez în primul rând mie, că pot să-mi transform visele în realitate, oricât de utopice ar părea ele.  De când am aflat că o fostă colegă de liceu a ajuns să muncească şi să viziteze America prin  programul work and travel de la CND Vacanţe Speciale, numai acolo îmi zboară gândul. Mă uit aproape zilnic la albumul cu cele câteva sute de fotografii pe care le-a postat pe Facebook şi visez.  Visez la ce voi vizita eu, la locul unde voi munci timp de trei luni, la oamenii pe care-i voi întâlni şi la cum îmi voi petrece timpul destinat cătătoriilor. Am citit despre Work and Travel Vacanţe Speciale cam tot ce s-a scris în online şi abia aştept să-mi scriu primele impresii pe blog, chiar de pe „tărâmul făgăduinţei”. Până la vacanţa de vară mai e ceva timp, aşa că acum mă pregătesc intens: mai multă engleză, o listă cu obiectivele turistice de atins, alegerea unui  job work and travel care să-mi aducă mai mulţi bani, să-mi placă şi să fie aproape de obiectivele turistice pe care îmi doresc să le vizitez.

Dacă aş putea alege orice job, m-ar atrage unul în IT, la Google, Facebook ori la Microsoft. Îmi doresc foarte mult să văd sediile acestor firme, să stau în prejma unor mari programatori şi să simt atmosfera de lucru de la aceşti giganţi ai tehnologiei.  Cum ar fi să-i văd pe Bill Gates, Mark Zuckerberg, Larry Page şi Sergey Brin ? Mi-aş dori să mă invite să explorez lumea informaticii de pe platformele unde îşi desfăsoară activitatea şi să-mi propună să lucrez pentru ei.

Să ajungi în America şi să nu vezi New York-ul mi se pare inadmisibil. O fotografie cu celebra Statuie a Libertăţii o voi posta chiar din prima zi a şederii mele acolo. Visez să trec prin cartierul Manhattan, să străbat Times Square lăsându-mă vrăjită de spectacolul de lumini şi culori oferit de multitudinea de magazine, teatre şi restaurante. Voi admira zgârie-norii, printre care şi celebrele clădiri: Empire State Building  şi Chrysler.  Visez să-mi petrec o zi întreagă în celebrul Central Park, să mă bucur de natură, de libertatea de-a sta pe iarbă fără să văd celebrele afişe de la noi cu „Nu călcaţi iarba, amendă 1000 lei”, să privesc cum se relaxează americanii şi să savurez un burger făcut de cunoscători. Voi pune deoparte banii necesari pentru a vedea cel puţin un spectacol pe Broadway. fie la  Shubert, fie la  Booth.

Voi locui cu studenţi din toate ţările lumii, îmi voi face o mulţime de prieteni şi în timpul liber vom merge să vizităm  Muzeul Metropolitan de Artă, căruia localnicii îi spun „The Met”.  Seara ne vom distra în Rockefeller Center şi vom lua masa în Chinatown, încercând tot felul de ciudăţenii culinare. Duminica vom merge la biserică, mai exact la Catedrala St. Patrick, apoi vom urca în cea mai înaltă clădire din NY,  One World Trade Center,  unde vom putea face nişte fotografii grozave cu cartierul Manhattan. Cu siguranţă vom descoperi şi alte destinaţii speciale, pe care le vom explora împreună.

Le voi povesti colegilor din întreaga lume despre România, despre obiceiurile, tradiţiile şi mâncărurile noastre, iar ei îmi vor povesti despre locurile de unde vin. Sper să păstrăm legătura, cu ajutorul tehnologiei, să-i pot invita la mine şi de ce nu, să primesc la rându-mi invitaţii de la ei. Până la urmă, multiculturalismul asta înseamnă, să ne acceptăm unii pe alţii aşa cum suntem.

Principalul scop, pentru care am ales work and travel în America este acela de a vizita măcar o părticică din noul continent. Un alt motiv este acela  de a-mi demonstra mie că mă pot descurca oriunde, că pot să-mi fac o mulţime de prieteni şi că pot vorbi limba engleză atât de bine încât să fiu înţeleasă de toţi cei din jur.

Dacă şi tu eşti sudent la zi şi nu ai trecut de onorabila vârstă de 30 de ani, încă te mai încadrezi pentru a obţine o  vacanţă cu work and travel.

Înscrie-te rapid, locurile sunt limitate !

Articol scris pentru proba 18 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor:

 

Publicat în Superblog 2017

Afacerile la curtea lui Ţepeş Vodă

La curtea lui Vlad Ţepeş
E iaraşi jale mare.
Ministrul de Finanţe
Primeşte ţeapă oare ?

Economia-i varză.
S-au dat salarii mari,
Dar nu la tot poporul
Ci doar la bugetari.

Boierul Şulea Trepe
A pregătit, se pare,
O ţeapă ascuţită
Ca să nu-l doară tare.

De-a stânga şi de-a dreapta
Boierii stau cu teamă,
Căci chiar din clipă-n clipă
Vlad Ţepeş o s-apară.

-Măria Sa !
Anunţă aprodul Daniel.
Şi intră Domnul Ţepeş
C-o faţă de oţel.

Pe tronu-i lat s-aşează,
Îşi drege glasul, scurt.
Şi vrea să ştie grabnic
Ce firme au apărut.

Ministrul de Finanţe
Cu mâna-i tremurândă,
Întinde catre Ţepeş
Raportu’ întro secundă.

-Nu văd decât trei firme
Pe lista ce mi-ai dat,
Cum vrei să meargă ţara
Dacă n-avem start-up ?

-Poporul este leneş,
Nu are chef de muncă.
Aşteaptă mila noastră
De câţiva lei in pungă.

Cum firea-mi este iute
Şi gura-mi este mare,
Am luat pe loc cuvântul:
-Măria Ta…eroare !

-Poporul este harnic,
Dar nu e informat.
Noi, de luam francize
Aveam de câştigat.

-Ce e franciza, Despot ?
Hai spune negreşit !
De ce-i aşa de bună
Şi cine-a reuşit ?

Franciza e un business
Cu care nu dai greş
Te-ajută francizorul
Din orice rău să ieşi !

Te-nvaţă abc-ul,
Îţi dă şi al său nume.
Clienţii vin la tine,
Eşti cunoscut în lume.

Orice start-up ai face
E greu, când nu cunoşti
Ce curse te asteaptă
La fiecare colţ.

Franciza este astăzi
Modelul ideal
Ce te dezvoltă iute,
Nu într-un cincinal.

În România noastră
Nu-i timp de aşteptat,
Ne trebuie modele
Uşor de copiat.

Sunt sute de francize
De unde poţi s-alegi
Retail, food, servicii…
Din catalog ţi-alegi !

Şi ca să vezi, Mărite
Cu ochii tăi minunea
Te rog vino cu mine
Şi tu, şi toată lumea.

-Vlad Tepeş mă urmează
Boierii vin şi ei
Să vadă cum se face-o
Franciză cu temei.

Urcăm în limuzine
Si aşteptăm comanda.
Tucano Coffee, strigă
Din faţa noastră, garda.

La nici zece minute
Eram în cafenea,
Citind pe un perete
“Love, Pace şi Cafea”.

-Maria Ta, se poate,
Sări un client turc,
Aş vrea să fac un selfie
Lui Baiazid să-i duc.

Ţepeş analizează
Designul încăperii
În timp ce-şi savurează
Cafeaua, cu plăcere.

Franciza Tucano Coffee
E foarte bună, zic
Aveţi cafea cu spumă,
Aveţi şi la ibric.

E atmosferă faină,
Sunt mulţi tineri aici.
E muzică-n surdină
Şi totul merge brici.

-Măria ta, primit-am
Afacerea la cheie.
Avem suport continuu.
Şi traininguri…o mie.

Echipamente-Know-how,
Designul încăperii,
Produse la preţ ieftin,
Şi tot ce se mai cere.

De eram pe cont propriu,
În veci nu ajungeam
Să mă cunoască lumea,
Şi n-aveam profit, neam !

Toţi cei ce-aveţi parale
Şi vreţi să câştigaţi,
Francize profitabile
Ar trebui să luaţi !

Boierul Şulea Trepe,
Oftează neîncetat,
Căci idei de afaceri
Nu i-au trecut prin cap.

Acum, în prag de seară
L-apucă agonia,
Visează foarte multe
Francize-n România.

Franciză Amazing Jewelry
Chiar mâine îşi va face,
S-aducă giuvaieruri,
Cucoanelor le place.

În mintea lui Vlad Ţepeş
Se naşte o-ntrebare:
O franciză de ţepe
Va merge bine oare ?

Articol scris pentru proba 17 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor:

 

Publicat în Superblog 2017

Einar sau Lili ?

Am crescut într-o casă de la marginea unei mlaştini, suportând un tată sever căruia nu-i păsa de mine, pe care nu-l interesa ce vreau sau ce gândesc. Am avut noroc cu Hans, prietenul meu, care m-a tratat cu blândeţe şi compasiune. M-am afundat în lectură de cum am învăţat să citesc, bucurându-mă ca orice copil, de Robin Hood, Cenuşăreasa, Robinson Crusoe, Guliver şi toţi ceilalţi eroi care au reuşit să mă facă să văd lumea mai frumoasă şi mai colorată.

La cumpana dintre copilărie şi adolescenţă a apărut primul semn de schimbare manifestat prin dorinţa de-a fi femeie. Mi se părea fascinant să poţi purta rochii, pantofi cu toc ori sa te poţi machia. Lecturile mele din adolescenţă s-au dus spre această nouă latură a mea. Am citit foarte multe cărţi în care femeile aveau rolul principal şi tânjeam în sinea mea din ce în ce mai mult să fiu ca ele. Mi-ar fi plăcut să-i pot manipula pe toţi cei din jurul meu, aşa cum o făcea Hadley în “Vrajitoare la ananghie” de Brittany Geragotelis şi să am prietene cărora să le pot împărtăşi ceea ce simt, aşa cum o făceau Flo Parrot şi Renee Sargen în cartea “Avioane de hartie” a lui Dawn O’Porter. Să vorbim “ca fetele” despre sex, pubertate, relaţii, examene, tulburări alimentare şi multe altele, mi se părea că e tot ce-mi doream.

Pentru că am simţit o atracţie spre culori, am urmat şcoala de arte plastice şi am ajuns pictor. Aşa am cunoscut-o pe Greta, care mi-a devenit soţie şi care m-a iubit până la sacrificiu. Greta a copilărit în California, înconjurată de familie, prieteni şi flori de portocal, însă necazurile nu au ocolit-o, fiind nevoită să-si ingroape copilul şi soţul. Numai o femeie ca Greta ar fi fost în stare să accepte schimbarea mea într-o femeie, mai exact în Lili Elbe. În această perioadă de transformare căutam cu ardoare răspunsuri şi în carţile pe care le citeam, speram să aflu un ajutor, să primesc certitudinea ca ceea ce aveam să fac era exact ceea ce trebuia să fac. La Edouard, personajul din “Falsificatorii de bani; Porumbelul” de Andre Gide, m-au atras introspecţiile psihologice precum şi eliberarea individului de sub lanţurile convenţiilor sociale rigide.

Da ! Sunt primul transsexual, cel care a deschis poarta schimbării pentru toţi cei care nu mai vor să trăiască în minciună. Acum mă numesc Lili Elbe şi mă simt foarte bine în corpul meu. Greta a rămas cea mai bună prietenă a mea. Ca femeie, sunt diametral opusă lui Einar. Mă simt ca o adolescentă mereu dispusă să acorde o şansă dragostei. Ce-mi place să citesc acum ? Cărţi romantice, de aventuri, literatură clasică şi contemporană, dar mai presus de toate, cărţi despre artă. Mă emoţionează mai mult ca oricând frumosul, aşa cum este el evidenţiat în carteaIstoria frumuseţiiscrisă de Umberto Eco.

Dacă vreţi să mă cunoaşteţi mai bine, căutaţi la Editura Rao, cartea “Daneza” scrisă cu pasiune şi emoţie de David Ebershoff. Este o poveste de dragoste emoţionantă care vă învaţă să vă depaşiţi părerile preconcepute şi să iubiţi suflete, nu corpuri.

Articol scris pentru SuperBlog 2017, proba nr.16

Sponsor:

Publicat în Superblog 2017

Cum testaţi moda în orice situaţie ?

Aţi văzut clipul celor de la Answear.ro ?

Ce ziceţi ?  Se descurcă fetele în toate situaţiile, nu-i aşa ?  🙂

Voi, găsiţi modalităţi prin care să testaţi moda ?  Arătaţi-le celor de la Answear  că sunteţi creativi (e). La concurs vor participa iubitorii şi iubitoarele de modă din Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria şi România, adică din ţările unde această firmă de fashion a cucerit piaţa.

Ce trebuie să faci ?

Încarci în social media un clip sau o fotografie cu hashtagul #WeAreTheAnswear și astfel poți câștiga un Fiat 500 și vouchere Answear, inclusiv premii garantate – puncte în valoare de 100 lei pe care le poți valorifica la cumpărături. Te bagi ? Dacă răspunsul e afirmativ, dă click pe poza de mai jos, pentru a te înscrie în concurs.

Câteva idei de-ale mele pentru a intra în competiţia Challenge.answear.ro

-Iarna e aproape şi uneori mai plecăm de-acasă înfofoliţi cu geci groase şi fulare, însă fără căciulă, că deh, când eşti tânăr nu-ţi prea place să porţi ceva pe cap, nu de alta, dar se strică bunătate de freză. Şi suporţi frigul, până simţi că-ţi cad urechile, nasul şi gura în zăpadă, de îngheţate ce-s. Şi atunci, ce faci ?  Scoţi fularul şi-ţi improvizezi un turban iar geaca o închei până sus de tot, nelăsând frigului nicio portiţă de intrare. Şi uite aşa, scapi şi de data asta basma curată !

-Şi dacă tot am vorbit de iarnă, mi-am amintit că acum câţiva ani am fost cu gaşca la munte şi ne-am cazat într-o căbănuţă neîncălzită. Noroc cu gecile noastre călduroase, pe care le-am folosit pe post de învelitori. A fost o experienţă de neuitat !

-Ai o esarfă ?  O poţi transforma rapid într-o bentiţă sau într-o curea elegantă.

-Dintr-o pereche de blugi sau pantaloni scurţi, pe care nu-i mai porţi, poţi să-ţi confecţionezi o geantă la modă.

-Dintr-o pereche de pantaloni lungi, faci rapid o pereche de pantaloni scurţi. Ai nevoie doar de un instrument de tăiat. 🙂

-Ai avut vreodată ghinionul să ţi se rupă o verigă de la poşetă sau de la geantă ? Eu, da !  M-am descurcat înlocuind-o cu veriga de la breloc. La genţile mari, am folosit chiar şi cureaua de la pantaloni, pe post de mâner.

-Ţi-a rămas fusta mică pentru că ai mai pus câteva kilograme în plus şi n-ai vrea să renunţi la ea ? Foarte simplu ! Întoarce-o invers şi vei avea o fustă conică foarte şic. Evident, e nevoie de mâna croitoresei, asta dacă nu te pricepi chiar tu.

-Dintr-o pereche de bocanci vechi, mi-am făcut două ghivece de flori spectaculoase, pe care le-am pus în grădină. Toţi oaspeţii mei le-au fotografiat !

-Ai cules vreodată mere sau cireşe sau orice alt fruct în căciulă, şapcă, pălărie ? Dacă nu, e timpul s-o faci !

-Au fost nenumărate situaţii în care am pus poşeta ori geanta pe post de trepied pentru camera foto.

-Ai folosit vreodată umbrela pentru a te apăra ?  Reţine ideea, nu şti când vei avea nevoie de ea !

-De Paşti faci ouă roşii cu model în formă de frunză ?  Atunci păstrează dresurile care s-au rupt !

-Vrei să te dai de la D.N.A. în noaptea dintre ani şi să-ţi sperii rudele ?  Fă două găuri într-o căciulă pe care n-o mai vrei şi ai o cagulă pe cinste.

-Ai fost vreodată atât de beat încât să serveşti vinul din pantof ?   🙂

Închei aici cu ideile mele, mergeţi pe principiul: nimic nu se pierde, totul se transformă şi creativitatea nu va întârzia să apară în viaţa voastră !

Hai, acum că v-am dat câteva idei, ma puneţi şi voi ceva şi intraţi în concurs !

Articol scris pentru proba nr.15 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor:

 

 

Publicat în Superblog 2017

Dincolo de orizont

Cerul s-a întunecat dintr-odată de parcă ar fi fost eclipsă totală de soare şi un huruit puternic a străpuns liniştea orăşelului de provincie. O farfurie zburătoare imensă venea cu o viteză ameţitoare spre noi. N-aveai unde să te ascunzi şi nici unde să fugi. Se crease o panică de nedescris. Am smuls capacul unui canal şi m-am aruncat înlăuntru, fără să-mi pese de miros sau de şobolanii care mişunau acolo şi care acum mi se păreau total inofensivi. Am privit cu groază insectele uriaşe ce părăseau nava. Eram invadaţi de F11S, extratereştrii de pe Ghepa, cei mai cruzi şi mai nemiloşi din tot universul. Din când în când aceştia coboară pe planeta noastră să-şi ia provizii.  Se hrănesc cu oameni, după ce-i ucid şi le scot inima. Aproape jumătate din populaţia planetei a fost ucisă şi nimeni n-a reuşit să le vină de hac. Ştiu, pare un scenariu de film science fiction, dar acum chiar aveam nevoie de un tip ca Sua (interpretat de actorul IKO UWAIS) din thrillerul Beyond Skyline”. 

Abia mai respiram din pricina fricii ce pusese stăpânire pe mine. În faţa ochilor mei se derulau scene horror. Insectele uriaşe aveau un fel de tepuşă cu care scoteau mai întâi  inima oamenilor, după care îi băgau în gură cu totul, mestecându-i. Auzeam cum trosneau oasele sub maxilarele lor puternice  şi râuri de sânge invadau străzile. Creaturile F11S îşi luau şi provizii. Duceau pe Ghepa mii de oameni vii, ce aveau să devină mesele lor viitoare.

Printre urletele de groază ale mulţimii, am auzit glasul fiului meu care mă striga disperat în timp ce se îndrepta către nava extratereştrilor. Asta m-a scos din ascunzătoare. Aşa ceva nu puteam permite. O mamă nu poate să-şi lase puiul să piară. Ori piere şi ea odată cu el, ori îl salvează !

Am dat capacul canalului la o parte şi am alergat către micuţ. L-am prins de mână şi ne-am trezit amândoi aruncaţi într-un fel de container.  L-am strâns la piept şi am încercat să-l liniştesc. Acum nu mai era de joacă, trebuia să găsesc o cale de-al scăpa măcar pe el din gura bestiilor.

Mai mult ca niciodată aveam nevoie de imaginaţie, inteligenţă şi tact. Cuva cu provizii umane s-a umplut rapid şi am simţit cum nava îşi ia zborul catre Ghepa.  Un bătrân ce abia mai respira mi-a povestit că a văzut un extraterestru care din greşeală a omis să-i scoată inima celui pe care-l mânca transformându-se într-o creatură umanoidă care a fost imediat devorată de ceilalţi extratereştrii. După ce-a spus asta, bătrânul şi-a dat ultima suflare. Fără să ştie, el mi-a oferit soluţia de-a scăpa de monştrii care ne ţineau captivi. Aşadar, inima îi transforma pe F11S în oameni făcându-i să-şi piardă puterile. Inima, sediul dragostei necondiţionate, era singura care reuşea să-i schimbe. I-am scos inima bătrânului şi i-am băgat-o în burtă. Era singurul mod de-ai face pe extratereştrii s-o înghită. Mirosul de sânge a determinat una dintre creaturi să deschidă cuva cu oameni. I-am aruncat cadavrul bătrânului. Creatura i-a împuns ţepuşa în dreptul inimii, după care l-a târât prin navă. Le-am spus oamenilor să se gândească la cineva drag, să alunge din suflet orice urmă de ură şi să lase dragostea să le năpădească inima. Să îndepărteze frica înlocuind-o cu bucurie şi linişte.  Pentru că oricum nu mai aveau nimic de pierdut, oamenii s-au lăsat năpădiţi de dragoste, imaginându-şi că sunt împreună cu cei pe care-i iubesc cel mai mult. Lacrimile de fericire începuseră să li se ivească pe la colţurile ochilor, când un zgomot puternic ne anunţa că nava s-a oprit undeva. Uşa containerului s-a deschis larg, lăsându-ne să vedem un cer senin şi un fel de parc plin de flori, copaci şi păsări cântătoare. Am ieşit din cuvă unul câte unul. Nici urmă de extratereştrii. Doar un grup de umanoizi ce păreau ghizi pe această planetă frumoasă şi primitoare, ne zâmbeau fericiţi.

Se pare că planul meu reuşise. Extratereştrii mâncaseră inima bună şi blândă a bătrânului şi se umanizaseră. Sentimentele de dragoste profundă ce s-au transmis de la ostatici i-a transformat atât de mult, încât au oprit nava pe o planetă mică şi frumnoasă ajutându-ne s-o colonizăm. I-am pus numele Terra2.

Pe 3 noiembrie 2017, se lansează în cinematografe filmul „Dincolo de orizont”, despre care regizorul şi scenaristul Liam O’ Donnell spune: „Este un film science fiction/arte marţiale/acţiune, care nu seamănă cu nici un alt film de pe piaţă.”. Efectele speciale abundă în cele 1500 de secvenţe, iar peisajele din jungla şi templele Indoneziei, ori cele din tunelurile metrolului din Toronto dau filmului o notă de aventură şi descoperire ştiinţifică.

Urmăriţi trailerul filmului pentru a vă convinge.

Articol scris pentru proba cu nr.14 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor:

Publicat în Superblog 2017

Apa de izvor

Bucureşti, 04 iunie 2017

Trebuie să ajung de urgenţă la birourile din Unirii, deşi afară e cod portocaliu de căldură. Simt că mi se preling picături de sudoare peste tot. Mă ia cu un fel de ameţeală. Mă deshidratez şi asta nu e bine deloc. Mă uit la ceas, cred că s-a topit şi el de la atâta soare. Constat că sunt la limită cu timpul şi  dacă nu mă grăbesc risc să întârzii la şedinţă. Încep s-o văd deja pe fata Morgana. Opresc maşina şi arunc ochii la termometrul de bord…40 de grade Celsius!  Cobor. Cu ultimile puteri urc în sala de şedinţe. Privirea mi se duce direct pe cele două bax-uri cu apă de izvor  nedesfăcute încă, ce-şi aşteptau rândul pe-o masă, undeva mai la umbră.

apa de izvor

Nu mai stau pe gânduri. Desfac repede un bax şi sorb pe nerăsuflate conţinutul a două pet-uri, sub privirile oarecum distrate ale colegilor. Simt cum temperatura corpului ajunge la normal şi mineralele din apă îmi redau echilibrul electrolitic. Acum poate să înceapă şedinţa! Pot să-l suport chiar şi pe şeful meu, veşnic nemulţumit.

Mă aşez la locul ce mi se rezervase şi observ cu încântare că organizatorii au pus câte două pet-uri de 0,5 l. cu apă de izvor fiecăruia dintre noi, unul cu apă plată şi unul cu apă carbozificată. M-am bucurat ca un copil. Cred în puterea apei, în energia pe care ţi-o transmite, în schimbul ei permanent de informaţii cu Universul.

Apă de izvor

Apare şeful de la marketing şi începe să înşire tot soiul de indicatori realizaţi şi nerealizaţi pe o tablă magnetică. Aud câte ceva destul de vag. Îl privesc printre cele două pet-uri şi mă gândesc că e la fel de zvelt, demn şi elegant ca şi ele.  Doar conţinutul îi e foarte acid, după cum se agită.

Urmează să luăm cuvântul  pe rând, să explicăm cum am reuşit sau nu să ne atingem targetul, iar cei care nu am reuşit, să ne turnăm cenuşă în cap şi din când în când să mai luăm câte-o gură de apă, pentru a nu da drumul chiar tuturor cuvintelor care-ar vrea să iasă la lumină.

Până-mi vine rândul, mă concentrez pe ceva frumos. Aşa am învăţat eu odată la un curs de dezvoltare personală, că pot suporta mai uşor criticile dacă am o imagine plăcută în gând. Cele două pet-uri din faţa mea mă inspiră şi de data asta. Mă teleportez în regiunea Mitrovo Polje din Serbia, departe de aglomeraţia urbană şi industrială, într-o regiune cu munţi ce ating altitudini de până la 2000 de metri,  cu pini şi stejari seculari, cu răcoare şi apă pură, rece şi cristalină. E locul de unde vine apa pe care-o am chiar în faţa mea.

Instantaneu mi se face sete. Sorb cu nesaţ şi simt cum apa carbozificată de izvor şi imaginea pe care mi-am proiectat-o îmi dau curaj. Prezint materialul pregătit cu atenţie de-acasă şi-mi încasez critica cu detaşare şi cu zâmbetul pe buze.

Şedinţa se încheie şi ne pregătim să înfruntăm din nou arşiţa din stradă. Iau cu mine pet-ul de apă plată rămas.

apa de izvor

O colegă nu se poate abţine şi mă întreabă cum am reuşit să-l înfrunt pe şef cu zâmbetul pe buze. Îi flutur triumfător pet-ul cu apă prin faţa ochilor. Are dubii, dacă să mă creadă ori ba. E misterioasă, îi zic, dar nu se dezvăluie decât cunoscătorilor. E pentru profesioniştii în băutul apei.

În maşină temperatura mai urcase cu cinci grade, însă, paradoxal, parcă nu mi se mai păreau atât de nesuferite.

Articol scris pentru proba 13 a competiţiei SuperBlog 2017

Sponsor:

Publicat în Superblog 2017

Casa mea

Insula pe care mă retrag după fiecare zi de muncă, pentru a-mi încărca bateriile este chiar casa mea. Un spaţiu cu două camere, situat la parterul unui bloc modest din Moineşti mă face mult mai fericită decât dacă aş locui într-un palat. Aici mă simt bine, aici mă caut şi mă regăsesc de fiecare dată, aici am amintirile strânse de-o viaţă şi liniştea aceea pe care n-o găsesc nicăieri altundeva. Aici mi-e cald şi mi-e bine indiferent de anotimp, aici ştiu unde găsesc fiecare lucru de care am nevoie şi tot aici se nasc şi devin sau nu realitate planurile mele. Casa mea îmi cunoaşte toate secretele, mi-a depozitat între zidurile ei tristeţile şi bucuriile, îmi ascultă dorurile şi suspină odată cu mine.

Pentru mine, casa mea nu e un bun imobil ce se tot amortizează în zeci de ani, ci e o prietenă. E chiar cea mai bună prietenă, căci mă primeşte de fiecare dată cu dragoste şi bucurie, fără să mă certe, indiferent ce-aş face. Mă acceptă aşa cum sunt, chiar dacă uneori nu-i acord atenţia de care are nevoie. Îmi dă continuu din energia ei ce pare inepuizabilă, iar eu îi transfer din energia mea, formând astfel amândouă un fel de lanţ trofic, un miniecosistem.

Am învăţat s-o ascult. Da, nu râdeţi, îmi ascult destul de des casa. Are şi ea necesităţile ei. Eu ştiu că tot ce-mi cere, până la urmă tot pentru mine-mi cere, să-mi fie un pic mai bine şi mai cald şi să plătesc facturi mai mici la gaze şi la energia electrică.

M-a trimis să-i caut un specialist care să-i facă un audit energetic adică un fel de feng shui, să fim tot timpul acordate şi cu energie pozitivă. A auzit ea pe la blocurile vecine că e foarte bine să te vadă un astfel de specialist. Aşa că, m-am supus şi i-am adus un auditor energetic atestat gradul I, care a consultat-o de-a fir a păr, asemeni unui doctor renumit şi care mi-a atras atenţia că nu fac tot ce-ar trebui pentru ea. Faptul că am izolat-o şi i-am schimbat tâmplăria, n-a fost suficient. Mi-a prescris o reţetă numită „Raport de Audit”, cu câteva medicamente ce trebuiesc luate de urgenţă. Izolarea plăcii de subsol şi refacerea instalaţiilor, cu conducte noi, izolate, schimbarea centralei de apartament cu una mai performantă, utilizarea de electrocasnice din clasa energetică A cu cât mai multe plusuri posibile, utilizarea becurilor cu LED şi renunţarea la cele cu filament, un programator care să încălzească casa doar atunci când este locuită.

Casa mea dragă n-a primit niciun A (A e ca un fel de trofeu la SuperBlog) la evaluarea performanţelor energetice, la nicio materie. A dat examen la încălzire, răcire, ventilare, apă caldă şi iluminat. Peste tot B-uri şi C-uri. Acum ce să-i zic, mi-era şi ruşine de ea. I-am promis că o să fac tot ce m-a sfătuit expertul, i-am arătat costurile şi durata de recuperare a investiţiei. M-a înţeles şi de data asta şi a zis că mă aşteaptă până-n vară, dar nici un anotimp mai mult. I-am promis solemn, că după ce punem la punct urgenţele, îi scot un certificat energetic. S-a speriat puţin, a crezut că vreau s-o vând sau s-o închiriez. Am liniştit-o explicându-i că acest act nu e decât un fel de diplomă valabilă 10 ani, care atestă performanţa ei energetică, adică cât e de feng shui. S-a bucurat la gândul că va avea o diplomă doar a ei şi m-a întrebat dacă durează mult până o primeşte. Când a auzit că e gata în 24 de ore de la vizita experţilor, a vibrat puţin, am simţit-o. V-am spus doar că rezonăm la unison.

În decembrie vreau să-i fac cadou o termografie, dar să nu-i spuneţi înainte, nu vreau să-i stric surpriza de Crăciun. Ştiţi, casa mea adoră să primească daruri de sărbători. Îi place mirosul de brad şi se mândreşte cu luminiţele multicolore de la geamuri, aşa că o se bucure tare mult că m-am gândit şi la ea.

Articol scris pentru proba nr.12 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor:

Publicat în Superblog 2017

Cine-mi dă împrumut 500 lei pentru zece zile, fără dobândă ?

Help !!!  Am nevoie urgentă de 500 lei !  Peste zece zile iau salariu şi vi-i dau înapoi. Fac şi cinste cu  o cafea sau o bere, după preferinţă. Se bagă cineva ? Haideţi ! Nu se poate, am peste 800 de prieteni pe Facebook, chiar nu mă ajută nimeni ? Am dat şi vreo câteva telefoane, dar mai uşor scoţi apă din piatră seacă, decât vreun ban de la prietenii din ziua de azi !

N-aş apela la voi, dar m-au sunat de la stomatologie şi mi-au spus că m-au programat peste două zile. Am dat peste un doctor foarte bun care însă are nişte preţuri uriaşe. Nici n-ai nevoie de anestezie, te gândeşti la câţi bani trebuie să laşi în cabinet la plecare şi sângele ţi se face sloi de gheaţă pe loc. Fără 500 de lei nici să nu îndrăzneşti să intri pe uşa lui. Aşa că, iată de ce am nevoie de aceşti bani urgent.  Nu mă miră că sunt atâţia oameni cu dantura la pământ, dar asta-i o altă poveste, pe care o s-o dezvoltăm cu altă ocazie.

Am intrat într-o sală de jocuri, am încercat la aparate, dar se pare că nu sunt într-o perioadă în care să-mi surâdă astrele. Am trecut pe la vreo două bănci, am vorbit cu ofiţerii de credite şi când am văzut câte acte trebuie să le duc pentru un biet împrumut de 500 de lei, am renunţat.

Am ajuns acasă, m-am trântit în pat şi am deschis televizorul.  Uitaţi-vă şi voi ce reclamă mi-a fost dat să văd.

Cum procedează şi Dumnezeu ăsta ?  Te lasă, te lasă şi când crezi că totul e pierdut…hop, îţi întinde El cumva o mână de ajutor.  Auziţi şi voi cuvintele magice „credit online„, ” 0 % dobândă, 100% transparenţă” ? Pe mine m-au făcut să sar ca arsă din pat, să deschid calculatorul şi să aplic cât mai repede. (Se poate şi de pe tabletă sau telefon, dar eu am preferat calculatorul).

Fraţilor, e atât de simplu, că nu ştiu de ce mi-am tocat eu neuronii toată ziua cu găsirea de soluţii şi milogindu-mă-n stânga şi-n dreapta la toţi cunoscuţii şi necunoscuţii.

Am intrat pe site-ul lu’ Telecredit şi am văzut o machetă foarte faină şi uşor de utilizat şi pentru unul de clasa zero. Am pus-o aici, s-o vedeţi şi voi şi să credeţi, că nu-i minciună ce vă zic !

După cum observaţi, am ales să iau un împrumut rapid în valoare de 500 lei, pe care să-l rambursez în 20 zile, sîc ! Nu tu dobândă, nu tu DAE, comisioane, taxe, vrăjeli, nimic. Apăs pe butonul „Aplic” şi intru într-o nouă fereastră, unde mi se cere să-mi fac un cont. Logic, nu ! Măcar atâta lucru ! 🙂

După ce-mi fac contul, îl accesez şi completez datele din cartea de identitate, starea civilă, venitul şi contul unde să mi se vireze banii.

Ah ! să nu uit ! Primiţi pe mail şi un Acord de consultare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor din bazele de date ale Ministerului Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Adminstrare Fiscală, pe care v-a trebui să-l semnaţi şi să-l încărcaţi, împreună cu o copie după Cartea de Identitate în secţiunea „Contul meu”.

Acum e târziu, dar mâine dimineaţă cererea îmi va fi analizată şi voi primi un SMS cu răspunsul la solicitarea mea. Dacă totul e ok (şi nu văd de ce n-ar fi !), bănuţii îmi vor fi viraţi în cont şi dinţii în gură. Nu se pune problema să nu pot da banii înapoi în cele 20 de zile, dar dacă totuşi se întâmpă, e bine de ştiut că nu-ţi taie nimeni capul (ca atunci când iei bani cu împrumut de la cămătari) ci doar eşti refinanţat în cel mai civilizat mod. Eu sper totuşi să rambursez anticipat, să vadă oamenii că-s serioasă şi să-mi mai dea bani şi cu altă ocazie, că nu se ştie niciodată când ai nevoie urgentă de ei şi nu sare nimeni. Ştiţi vorba aia: „prietenul la nevoie se cunoaşte, dar la nevoia lui”.

Acum, că v-am povestit cum am făcut eu să-mi iau un împrumut urgent, aş vrea să ştiu dacă am măcar un singur prieten care chiar ar sări să mă ajute concret (mai ales că v-am spus c-am rezolvat)   😉 .

Dacă exişti, lasă un comentariu aici, să ştiu şi eu cine eşti !

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2017

Sponsor:

Publicat în Superblog 2017

În dulap

Personaje: Geanta Adidas by Stella Mccartney, Portofelul Trussardi, Rucsacul Eastpack,  Poşeta Love Moschino, Buzunarul nr.1, Buzunarul nr.2.

Acţiunea se petrece într-un dulap, unde se găsesc toate personajele.

Rucsacul Eastpack: Sunt obosit dar în acelaşi timp sunt şi foarte fericit. Am fost plecat la Predeal vreo două zile. Am respirat aer curat, de munte, am urcat la Babele şi am făcut poze cu Sfinxul. Am ameţit privind înălţimea crucii de pe Caraiman şi m-am delectat ascultând glumele celorlalte rucsace cu care am călătorit.

Buzunarul nr. 1:  Da, a fost foarte frumos.  De ce nu le spui şi că ai fost burduşit cu de toate, de era să-ţi crape ambele fermoare la cât au înghesuit în tine ?

-Rucsacul Eastpack: Am fost burduşit, e adevărat, dar ăsta e rolul meu. Am spatele şi dungile rigidizate şi sunt construit 100% din poliester, aşa că #rezist ! La urma urmei, ce mare lucru e să duci o pelerină Reisenthel, o umbrelă, un prosop, un pulover mai gros şi nişte pacheţele cu mâncare ?  Dar tu, de ce nu spui că miroşi a tutun şi a gaz de brichetă de la o poştă ?

Poşeta Love Moschino: Dacă nu vă potoliţi, o să fac plângere împotriva voastră. O să cer să fiu mutată de-aici. Eu sunt o fire romantică şi paşnică. Nu suport gălăgia şi cu atât mai mult bădărănismele tale, buzunarule ce puţi a mahoarcă. Câhh !

-Buzunarul nr.1: În locul tău, nici n-aş mai deschide gura. Ai uitat cred, că la tine stă cutiuţa aceea cu balonaşe pe care scrie „Love plus” ?

-Poşeta Love Moschino (s-a  înroşit şi mai tare, n-am înţeles dacă de nervi sau de ruşine, dar, e gata să izbucnească în lacrimi. Şi-a strâns la piept mânerele ei lungi, de părea acum o poşetă de dimensiuni mici şi cu vocea tremurândă a spus): La mine, stau cele mai frumoase şi mai utile lucruri şi ele pot să iasă să depună mărturie că-i aşa. Parfumul, şerveţelele parfumate, deodorantul, ochelarii cu tocul lor, brelocul cu chei, carneţelul de notiţe, actele de identitate, permisul auto, încărcătorul şi  telefonul cu etuiul Vans, portfardul Love Moschino, penarul Roxy încărcat cu instrumente de scris şi  Portofelul Trussardi, fără de care n-am fi existat niciunul de-aici.

Portofelul Trussardi (ieşi să-i ia apărarea poşetei): Onorată audienţă, eu, cel care deţin banii şi cardurile, adică puterea, propun ca noi să rămânem şi să plece Buzunarul nr.1. (Se întoarce şi se adresează acestuia.) Cum îţi permiţi amice să jicneşti o adevărată doamnă ? Un mojic şi-un nespălat ca tine să facă ordine aici ? Auzi comedie ! Afară din dulapul nostru !

Buzunarul nr.2: Vă rog ! Nu-l alungaţi ! E fratele meu ! Dacă pleacă el, plec şi eu. Ştiţi doar că la mine e sprayul antitabac. O să pulverizez un pic şi n-o să mai simţiţi nimic.

Geanta Adidas by Stella Mccartney: Eu sunt cea mai veche dintre voi şi atunci când mergem undeva, eu duc tot greul. Toate buzunarele mele sunt doldora cu haine. La mine se găseşte îmbrăcămintea de schimb, lenjeria intimă, papucii de casă, dar şi tableta învelită în husa cea nouă, Tommy Hilfiger. Stăpâna noastră are nevoie de toată lumea de-aici, chiar şi de Buzunarul nr.1, fără de care ar fi nervoasă şi arţăgoasă, aşa că vă propun să trăim în armonie cu toţii şi să fim mulţumiţi că ne-a cumpărat cineva care ne iubeşte atât de mult şi are grijă de noi. La urma urmei, toţi venim de la Answear, adică suntem de calitate, provenim din branduri de top şi suntem 100% originali.

Aplauze !  Adunarea recunoaşte faptul că Geanta Adidas by Stella Mccartney  are dreptate. Nimeni nu era mai presus. Sunt doar nişte simple obiecte menite să-şi servească stăpâna cu devotament şi plăcere.

În dulap s-a aşternut liniştea. Se pare că stăpâna vrea să plece undeva, pentru că se aud paşi. Poşeta Love Moschino îşi ridică mânerele lungi în aer. Ea pleacă întodeauna peste tot. Restul ?  Cum le-o fi norocul !

Articol scris pentru proba nr. 10 a concursului SuperBlog 2017

Sponsor: