Publicat în Superblog 2019

Visul unei nopţi de iarnă

În timp ce afară viscolul şuieră ameninţător, în casă miroase a gutui coapte şi a vin fiert cu aromă de  scorţişoară. Mam’mare, cu ochelarii pe vârful nasului, se uită spre noi şi zice:

-Doinoo, Cristinoo, se apropie sărbătorile maică şi n-aţi cumpărat cadouri. Iar o să vă prindă ultima zi şi o să luaţi ce mai găsiţi prin magazine, după ce a ales toată lumea ce-i mai frumos. S-or fi săturat şi părinţii ăştia ai voştri să primească an de an aceleaşi lucruri. Aţi umplut casa de şosete, maieuri, pijamale şi pulovere. Ce naiba, fetelor, nu mai găsiţi şi voi altceva ? Vă lăudaţi că sunteţi creative, că vreţi să-i influienţaţi şi pe alţii cu ideile voastre, şi când colo…

Mam’mare se opreşte din discurs, soarbe cu nesaţ din cana cu vin, apoi îşi vede de lucru în continuare, la o căciuliţă pentru cel mai nou membru al familiei. Noi ne facem că avem treabă. Eu pe laptop, soră-mea pe tabletă. Suntem online mai tot timpul şi discutăm pe mess.

Doina: -Mam’mare are dreptate ! Trebuie să mergem la cumpărături !

Cristina: -Nu mergem nicăieri fără un plan bine pus la punct. Iar vrei să ne certăm, ca data trecută?

Doina: -Eu, îi iau lu’ Radu un set de lame de ras, un parfum şi o spumă de bărbierit, iar dacă îmi mai rămân ceva bani, un portmoneu.

Cristina: -Cănd te aud, chiar că-i dau dreptate lu’ mam’mare, că n-ai pic de imaginaţie. Te gândeşti numai la lucruşoare de astea mărunte, care se consumă într-o săptămână, maxim o lună. Ia exemplu de la mine, oferă-i experienţe. Un bilet la teatru, la concert, ori la meci, o şedinţă la spa, unde să mergeţi să vă bucuraţi împreună. Lasă că o să găsească el cu ce să se radă şi fără să-i cumperi tu. Oferă-i un cadou personalizat, ceva unic, ceva care să-l reprezinte şi în care să se regăsească, ceva care să dureze o viaţă şi de care să-şi amintească cu drag, ori de câte ori îl va atinge.

Doina: -Nu înţeleg ! Ce-ar putea să-i creeze o asemenea emoţie ? Poate nişte râme pentru mers la pescuit şi o undiţă care să prindă singură 10 kg. de peşte pe oră.  🙂   Tu, ce i-ai luat lui Geo ?

Cristina: -I-am făcut o carte personalizată. Pe fiecare pagină e o poveste din viaţa noastră, ilustrată prin fotografii dragi nouă şi câte un mesaj care să-i meargă la suflet. I-am arătat-o, ştii doar că nu-mi pot ţine gura şi iată reacţia lui, exprimată public.

Doina: E super ideea ! Pot s-o văd şi eu ?

Cristina: Acum, nu. A luat-o cu el la muncă, să se laude în faţa colegilor. Cartea e una de lux, coperţile sunt tari, buretate, conţinutul e printat color, la cea mai înaltă calitate, iar paginile au aspect lucios. O să-ţi placă ! E woow !

Doina: E greu de realizat ? Hai să facem împreună o carte pentru mama ! Mă duc să aduc pozele vechi, din albumele îngălbenite de vreme, cele mai noi le avem salvate în folderul „Familie”, pe discul D.

Şi ceea ce părea să fie un lucru atât de simplu la început, s-a dovedit a fi chiar foarte complicat. Căci nu e uşor să alegi dintre sute de fotografii, pe cele care să spună o poveste emoţionantă, aşa cum nu e simplu nici să spui ceva care să ungă sufletul mamei peste ani.  Târziu, în noapte, cu ochii plini de lacrimi de recunoştinţă, am reuşit să selectăm cele 40 de poze care aveau să scrie povestea celei mai dragi fiinţe din viaţa noastră. Aranjarea în pagină şi editarea au fost o joacă de copii.

Mam’mare mâna porcii la jir de multă vreme. Trecuse de mult de miezul nopţii şi începusem şi noi a simţi oboseala. Doina a înţeles, în sfârşit, deosebirea dintre un cadou banal şi o carte cu personalitate. S-a hotărât ca a doua zi să facă şi o carte pentru copil şi să culeagă pozele direct de pe contul lui de facebook, pentru că, din punct de vedere tehnic, se poate.

Am adormit amândouă, în aceiaşi cameră, în acelaşi pat, ca în copilărie. Şi am visat împreună. Visul unei nopţi de iarnă.

Articol scris pentru proba 25 SuperBlog 2019

Sponsor:

Publicat în Superblog 2019

Când vine şeful cel mare

La noi în firmă nu se schimbă nimic. De zece ani, acelaşi decor. Femeia de serviciu îşi face treaba a lehamite, fără nici cea mai mică tragere de inimă. Covoare ponosite, geamuri murdare, miros de mucegai, o dezordine cu care ne-am obişniut.

Trag uşa masivă din lemn şi simt cum o adiere de parfum plăcut îmi inundă nările. Geamurile strălucesc de curăţenie, ba chiar au apărut şi câteva muşcate albe şi roşii, care au schimbat cu totul atmosfera. Colegii par mai preocupaţi ca de obicei şi pe birourile lor e ordine. Au dispărut chiar şi nişte cutii în care depozitam documente mai vechi, un fel de arhivă improvizată. Vlad se îndreaptă grăbit spre sala copiatoarelor, deşi, oficial, nici nu începuse programul.  Strig la el:

– Vlad, Vlad, ce se întâmplă aici ? Ce-i cu agitaţia asta ?
– Vine şeful, şeful cel mare.
– Şeful cel mare ? Ăla din Anglia ? Boss-ul ?
-Exact ! Şi nu vine singur, ci cu echipa.
-Închide firma ? Ne concediază ? Nu-i mulţumit de noi ?
-Nu. Vrea să ne cunoască !  În cei zece ani n-a venit niciodată.  Acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, cică vrea să ne cunoască şi să ne mulţumească pentru munca noastră.
-Adică, ne premiază ? am izbucnit eu fericită.
-Se poate ! Hai, du-te sus ! O să ai de lucru !

Sus, adică la direcţiune. La etaj, alte schimbări îţi spuneau că ceva cu adevărat important o să se întâmple. De cum intru pe uşă, doamna Geta, îmi spune ferm:

-Te vei ocupa de oaspteţii noştri !  Vorbeşti bine engleza, orice te-ar întreba ai răspunsurile la tine, în plus, ne-ai demonstrat de atâtea ori că eşti o bună organizatoare. Ai două zile la dispoziţie să pregăteşti un plan cu care să-i dăm pe spate. Vor fi 15 persoane de la ei şi 15 de la noi. Nu vor sta decât trei zile, aşa că nu vreau să plece de-aici nemulţumiţi. Ai buget nelimitat, însă asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm banii pe chestii inutile. Iată aici faxul cu data şi ora sosirii, data şi ora plecării şi numele fiecăruia dintre ei. Când am ieşit din birou, eram îngrijorată şi în cap îmi răsuna doar termenul, „două zile”.

M-am trântit pe scaun, am luat poziţia „Gânditorului de la Hamangia” şi răsfoind agenda de lucru, mi-am notat sarcina: „Delegaţie compusă din 30 de persoane. Program pentru trei zile.”

Am citit faxul şi am început să planific.

Ziua 1:

ora 9: -De adus invitaţii de la aeroport.

Voi folosi microbuzul firmei, e destul de încăpător şi se strecoară repede prin traficul din capitală, dar tot o să-mi ia vreo oră până voi ajunge cu ei la sediu.

ora 10-11 -Mic dejun.

Sun la firma noastră preferată de catering, le explic despre ce e vorba şi ei mă asigură că vor veni cu ceva woow.

ora  11-12 -Se va discuta planul pentru cele trei zile şi vom face cunoştinţă cu ei.

Cad pe gânduri. Unde să-i duc după ora 12 ? Străzile Bucureştiului sunt blocate de buldozere şi picamere, e praf şi multă poluare, aşa că renunţ la idee. Mai bine undeva, la munte. Aer curat, creiere oxigenate, creşte nivelul de serotonină şi prin urmare şi buna dispoziţie. Peisaje montane, care să-ţi bucure sufletul şi o lume primitoare şi amabilă. Da ! Ştiam exact unde găsesc cea mai bună cazare din Poiana Braşov, doar fusesem de atâtea ori la Royal Boutique Hotel. Mă simt acolo ca acasă, sunt fana bucătăresei şi iubesc personalul întotdeauna amabil şi zâmbitor, a căror uniforme de gală, îmi amintesc de cavaleria de odinioară. În plus, nici nu-i nevoie să caut vreun salon de evenimente în Braşov, căci la Hotel  Royal au tot ce-mi trebuie pentru a le face oaspeţilor mei o şedere reuşită. Sun la 0731.909.663 şi mă rog să găsesc camere libere. Găsesc ! Uraa ! Asta-mi rezolvă 99% din probleme. Mă simt uşurată. Hotelul e curat şi plăcut, iar de la balcon ai o privelişte minunată. Sigur vor reveni aici cu familiile.

Ora 12-15: Călătorim spre Poiana Braşov şi ne cazăm la Royal Boutique Hotel, unde vom lua masa.

Ora 16-21: Vizităm Braşovul, care e la o aruncătură de băţ, ne facem poze în Piaţa Sfatului, ascultăm orga din Biserica Neagră, ne strecurăm pe „Strada Sforii”, urcăm la cele două Turnuri, facem o vizită vechilor bastioane şi apoi ne întoarcem pentru o cură de aer curat. Seara, stăm la un grătar încercând să ne cunoaştem mai bine, la un pahar de vin fiert cu scorţişoară şi alte mirodenii, cum numai cei de la Hotel Royal ştiu a face.

Ziua 2:

Ora 9: Mic dejun.

Ora 10-12: Şedinţă de lucru  (prezentarea echipei din Anglia). Nu am emoţii. La hotel, există personal care se ocupă cu logistica. Au tot ce le trebuie pentru a organiza o astfel de manifestare: ecran de proiecţie a materialelor de pe laptop, microfoane, staţie de amplificare, tot.

Ora 12-Prânzul.

Ora 13-15: Şedinţă de lucru (prezentarea echipei noastre, a rezultatelor, bla, bla, bla).

Ora 16: Excursie la Castelul Bran, aflat la jumătate de oră de mers cu maşina de Poiana Braşov. Toţi străinii sunt entuziasmaţi de povestea Contelui Dracula. O să le spun despre Vlad Ţepeş şi despre familia regală a României. Vor pleca cu amitiri memorabile şi cu o pagină din istoria României învăţată.

După cină, vom juca biliard, darts, cine doreşte se va putea relaxa la saună, ori va putea face o plimbare prin staţiune, bucurându-se de privelişte.

Ziua 3

ora 9: Micul dejun.

ora 10-12: O scurtă şedinţă, unde se vor trage concluziile întâlnirii.

ora 12: Prânzul. Sărmăluţe, plăcinte, ciorbă de perişoare şi clătite cu dulceaţă bio. Aperitive cu brânză în coajă de brad, ouă umplute, pastramă de vânat, slăninuţă cu ceapă roşie. Toate, stropite cu vin de casă şi alte licori autohtone.

Ora 13: Excursie la Cetatea Răşnov, care e doar la 15 minute de Poiana Braşov. E în topul celor mai frumoase 10 cetăţi ale lumii, aşa că îi voi surprinde din nou într-un mod plăcut. O să-şi poată lua suveniruri de la buticurile din Râşnov, pentru a le adăuga celor achiziţionate de noi, de la recepţia hotelului. Avem noroc. În perioada asta se desfăşoară „Festivalul de Film şi Istorii Răşnov”, poate prindem şi un film istoric.

Ora 17: Ne reîntoarcem la hotel, unde luăm cina un pic mai devreme. Ne despărţim la un păhărel,  apoi oaspeţii noştri vor pleca către aeroport, prin serviciul de transfer al hotelului. Echipa din România va continua petrecerea până în zori. Propun o partidă de paintball. Am să aduc de la Bucureşti vopsea şi arme cu aer comprimat. Pădure avem din belşug la Poiana Braşov.

Zbârnâitul telefonului mă scoate din transă. E Geta. Mă întreabă dacă mi-a venit vreo idee, că s-a cam dus ziua. Îmi iau agenda şi fug în biroul ei să-i prezint planul.

Ce ziceţi ? O să fie bine ?

Artricol scris pentru Super Blog 2019

Sponsor: