Publicat în Spring Superblog 2017

Farmec natural

Într-o dimineaţă aproape ca oricare alta, Bibi se îndrepta spre staţia de metrou, parcă un pic îngrijorată că n-o să ajungă la timp la muncă şi iar o să fie nevoită să suporte urletele isterice ale şefei. Purta o fustă neagră până la genunchi şi o bluză cu dungi verticale albe şi negre, la care asortase un colier simplu, dar de efect. La metrou, aglomeraţie mare ca de obicei, aşa că Bibi pierdu orice speranţă de a mai găsi un loc pe scaun şi se propti de-o bară, doar-doar o să coboare cineva. Uşile metroului se închideau şi se deschideau la fiecare staţie, expulzând şi apoi absorbind valuri-valuri de călători grăbiţi, fiecare cu gândurile şi grijile lui. La „Aviatorilor”, s-a trezit dintr-o dată că cineva  a venit să se sprijine fix de bara ei. La început nu i-a dat nicio atenţie, însă cele câteva atingeri „ca din întâmplare”, au făcut-o să-i arunce „obraznicului” o privire tăioasă. Mâna îndrăzneaţă aparţinea unui tip drăguţ, îmbrăcat îngrijit, cu o tunsoare modernă, care o studia deja pe Bibi de ceva vreme. Primul lucru pe care Bibi l-a observat la el, a fost acela, că pe tricoul lui de culoare neagră, nu era nici un punct de mătreaţă. Devenise oarecum invidioasă. Pe dungile negre ale bluzei ei, se puteau vedea clar fire de păr căzute şi o ninsoare albă de care dorea cu orice preţ să scape şi nu mai reuşea. Cu o mână şi-a scuturat bluza, reuşind să roşească puţin.  El a observat gestul şi pentru prima dată s-au privit în ochi. Se pare că s-au plăcut, pentru că a început conversaţia.

El:  -Aşa aveam şi eu înainte, dar, de când am descoperit şamponul cu ingrediente naturale de la Farmec, lucrurile s-au schimbat radical. Acum pot purta haine închise la culoare fără să-mi fie teamă că se vede mătreaţă.

Ea: -Şti, am încercat cu tot felul de chestii, am schimbat zeci de  şampoane…în zadar.

El: -L-ai încercat şi pe cel cu busuioc şi cimbrişor ?  Face parte din noua gamă Farmec şi nu numai că elimină mătreaţa ci acţionează astfel încât aceasta să nu mai apară niciodată.

Ea:-Îmi place Farmec, e o marcă de încredere şi de tradiţie. Însă nu ştiam că au scos o nouă gamă de produse cu extracte naturale. Îţi mulţumesc !  🙂

Îi zâmbi şi-i întinse mâna, rostindu-şi numele aproape în şoaptă „Bibi”. El, îi luă mâna într-a lui şi atingându-i uşor cu buzele vârful unghiilor, rosti tremurat „Adi, încântat de cunoştinţă”.

Ea: -Unde cobori ?

El:  -Staţia unde trebuia să cobor a trecut de mult, însă vreau să merg cu tine până la capăt.

Ea: -De unde şti că merg până la capăt ?

El: -Pot ghici gândurile fetelor frumoase.

Ea:-Da ?! Atunci spune-mi la ce mă gândesc acum.

El:-La faptul că ai un Farmec natural.

Ea:-Nu-i adevărat, n-ai ghicit. Îţi mai dau două şanse.

El:-La faptul că ai un ten, ca o petală dintr-o floare de orhidee şi o pereche de ochi albaştri ca marea.

Ea:-Nici acum n-ai ghicit, mai ai dreptul doar la o singură încercare.

El: -La faptul că m-ai cucerit cu zâmbetul tău săgalnic.

Ea: -S-ar părea că astea sunt gândurile tale, însă eşti foarte simpatic. Ce te-a determinat să cumperi şamponul cu busuioc şi cimbrişor ?

El: -Pentru mine e foarte important să aleg produse din ingrediente naturale. Când eram mic, bunica mă lua cu ea pe deal şi culegeam tot felul de plante medicinale. Bunica era o adevărată enciclopedie, cunoştea toate plantele de leac, ştia când trebuie culese şi la ce folosesc.  Ea zicea că dacă îţi cade părul, pui 100 g de busuioc proaspăt într-un litru de apă rece. Ţii vasul pe foc până când dă apa în clocot, apoi reduci flacăra la minimum şi laşi să fiarbă înăbuşit 20 de minute. Filtrezi şi mai adaugă în ceaiul astfel obţinut 45 g de busuioc uscat. Masezi pielea capului, de două-trei ori pe săptămână, cu acest preparat şi n-o să mai ai probleme. Şi dacă ai mătreaţă, ai nevoie de un pumn de cimbru, pe care-l fierbi într-un litru de apă până când cantitatea scade la jumătate.

Ea:-Bine, văd că şti o mulţime de lucruri depre plante, de ce n-ai aplicat reţetele astea ?

El: (zâmbi) – Cine mai are timp astăzi să umble pe dealuri, să fiarbă plante, să se maseze cu tot felul de ceaiuri ?  Suntem în secolul XXI, acum există acest şampon, care are tot ce-i trebuie, e ieftin şi nu durează decât câteva minute să-l foloseşti.

Ea: -Îţi mulţumesc, am ajuns !  O zi bună şi sper să ne mai întâlnim, să-ţi spun cum a fost.

El o privi cu simpatie, până ce ea dispăru în mulţime. Îi părea rău că nu i-a cerut numărul de telefon. De s-ar găsi nişte plante de leac şi pentru timiditate …

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 17

Sponsor:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Spring Superblog 2017

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Dacă cineva se îndoieşte de existenţa raiului, atunci să meargă la mănăstirea Bârsana din Maramureş şi orice urmă de îndoială i se va spulbera pe loc.

Suntem prinşi în vâltoarea vieţii cotidiene. Lucrări peste lucrări, termene limită, telefoane ce-ţi zbârnâie continuu în urechi şi multe ordine de executat. Simţi cum se scurge din tine până şi ultima picătură de energie şi vrei să te conectezi la cineva sau ceva care să-ţi reîncarce bateriile. Fiecare zi liberă e o binecuvântare iar concediul, adevărată mană cerească.

„Am nevoie de linişte şi pace interioară !”, se auzea un strgăt disperat de undeva dinăuntrul meu.  „Vreau să mă odihnesc, să respir aer curat, să aud cum cresc florile şi cum scârţăie iarba sub talpa piciorului, să urmăresc cum zboară păsările şi să admir turla bisericii de la Bârsana, ce pare că urcă până la cer”.

Mi-am ascultat vocea interioară. Am rezervat o cameră ieftină la un hotel din Maramureş cu ajutorul site-ului Momondo, mi-am încropit repede un bagaj şi iată-mă în locul după care sufletul meu tânjea atâta. Până nu demult,  la Bârsana era cea mai înaltă biserică din lume (57 de metri). De cum am intrat pe poarta complexului, am simţit că acolo s-a scris „Mioriţa” şi că am călătorit în timp, ajungând până la originile dacice. Am stat aici câteva ceasuri bune, ce mi s-au părut clipe. Am privit fiecare floare, am luat la pas toate aleile, admirând bijuteriile arhitectonice din lemn puse acolo cu grijă, ca pe o machetă a marelui Arhitect. E atâta linişte şi pace aici, că ţi-e greu să te desprinzi şi să te reîntorci în lumea ta zgomotoasă.

De pe podeţul frumos lucrat, poţi să vezi biserica în toată măreţia ei. Duhul locului şi buna rânduială monahală se simt pretutindeni. Desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guvernează întregul aşezâmânt a fost dat de meşterii din localitate. Aici, oamenii nu se ruşinează să vină la biserică îmbrăcaţi în straie populare, pentru că aici, aşa e normal.

La Bârsana te întâlneşti cu normalitatea la fiecare pas şi te minunezi că ea încă mai există în forma ei cea mai pură. E aici o rezervaţie de frumos, de curat, de divin, de toate la un loc.

Interiorul bisericii diferă cu mult de ceea ce vezi în Moldova, sfinţii sunt reprezentaţi altfel, iar unele icoane sunt cusute în cruciuliţe, pe etamină. Totul e sublim şi-ţi face sufletul să tresalte de bucurie şi să se încarce de la energia care emană din fiecare piatră.

Când cei de la Momondo mi-au cerut să aleg o fotografie, una singură, mi-a fost foarte greu. Am răsfoit prin zeci de foldere şi am retrăit sute de poveşti de vacanţă pline de aventuri. Am râs şi am plâns, am poposit asupra unora şi am trecut repede peste altele. Ce ne-am face fără fotografii ? Amintirile s-ar pierde în timp, pentru că memoria e şi ea de genul feminin şi ne mai trădează câteodată.

M-am oprit la acestă fotografie pentru că suntem într-o săptămână importantă a creştinismului şi pentru că mai sunt câte zile până la Paste, iar  Maramureşul este unul dintre cele mai potrivite locuri de petrecere a acestei sărbători.  Este locul care-ţi permite să fi tu, fără clişee şi fără măşti.

Aceasta este perioada anului când rudele plecate peste mări şi ţări în cautarea „mai binelui”, se reîntorc acasă, în locul unde miroase a cozonaci şi pască, unde ouăle au culorile curcubeului şi unde, în noaptea magică rostesc cu toţii:  „Hristos a înviat !” şi merg să aprindă o lumânare şi celor ce nu mai sunt aici, să le ducă şi lor vestea cea mare a învierii. Niciunde nu vezi atâta bucurie de Paşti şi atâţia oameni care păzesc cu sfinţenie lumina sfântă, aducând-o în casele lor, ca pe cel mai de preţ trofeu.

Aşa cum Paştele şi Crăciunul reunesc familiile aducând bucurie în sufletul tuturor, Momondo ne provoacă în a ne descoperi rudele de pretutindeni, cele pe care doar ADN-ul nostru le cunoaşte exact şi a merge într-o excursie în căutarea lor.

Dacă eşti curios să afli cine eşti cu adevărat, poţi să participi şi tu la concursul The DNA Journey, pentru a câştiga  kit-uri pentru testarea ADN-ului și șansa de a vizita țările unde ai rădăcini.

Urmăriţi acest filmuleţ şi apoi decideţi dacă vă interesează. Eu mărturisesc că am fost foarte impresionată şi îmi doresc mult atât testul cât şi călătoria.

Călătoriţi cât mai mult şi lăsaţi-vă purtaţi de ceea ce veţi descoperi, asta vă va schimba viziunea despre viaţă. Faceţi cunoştinţă cu oamenii acelor locuri şi ascultaţi-le poveştile, căci mai aveţi încă multe de învăţat şi experimentat. Bucuraţi-vă de muzica, poezia, bucătăria şi obiceiurile locurilor pe unde treceţi. Prindeţi în camera obiectivului tot ceea ce vă dictează inima şi aduce-ţi cu voi cele mai frumoase şi mai plăcute amintiri. Nu uitaţi să lăsaţi şi voi impresii bune şi să purtaţi cu cinste numele României oriunde vă veţi afla.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 16

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Bijuteria care mă face să mă simt regină

„A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată atât de frumoasă încât . . .” Aşa începeau aproape toate poveştile copilăriei mele, care mă făceau să visez  că într-o bună zi voi ajunge şi eu ca eroinele despre care îmi citea mama. Am fost cuminte, harnică şi ascultătoare, dar pe măsură ce treceau anii, visul se spulbera. Îmi era din ce în ce mai clar că niciodată, niciun prinţ n-o să vină călare pe un cal alb să mă ceară de soţie.

Am rămas însă cu nostalgia acelor vremuri şi cu o pasiune nebună pentru regine şi prinţese. Le studiez obiceiurile, comportamentele, atitudinile, gesturile, dar  mai ales ţinutele vestimentare.

Lady Diana, frumoasa cu un destin care a sfâşiat inimile atâtor oameni din întreaga lume şi a cărei viaţă îţi dă fiori. Grace Kelly, regina Sofia a Spaniei, regina Angliei, regina Olandei, regina Maria ori Alteţa Sa Regală Principesa Margeta, au în comun eleganţa în mişcări şi-n ţinutele vestimentare, aplecarea către oamenii simpli (prin diverse fundaţii de binefacere), priviri blânde dar ferme şi un tip de frumuseţe care-ţi dă fiori.

Şi mai au ceva în comun, aşa cum observaţi şi în fotografiile de mai sus: pasiunea pentru perle. Nimic nu se compară cu un set de bijuterii din argint şi perle, aşa cum puteţi găsi în cele 45 de magazine Splend’or, prezente în majoritatea mall-urilor din ţară. Vedeţi lista aici.

Foto: Magazin Splend’or din Arena Mall, Bacău

Majorica este un brand prestigios spaniol, locul unde monarhia este la ea acasă. Am descoperit câteva bijuterii care mă vor ajuta să mă transform în regină, măcar pentru orele în care le voi purta.

Priviţi acest colier Majorica Fancy, nu-i aşa că-i superb ? Cu o pereche de cercei, un inel şi o brăţară realizate din argint şi perle,  aproape orice ţinută capătă valoare, iar femeia care poartă această combinaţie va fi admirată, oriunde s-ar duce.

Aş purta acest colier cu o rochie neagră din dantelă, contrastul va fi atât de bine evidenţiat ca în yin şi yang. Prin purtarea „reginelor pietrelor preţioase”, căci aşa mai sunt numite perlele, imaginea mea va fi una impecabilă. Voi fi rafinată, elegantă şi sofisticată, ba chiar seducătoare. Voi simţi cum privirile fierbinţi ale celorlalţi se vor prelinge pe fiecare perlă.

Bijuteriile Majorica sunt „must have-ul” acestui sezon. E greu să te opreşti doar la un colier, atunci când vizitezi site-ul B&B Shop sau mergi în magazinele Splend’or.  Se apropie sărbătorile de Paşte şi aici am găsit cadouri ieftine pentru femei şi bărbaţi, cu preţuri începând de la 20 de lei, cu care nu poţi să dai greş.

Nu vi se pare că această domnişoară superbă, ce poartă bijuteriile Majorica e chiar vestitoarea primăverii ? Braţara, inelul, cerceii şi colierul îi scot în evidenţă frumuseţea naturală incontestabilă. Cred că orice revistă s-ar măndri s-o aibă pe copertă !

Sursa foto: pagina de Facebook a magazinelor Splend’or

Cred că orice femeie care se respectă, trebuie să aibă în cutia ei de bijuterii un astfel de set din argint şi perle. Sunt bijuterii care au fost la modă dintotdeauna şi vor rămâne cât va dăinui omenirea, la fel ca şi rochia neagră.

Articol scris pentru proba 15 din Spring Superblog 2017

Sponsor:

Publicat în Prin bucătărie

Plachie de crap

Şi pentru că mâine serbăm Floriile şi avem dezlegare la peşte, am executat o plachie de crap…să te lingi pe degete. 🙂

Am cumpărat un crap mai mărişor, pe care l-am spălat, curăţat şi tăiat (după cum se vede).

Am călit vreo 6 cepe şi doi ardei până s-au înmuiat bine. Apoi, am adăugat o cutie de roşii, câteva funze de dafin, o cană de vin alb, piper, sare şi vreo câţiva cătei de ustoroi + peştele.

Am băgat la cuptor pentru 40 min.

Nimic mai simplu şi mai delicios !

Publicat în Spring Superblog 2017

În lumea lui Like şi Share

Trăim într-o lume nouă, o lume pe care putem s-o numim fără greş,  „lumea lui Like şi Share”.  Statisticile spun că, din punct de vedere tehnic stăm foarte bine la viteza internetului, dar şi la numărul de utilizatori.  Astăzi, cu ajutorul reţelelor de socializare, se fac revoluţii, se destramă guverne, se conduc comunităţi întregi, se postează milioane de fotografii şi se dau miliarde de like-uri şi share-uri.

Oare am devenit dependenţi de aceste like-uri ?  Postăm ceva şi apoi tragem cu ochiul din când în când să vedem câte like-uri am primit şi de la cine. Aşteptăm like-urile prietenilor şi poate uneori ne supărăm când nu le vedem acolo. Îi iubim şi mai mult pe cei care ne dau share, pentru că ei duc veştile mai departe, oricare ar fi acestea.

În acest articol, vă propun să dăm like şi share de-adevăratelea, unor preparate savuroase din bucătăria asiatică. Poftiţi la WU XING în Mega Mall Bucureşti (care se traduce „cinci elemente”) !

Am fost la WU XING anul trecut, împreună cu soţul meu, cu ocazia Galei Spring Superblog 2016 şi am savurat pentru prima dată în viaţă mâncare chinezească. Eram entuzismaţi ca nişte copii şi timpul cât a durat până am văzut meniurile în faţa gurilor noastre pofticioase, a fost unul în care am bătut recordul la înghiţit în sec, căci îi priveam deja pe cei ce începuseră să mânânce cu poftă.

Noi am dat like şi share cu mult înainte să apară conceptul de „Share your box„. O să mă întrebaţi cum am făcut asta. Simplu !

Maestrul bucătar Tushin, ne-a recomandat două meniuri complexe cu câte patru cutii de mâncare fiecare, numite meniu 1 şi 2. În meniul 1 am avut: Pui Gong Bao , Pui specialitatea casei, Orez cu ou, Spaghete prajite cu pui, iar în meniul 2: Cartofi cu urechi de lemn (cu usturoi), Furnici în copac, Vită pe plită încinsă şi Orez cu legume.

Aveam aşadar în faţa noastră opt feluri de mâncare chinezească delicioasă.  Şi dacă de pui, orez, legume, spaghete, ou, cartofi şi vită mai auzisem, curiozitatea noastră cea mare a fost să gustăm cât mai repede din urechile de lemn şi furnicile în copac.

Am făcut urgent această poză pe care am postat-o pe facebook, după care a început nebunia de „mmmm-uri”. Am rotit cutiile între noi, până le-am lăsat curate. N-a mai rămas nici o furnică rătăcită ori vreun bob de orez, de ne era şi ruşine, când gazda noastră a venit să vadă dacă ne-a plăcut şi să ne mai invite pe la WU XING.

Geo era atât de încântat de toate felurile iuţi şi picante, încât nu m-am putut abţine să nu-i fac această fotografie, pe care am şi postat-o imediat pe facebook. Like-urile şi share-urile au început să curgă.

Au sunat telefoanele. Câţiva prieteni din Moineşti ne rugau să le aducem şi lor măcar o cutie, de poftă. Dar cum să faci aşa ceva, când aveam de parcurs 300 de km cu maşina, fără o ladă frigorifică ? I-am refuzat cu strângere de inimă.

Dacă am fi locuit în Bucureşti, totul ar fi fost atât de simplu. Am fi descărcat pe telefonul mobil noua aplicaţie WU XING şi am fi comandat tot ce ne doream, mai ales până pe 30 aprilie 2017, când am fi avut şi un discount de 15%, dar aşa….

Aşadar, în lumea lui „Like şi Share” oamenii împart emoţiile între ei. Se bucură, la evenimentele fericite şi se întristează la cele nefericite, râd la imaginile haioase, admiră locurile în care te văd ori pur şi simplu şi-ar dori si ei să citească cartea pe care le-ai recomandat-o, să meargă într-un loc în care ai fost şi tu ori să guste şi ei din mâncarea savurată de tine.

Vino şi tu în lumea lui „Like şi Share” şi împarte tot ce ai cu ceilalţi, o să te simţi mult mai liber şi mai fericit !

Atricol scris pentru Spring Super Blog 2017, proba 14

Sponsor:

 

Publicat în Spring Superblog 2017

În vacanţă, nu-mi place să stau într-un singur loc

Eu sunt genul de turist căruia nu-i place să stea locului. Pentru mine, vacanţa trebuie să fie cât mai activă, să văd cât mai mult din lumea asta mare, să profit de cele câteva zile de concediu pentru a mă încărca din punct de vedere cultural, spiritual şi emoţional. Călătoriile îmi oferă posibilitatea să întâlnesc oameni noi, să descopăr locuri diferite, culturi, evenimente, sărbători şi tot ceea ce pot să experimentez.

Studiez despre locurile pe unde urmează să ajung, pentru a nu scăpa din vedere niciun obiectiv important. Citesc tot ce găsesc despre istoria, cultura şi civilizaţia fiecărei zone. Iau cu mine caietul cu notiţe şi  le bifez cu realitatea. Fac sute de poze, pe care mai apoi le pun pe blog, ori le împart cu prietenii pe facebook.

Statul într-un singur loc mă oboseşte teribil, pe când schimbarea zilnică a peisajului mă relaxează mai ceva ca o şedinţă la spa.

În vara asta am găsit ceva deosebit răscolind printre ofertele turistice ale celor de la Vacanţe Speciale. Zece zile voi respira aer din sudul Franţei. O la la,  c’est merveilleuse ! 

După zborul până la Nisa, mă voi caza între mare şi dealuri, in zona Marsilia en Provence. În dimineaţa următoare, mă voi trezi cântând  la fel ca în clasa a cincea, la lecţia despre salut:

„Sur le pont d’Avignon,
L’on y danse, l’on y danse,
Sur le pont d’Avignon
L’on y danse tout en rond. „
La Avignon o să vizitez Palatul Papal, una dintre cele mai mari și mai impozante clădiri gotice medievale, creat pentru a arăta lumii puterea celor care l-au  locuit. Din 1906, funcţioneză ca muzeu, după ce a fost baracă militară şi închisoare.
Sursa foto: Blog: origamimela.wordpress.com

Palatul îşi etalează turlele si turnuletele, cu ziduri de peste 5 metri grosime. Se vizitează 25 de camere, printre care sălile de recepţie, mănăstirea, capelele şi apartamentul privat al papei. Incendiile au distrus multe  încăperi şi doar un dormitor a ramas complet mobilat pentru a impresiona turistii.

De la Avignon, autocarul ne va purta către Veneţia Franţei, Annecy. Aici, simt că va fi un loc drag sufletului meu, pentru că este un oraş medieval cu castele, defilee subterane ameţitoare şi un lac minunat. Nu voi rata o plimbare cu vaporaşul, pentru a putea să fotografiez Palais de l’Isle, veche clădire fortificată din sec. XII, ce a servit ca reședință contelui de Geneva, apoi a fost închisoare, palat de justiție, cazarmă. Azi adăpostește expoziții, dar sunt și câteva săli și capela care pot fi vizitate.

Sursa foto: Site: ghiduri-turistice.ro

Mă gândesc ce să aleg în ziua a treia când voi fi în Chamonix, să urc cu telecabina pe Mont Blanc sau să  vizitez  Marea de Gheaţă ? Înclin spre urcarea cu telecabina. De sus voi putea admira şi marea. Ar fi păcat să bat atâta drum şi să nu urc cei 3842 m., pentru a mă bucura de priveliştea semeaţă a Alpilor. Acolo mă voi simţi cu adevărat liberă şi mult mai apropiată de divinitate.

Ce-ar fi aceste circuite turistice fără un ghid local bine informat, care să-ţi dea nişte explicaţii pe care nu le găseşti pe niciun site de turism ? Poveşti inedite, istorii ale locurilor ba chiar şi ale oamenilor din Lyon, voi asculta timp de trei ore în cea de-a patra zi.  Lyon este oraşul sinonim cu industria mătăsii şi Rezistenţa Franceză şi are reputaţia de capitala gastronomică a lumii. Aici se află unele dintre cele mai bune restaurante şi bucătării din lume, fiind a doua zonă metropolitană ca mărime, după Paris. Mă voi plimba prin urbea medievală Vieux Lyon, admirând bijuteriile sale: Hotel Bullioud, Paterin, Gadagne, Galeria Philibert Delorme, Turnul Rozelor, insolitele „traboules” – pasaje secrete din timpul  Rezistenţei, Catedrala de pe Colina Fourviere şi Catedrala St. Jean, în timp ce-mi  voi reaminti de  Antoine de St. Exupery, fraţii Lumiere ori Rabelais.

Cei de la CND Turism, au alternat foarte bine programul, oferindu-ne timp suficient pentru a ne putea bucura de zona pietonală Place Bellecour, dar şi de panorama oraşului văzută din zona Basilicii Notre-Dame-de-la-Fourviere.

În ziua a cincea voi vedea locul unde a stat închis Contele de Monte Cristo, pe insula Chateau D`If.

Voi vizita şi câteva obiective importante din Principatul Monaco: Muzeul Oceanografic, Catedrala şi Palatul Princiar, reşedinţa oficială a prinţului de Monaco.

Sursa foro: Radio Romania Cultural

Faţada palatului prezintă un stil Renascentist, iar în spate se găsesc fortificaţii medievale originale. Aici a locuit faimoasa Grace Kelly, soţia Prinţului Rainier III. Este unul dintre cele mai elegante castele eruopene.

La Nisa, voi respira aerul mării direct de pe Promenade des Anglais, apoi voi admira Opera şi Hotelul Negresco din Centrul istoric.

Această vacanţă specială e creată şi pentru a mă odihni, pentru a face plajă şi baie în Marea Mediterană,  pe Coasta de Azur, la Cannes. Nisip fin, apă cristalină şi o privelişte de neuitat.

Mă voi fotografia la Palatul Festivalurilor şi Congreselor, locul unde cei mai buni actori îşi primesc premiile an de an.

Sursa foto: Transilvania Reporter

Mă voi plimba pe celebrul Bulevard Croisette, un fel de Champs Elysees al Parisului, întins pe 2 km, de-a lungul ţărmului Mării Mediterane. De aici se poate admira portul extravagant, în care acostează cele mai luxoase ambarcaţiuni.

Sursă foto: Util 21

Mă voi întoarce acasă cu câteva carduri de memorie pline ochi, cu amintiri pentru familie şi prieteni, cu dorinţa de a o lua de la capăt, alegănd dintre circuitele cu avionul sau cu autocarul,  cu multe cunoştinţe noi şi cu satisfacţia de-a fi conversat în limba franceză, o limbă atât de  dragă mie.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 13

Sponsor: