Publicat în Superblog 2020

Doamnei M

O privesc, mi-e ca o muză,
Inima din piept îmi sare
Când o văd cu alba-i bluză,
La fereastră cum apare.

Soarele din cer zâmbește,
Se topește-ncet și el,
Văzând că nu-mbătrânește
Rămânând mereu la fel.

Fața fină, ca o floare.
Mâinile catifelate.
Este adenemitoare,
Parcă-i un portret din carte.

Dimineața, relaxată,
Fuge iute la oglindă.
Dă cu cremă hidratantă,
Până pe la carotidă.

Apoi, cu mișcări feline
Dă pe gât, pe decolteu,
Și uite așa ea se menține
Veșnic tânără, mereu.

Crema asta-i o minune,
E un produs anti-age.
Și nu știu de ce anume
Ține de secole-ntregi.

Mama-i arăta fantastic
Acum patruzeci de ani,
Cu Gerovital H3 Classic
Tot de la Ana Aslan.

Anii au trecut ca gândul
Și în păr, un ghiocel
Arată deznodământul,
Atârnând ca un cercel.

Pe la colțurile gurii
Și la margine de pleoape,
Riduri fine dau fiorii
Îngânând duioase șoapte.

Fără lacrimi și acuze,
Știu, nu vrei să-mbătrânești,
Cremă contur ochi și buze
Trebuie să folosești.

Seara, e ca o prințesă
În cămașa roz, de noapte.
Și iubirea mea intensă,
Parcă și mai mocnit arde.

Cu Emulsia Hidratantă
Demachiantă 2 în 1,
Până la oglindă iarăși
Va străbate din nou drumul.

Pune-o muzică șoptită,
Se așează la măsuță,
Simte că este privită,
Știe că este drăguță.

Zi de zi, seară de seară
Își respectă ritualul,
Așteptarea nu-mi înșeală
Ăsta îi este normalul.

Muza mea, cu piele fermă
Și cu ochii ca și marea,
Vin eu să te dau cu cremă
De-mi dai binecuvântarea.

O privesc de la fereastră,
De ani buni mă perpelesc,
Farmecul ei mă tentează
N-am curaj să o iubesc.

Dar, de-o trece pandemia,
Nu mai stau, sunt hotărât,
O să trag eu draperia
Și-i fac semn numaidecât.

Și de-o vrea să mă accepte,
Voi fi cel mai fericit
În voi lua vreo trei casete
De la Farmec, negreșit.

Pielea ei de căprioară
O voi face să tresare,
Căutând a sa comoară
În a sufletului zare.

Iar de-o vrea ceva anume
Sigur o să-i dăruiesc,
Din tot ce-i mai frumos pe lume
Un produs 100% românesc.

Muza mea fermecătoare
Și cu pielea albă, fină
Pot să te visez la noapte
Cum ești tu, așa divină ?

Îndrăgostitul nostru s-a retras într-o grădină cu mulți trandafiri și a adormit îmbătat de mireasma acestora, visându-se cercetător. Se făcea că a descoperit o moleculă a tinereții, care întârzie îmbătrânirea metabolică și revigorează replicarea celulară. Dorea să folosească descoperirea, doar pentru muza lui, s-o vadă tot timpul tânără și frumoasă. A numit această moleculă Juvinity, de la juvenil, care înseamnă tânăr, apoi a adăugat Acid Hialuronic, ce asigură nivelul optim de nutriție al tenului și hidratează în profunzime și un strop de Vitamina E, care protejează Acidul Hialuronic, fibrele de colagen și elastina pielii. A amestecat toate astea într-un pahar Berzelius, modificând pe rând cantitățile și au rezultat niște creme bogate în uleiuri, ceruri și grăsimi naturale cu mare putere de reconstrucție celulară.

Fericit că poate să-i ducă iubitei lui o cremă hidratantă cu efect de întinerire, s-a trezit exact în clipa în care la televizor rula clipul pe care îl puteți vedea și voi.

Articol scris pentru proba 22 a concursului SuperBlog 2020

Sponsor:

Publicat în Superblog 2019

Visul unei nopţi de iarnă

În timp ce afară viscolul şuieră ameninţător, în casă miroase a gutui coapte şi a vin fiert cu aromă de  scorţişoară. Mam’mare, cu ochelarii pe vârful nasului, se uită spre noi şi zice:

-Doinoo, Cristinoo, se apropie sărbătorile maică şi n-aţi cumpărat cadouri. Iar o să vă prindă ultima zi şi o să luaţi ce mai găsiţi prin magazine, după ce a ales toată lumea ce-i mai frumos. S-or fi săturat şi părinţii ăştia ai voştri să primească an de an aceleaşi lucruri. Aţi umplut casa de şosete, maieuri, pijamale şi pulovere. Ce naiba, fetelor, nu mai găsiţi şi voi altceva ? Vă lăudaţi că sunteţi creative, că vreţi să-i influienţaţi şi pe alţii cu ideile voastre, şi când colo…

Mam’mare se opreşte din discurs, soarbe cu nesaţ din cana cu vin, apoi îşi vede de lucru în continuare, la o căciuliţă pentru cel mai nou membru al familiei. Noi ne facem că avem treabă. Eu pe laptop, soră-mea pe tabletă. Suntem online mai tot timpul şi discutăm pe mess.

Doina: -Mam’mare are dreptate ! Trebuie să mergem la cumpărături !

Cristina: -Nu mergem nicăieri fără un plan bine pus la punct. Iar vrei să ne certăm, ca data trecută?

Doina: -Eu, îi iau lu’ Radu un set de lame de ras, un parfum şi o spumă de bărbierit, iar dacă îmi mai rămân ceva bani, un portmoneu.

Cristina: -Cănd te aud, chiar că-i dau dreptate lu’ mam’mare, că n-ai pic de imaginaţie. Te gândeşti numai la lucruşoare de astea mărunte, care se consumă într-o săptămână, maxim o lună. Ia exemplu de la mine, oferă-i experienţe. Un bilet la teatru, la concert, ori la meci, o şedinţă la spa, unde să mergeţi să vă bucuraţi împreună. Lasă că o să găsească el cu ce să se radă şi fără să-i cumperi tu. Oferă-i un cadou personalizat, ceva unic, ceva care să-l reprezinte şi în care să se regăsească, ceva care să dureze o viaţă şi de care să-şi amintească cu drag, ori de câte ori îl va atinge.

Doina: -Nu înţeleg ! Ce-ar putea să-i creeze o asemenea emoţie ? Poate nişte râme pentru mers la pescuit şi o undiţă care să prindă singură 10 kg. de peşte pe oră.  🙂   Tu, ce i-ai luat lui Geo ?

Cristina: -I-am făcut o carte personalizată. Pe fiecare pagină e o poveste din viaţa noastră, ilustrată prin fotografii dragi nouă şi câte un mesaj care să-i meargă la suflet. I-am arătat-o, ştii doar că nu-mi pot ţine gura şi iată reacţia lui, exprimată public.

Doina: E super ideea ! Pot s-o văd şi eu ?

Cristina: Acum, nu. A luat-o cu el la muncă, să se laude în faţa colegilor. Cartea e una de lux, coperţile sunt tari, buretate, conţinutul e printat color, la cea mai înaltă calitate, iar paginile au aspect lucios. O să-ţi placă ! E woow !

Doina: E greu de realizat ? Hai să facem împreună o carte pentru mama ! Mă duc să aduc pozele vechi, din albumele îngălbenite de vreme, cele mai noi le avem salvate în folderul „Familie”, pe discul D.

Şi ceea ce părea să fie un lucru atât de simplu la început, s-a dovedit a fi chiar foarte complicat. Căci nu e uşor să alegi dintre sute de fotografii, pe cele care să spună o poveste emoţionantă, aşa cum nu e simplu nici să spui ceva care să ungă sufletul mamei peste ani.  Târziu, în noapte, cu ochii plini de lacrimi de recunoştinţă, am reuşit să selectăm cele 40 de poze care aveau să scrie povestea celei mai dragi fiinţe din viaţa noastră. Aranjarea în pagină şi editarea au fost o joacă de copii.

Mam’mare mâna porcii la jir de multă vreme. Trecuse de mult de miezul nopţii şi începusem şi noi a simţi oboseala. Doina a înţeles, în sfârşit, deosebirea dintre un cadou banal şi o carte cu personalitate. S-a hotărât ca a doua zi să facă şi o carte pentru copil şi să culeagă pozele direct de pe contul lui de facebook, pentru că, din punct de vedere tehnic, se poate.

Am adormit amândouă, în aceiaşi cameră, în acelaşi pat, ca în copilărie. Şi am visat împreună. Visul unei nopţi de iarnă.

Articol scris pentru proba 25 SuperBlog 2019

Sponsor:

Publicat în Superblog 2019

Când vine şeful cel mare

La noi în firmă nu se schimbă nimic. De zece ani, acelaşi decor. Femeia de serviciu îşi face treaba a lehamite, fără nici cea mai mică tragere de inimă. Covoare ponosite, geamuri murdare, miros de mucegai, o dezordine cu care ne-am obişniut.

Trag uşa masivă din lemn şi simt cum o adiere de parfum plăcut îmi inundă nările. Geamurile strălucesc de curăţenie, ba chiar au apărut şi câteva muşcate albe şi roşii, care au schimbat cu totul atmosfera. Colegii par mai preocupaţi ca de obicei şi pe birourile lor e ordine. Au dispărut chiar şi nişte cutii în care depozitam documente mai vechi, un fel de arhivă improvizată. Vlad se îndreaptă grăbit spre sala copiatoarelor, deşi, oficial, nici nu începuse programul.  Strig la el:

– Vlad, Vlad, ce se întâmplă aici ? Ce-i cu agitaţia asta ?
– Vine şeful, şeful cel mare.
– Şeful cel mare ? Ăla din Anglia ? Boss-ul ?
-Exact ! Şi nu vine singur, ci cu echipa.
-Închide firma ? Ne concediază ? Nu-i mulţumit de noi ?
-Nu. Vrea să ne cunoască !  În cei zece ani n-a venit niciodată.  Acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, cică vrea să ne cunoască şi să ne mulţumească pentru munca noastră.
-Adică, ne premiază ? am izbucnit eu fericită.
-Se poate ! Hai, du-te sus ! O să ai de lucru !

Sus, adică la direcţiune. La etaj, alte schimbări îţi spuneau că ceva cu adevărat important o să se întâmple. De cum intru pe uşă, doamna Geta, îmi spune ferm:

-Te vei ocupa de oaspteţii noştri !  Vorbeşti bine engleza, orice te-ar întreba ai răspunsurile la tine, în plus, ne-ai demonstrat de atâtea ori că eşti o bună organizatoare. Ai două zile la dispoziţie să pregăteşti un plan cu care să-i dăm pe spate. Vor fi 15 persoane de la ei şi 15 de la noi. Nu vor sta decât trei zile, aşa că nu vreau să plece de-aici nemulţumiţi. Ai buget nelimitat, însă asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm banii pe chestii inutile. Iată aici faxul cu data şi ora sosirii, data şi ora plecării şi numele fiecăruia dintre ei. Când am ieşit din birou, eram îngrijorată şi în cap îmi răsuna doar termenul, „două zile”.

M-am trântit pe scaun, am luat poziţia „Gânditorului de la Hamangia” şi răsfoind agenda de lucru, mi-am notat sarcina: „Delegaţie compusă din 30 de persoane. Program pentru trei zile.”

Am citit faxul şi am început să planific.

Ziua 1:

ora 9: -De adus invitaţii de la aeroport.

Voi folosi microbuzul firmei, e destul de încăpător şi se strecoară repede prin traficul din capitală, dar tot o să-mi ia vreo oră până voi ajunge cu ei la sediu.

ora 10-11 -Mic dejun.

Sun la firma noastră preferată de catering, le explic despre ce e vorba şi ei mă asigură că vor veni cu ceva woow.

ora  11-12 -Se va discuta planul pentru cele trei zile şi vom face cunoştinţă cu ei.

Cad pe gânduri. Unde să-i duc după ora 12 ? Străzile Bucureştiului sunt blocate de buldozere şi picamere, e praf şi multă poluare, aşa că renunţ la idee. Mai bine undeva, la munte. Aer curat, creiere oxigenate, creşte nivelul de serotonină şi prin urmare şi buna dispoziţie. Peisaje montane, care să-ţi bucure sufletul şi o lume primitoare şi amabilă. Da ! Ştiam exact unde găsesc cea mai bună cazare din Poiana Braşov, doar fusesem de atâtea ori la Royal Boutique Hotel. Mă simt acolo ca acasă, sunt fana bucătăresei şi iubesc personalul întotdeauna amabil şi zâmbitor, a căror uniforme de gală, îmi amintesc de cavaleria de odinioară. În plus, nici nu-i nevoie să caut vreun salon de evenimente în Braşov, căci la Hotel  Royal au tot ce-mi trebuie pentru a le face oaspeţilor mei o şedere reuşită. Sun la 0731.909.663 şi mă rog să găsesc camere libere. Găsesc ! Uraa ! Asta-mi rezolvă 99% din probleme. Mă simt uşurată. Hotelul e curat şi plăcut, iar de la balcon ai o privelişte minunată. Sigur vor reveni aici cu familiile.

Ora 12-15: Călătorim spre Poiana Braşov şi ne cazăm la Royal Boutique Hotel, unde vom lua masa.

Ora 16-21: Vizităm Braşovul, care e la o aruncătură de băţ, ne facem poze în Piaţa Sfatului, ascultăm orga din Biserica Neagră, ne strecurăm pe „Strada Sforii”, urcăm la cele două Turnuri, facem o vizită vechilor bastioane şi apoi ne întoarcem pentru o cură de aer curat. Seara, stăm la un grătar încercând să ne cunoaştem mai bine, la un pahar de vin fiert cu scorţişoară şi alte mirodenii, cum numai cei de la Hotel Royal ştiu a face.

Ziua 2:

Ora 9: Mic dejun.

Ora 10-12: Şedinţă de lucru  (prezentarea echipei din Anglia). Nu am emoţii. La hotel, există personal care se ocupă cu logistica. Au tot ce le trebuie pentru a organiza o astfel de manifestare: ecran de proiecţie a materialelor de pe laptop, microfoane, staţie de amplificare, tot.

Ora 12-Prânzul.

Ora 13-15: Şedinţă de lucru (prezentarea echipei noastre, a rezultatelor, bla, bla, bla).

Ora 16: Excursie la Castelul Bran, aflat la jumătate de oră de mers cu maşina de Poiana Braşov. Toţi străinii sunt entuziasmaţi de povestea Contelui Dracula. O să le spun despre Vlad Ţepeş şi despre familia regală a României. Vor pleca cu amitiri memorabile şi cu o pagină din istoria României învăţată.

După cină, vom juca biliard, darts, cine doreşte se va putea relaxa la saună, ori va putea face o plimbare prin staţiune, bucurându-se de privelişte.

Ziua 3

ora 9: Micul dejun.

ora 10-12: O scurtă şedinţă, unde se vor trage concluziile întâlnirii.

ora 12: Prânzul. Sărmăluţe, plăcinte, ciorbă de perişoare şi clătite cu dulceaţă bio. Aperitive cu brânză în coajă de brad, ouă umplute, pastramă de vânat, slăninuţă cu ceapă roşie. Toate, stropite cu vin de casă şi alte licori autohtone.

Ora 13: Excursie la Cetatea Răşnov, care e doar la 15 minute de Poiana Braşov. E în topul celor mai frumoase 10 cetăţi ale lumii, aşa că îi voi surprinde din nou într-un mod plăcut. O să-şi poată lua suveniruri de la buticurile din Râşnov, pentru a le adăuga celor achiziţionate de noi, de la recepţia hotelului. Avem noroc. În perioada asta se desfăşoară „Festivalul de Film şi Istorii Răşnov”, poate prindem şi un film istoric.

Ora 17: Ne reîntoarcem la hotel, unde luăm cina un pic mai devreme. Ne despărţim la un păhărel,  apoi oaspeţii noştri vor pleca către aeroport, prin serviciul de transfer al hotelului. Echipa din România va continua petrecerea până în zori. Propun o partidă de paintball. Am să aduc de la Bucureşti vopsea şi arme cu aer comprimat. Pădure avem din belşug la Poiana Braşov.

Zbârnâitul telefonului mă scoate din transă. E Geta. Mă întreabă dacă mi-a venit vreo idee, că s-a cam dus ziua. Îmi iau agenda şi fug în biroul ei să-i prezint planul.

Ce ziceţi ? O să fie bine ?

Artricol scris pentru Super Blog 2019

Sponsor:

Publicat în Superblog 2018

Gravatorul din şcoala noastră

După câţiva ani petrecuţi la catedră, am primit prima clasă la care sunt dirigintă. Când am scris catalogul îmi tremurau degetele pe stilou de emoţie. Iată, mi-am zis, am pe mână destinele a treizeci de copilaşi cărora o să le fiu ca o a doua mamă, blândă dar în acelaşi timp fermă, tolerantă până la o anumită limită dar şi intransigentă în anumite situaţii. Când vor pleca la liceu, vreau să-şi amintească de diriginta lor cu drag, să devină nişte adolescenţi bine educaţi, iar pe viitor, oameni de nădejde ai societăţii. Când i-am văzut pentru prima dată aşezaţi în bănci, cu ochii mari şi iscoditori, mi-am amintit de mine, cu mulţi ani în urmă şi de diriginta mea din vremea aceea. N-o să fiu niciodată ca ea! N-am iubit-o şi nu-mi aduc aminte cu plăcere de orele petrecute împreună. Clasa mea are 20 de fete şi 10 băieţi care, pentru mine, sunt cei mai frumoşi şi mai deştepţi copii din şcoală. Da’ ce vorbesc eu din şcoală, din oraş, din judeţ, ba chiar din ţară. Mi-am propus să-i antrenez în tot felul de activităţi şi să-i premiez pentru fiecare lucru bine făcut.  Nu mi-am imaginat vreodată că o să mă ataşez atât de mult de micuţii mei elevi şi că o să ajung să-i iubesc ca şi cum am face parte dintr-o familie numeroasă.

Eu predau matematica, un obiect ce pare destul de dificil dacă nu te pricepi să explici logic jocul cifrelor pe înţelesul tuturor. Am reuşit să-i fac să îndrăgească această materie şi avem rezultate remarcabile la tot felul de concursuri. Am scris până acum câteva sute de diplome şi am cumpărat zeci de medalii, pe care ei pun mare preţ, cu care se mândresc şi pe care le păstrează la loc de cinste.

Şi uite aşa, am înţeles cât de util ar fi să avem un gravator laser în şcoală. Am fost în audienţă la directoarea instituţiei şi i-am explicat că avem nevoie de gravatorul laser CO2 închis BCL-0503MU Bodor, pe care l-am găsit la firma Colop România şi cât ar economisi şcoala noastră dacă am achiziţiona aparatul. Iată reacţia directoarei la auzirea propunerii:

Director:  –Nu se poate! Ocupă mult spaţiu, ştiţi doar că nu mai avem loc în şcoala asta pentru nimic. Mă aşteptam la negare, doar o cunosc de câţiva ani buni. E greu s-o convigi să cumpere ceva, în plus tehnologia nouă o sperie de moarte.

Eu: -Nu-i adevărat, poate fi aşezat pe un birou sau pe o masă oarecare. Tehnologia Wi-Fi inclusă în fiecare gravator Bodor permite lucrul fără fir!  Putem aşeza gravatorul oriunde, fără restricții în ceea ce privește distanța până la computer. Poate fi controlat şi folosind o aplicație pentru dispozitive iOS sau Android.

-Director: –Îmi pare rău, nu avem banii necesari. Putem să listăm diplomele la imprimantă şi să cumpărăm medaliile şi cupele de la librăria din colţ.  A dat din mână a lehamite şi m-a făcut să simt c-ar trebui să părăsesc încăperea. Eu nu mă las.

-Eu: Gravatorul laser se poate utiliza în egală măsură pentru marcare, gravare şi debitare pe orice tip de hârtie, material plastic şi textil, metal, lemn, piatră ori granit. Vom putea personaliza cam tot ce vom dori. Ceea ce cumpărăm noi de la librăria din colţ nu are sigla instituţiei noastre, nu ne reprezintă. Gândiţi-vă numai ce aspect v-a avea şcoala, dacă pe fiecare uşă vom monta gravuri din plastic, cu numele clasei şi al dirigintelui sau ce impresie bună vom face colegilor de la alte şcoli, când le vom oferi copiilor cu rezultate foarte bune la diverse concursuri, plachete din metal frumos gravate. Şi pentru că tot suntem în anul centenarului, n-ar fi frumos să dăruim tuturor copiilor şi cadrelor didactice câte o eşarfă tricoloră pe care să fie gravat numele şcolii şi simbolul 100 ? Doamna de la bibliotecă s-ar bucura să aibă o ştampilă personalizată, iar dumneavoastră nu v-ar sta rău cu nişte cărţi de vizită deosebite. Hei !, dar câte alte lucruri folositoare nu s-ar putea face !  

În plus, acest gravator poate aduce venituri considerabile, pentru că, sigur vor dori şi celelalte şcoli să aibă ce avem noi. Ceva din discursul meu a atras-o. M-a privit in ochi şi a mai încercat o ultimă tentativă de respingere, deşi era clar că acum mingea căzuse în terenul meu.

-Directoarea:  –Cine v-a lucra cu el ? Şi dacă se strică, ce facem ?

-Eu: Din punctul ăsta de vedere să n-aveţi nicio grijă. Gravatorul vine cu softul şi cu manualul de utilizare. În plus, are plug-In pentru COREL DRAW și AUTOCAD, precum şi o garanţie de trei ani. Orice copil se v-a descurca să-l manevreze ! 

-Directoarea: Argumentele dumneavoastră m-au convins. O să vedem ce părere au şi ceilalţi colegi din administraţie. Vom discuta această chestiune în şedinţa de mâine. 

Am ieşit din cabinet bucuroasă de rezultatul obţinut. În clasa a-V-a B, mă aşteptau cei treizeci de minunaţi pentru care mă luptasem. Am o mulţime de idei pe care o să le pun în practică cu ajutorul gravatorului şi parcă le întrezăresc de pe-acum bucuria de pe feţe,  când şi-o vedea numele gravat pe tot felul de diplome, plachete şi cupe.

Articol scris pentru proba nr. 8 a concursului Super Blog 2018

Sponsor:

 

Publicat în Superblog 2018

10 produse pe care orice doamnă ar trebui să le aibă în garderobă

Garderoba unei doamne nu se poate rezuma doar la 10 piese vestimentare, însă voi încerca să aleg pentru voi ceea ce cred eu că este esenţial, un fel de „must have” care musai trebuie să existe când se deschide uşa şifonierului, să-i zicem o „fundaţie”. 

  • Sacoul, de preferinţă negru

Îl putem combina cu o fustă sau cu o pereche de pantaloni şi suntem gata să mergem la job ori să ieşim la o întâlnire în oraş. Trebuie să fim atente la bluza pe care o alegem, la încălţămintea pe care o purtăm şi evident, la accesoriile vestimentare, fără de care o femeie se simte aproape goală. Totul să fie ales cu gust şi bine proporţionat.

  •  Pantofii cu toc

O pereche de pantofi cu toc, te fac să pari mai distinsă, dându-ţi o eleganţă aparte. Fie că alegi tocul subţire, ori pe cel gros, pantoful trebuie să fie confortabil şi să-ţi permită deplasarea cu uşurinţă. Prefer ca lungimea tocurilor  să nu depăşească 8 cm., iar pantofii să fie lucraţi din piele naturală. Vreau ca picioarele mele să se simtă bine şi să nu transpire. Dacă picioarele mele se simt bine şi eu mă voi simţi minunat. Vreau să păşesc în siguranţă, aşa că-mi aleg pantofii care-mi oferă o bună stabilitate, mai ales că am nişte kilograme în plus. În ceea ce priveşte culoarea, aceasta trebuie să fie una neutră, astfel încât pantofii să se asorteze la cât mai multe ţinute.  

În ocaziile în care ai nevoie să străluceşti, în care vrei să aţinteşti asupra ta toate privirile admirative ale domnilor şi să le determini şi pe cele mai cârcotaşe prietene ale tale să te aprecieze sincer, ai nevoie de o piesă forte, de o piesă de rezistenţă, nimic altceva decât o rochie elegantă, care să-ţi evidenţieze şi mai mult frumuseţea. Deşi nu sunt vreo expertă în vestimentaţie, consider că eleganţa este dată în primul rând de simplitate. Alegerea unei rochii nepotrivite evenimentului la care mergi îi va determina pe invitaţi să şoptească despre tine pe la colţuri, că ai putea candida cu brio la emisiunea: „Bravo, n-ai stil !”.

Ne place sau nu, vara nu ţine decât trei luni pe an, aşa că un produs indispensabil garderobei noastre este paltonul. Prefer paltonul drept, în culorile toamnei, neapărat cu buzunare şi cu un guler în care să-mi pot băga nasul când va sufla vântul cel rece. Să-mi ţină de cald, dar să fie şi elegant.

  • Blugii

Blugii au devenit nelipsiţi din garderoba oricui. Nu ne putem imagina lipsa acestora din dulap. Sunt atât de practici, comozi şi utili încât îi luăm cu noi peste tot. Îi găsim într-o varietate de modele şi culori, întregi sau gata rupţi.  😉

  • Puloverul

Fără un pulover moale şi călduros nu ştiu cum te-ai putea descurca. Sunt primele zile ale lui octombrie şi deja avem nevoie de el. Cu decolteu in V, cu guler bărcuţă, ori rulat, asemeni unui burlan, puloverul şi-a intrat deja în rol. Se asortează la orice, fie pantaloni ori fustă şi e o piesă indispensabilă garderobei noastre.

  • Botinele

Botinele, pentru toamnă-iarnă sunt ca pantofii cu toc pentru primăvară-vară, adică o necesitate. Prefer botinele din piele, cu blăniţă şi nu foarte înalte, care să dea o notă de eleganţă şi mister atunci când le porţi. Aleg culoarea neagră, pentru că iarna, contrastul mi se pare foarte frumos. Botinele se potrivesc foarte bine, atât la fustă cât şi la pantaloni.

  • Fusta

Deşi am văzut de curând o colecţie de modă în care bărbaţii au defilat pe podium în fuste, consider că acest obiect vestimentar ne aparţine nouă. Ştiu, o să ziceţi că şi noi am luat pantalonii de la ei, dar parcă nouă nu ne stă aşa rău cu ei, pe când bărbaţii cu fustă mi se par caraghioşi, cu excepţia kiltului scoţienilor.

O fustă, indiferent care este lungimea ei, te face mai feminină şi mai încrezătoare.

  • Bluza albă sau colorată, simplă ori cu diverse imprimeuri, e ceva de care ai nevoie oricând şi în aproape orice împrejurare. Se poate purta atât la fustă cât şi la pantaloni. Prefer să fie dintr-un material uşor de întreţinut.

 

  • Tricoul, pentru acele zile în care gândul îţi zboară la concediu şi soarele îţi zâmbeşte prietenos.

De cele mai multe ori nu ai timp să te duci la magazin să probezi, să te enervezi că iar te-ai îngrăşat şi nu-ţi mai vine nimic, aşa că-ţi recomand o firmă de unde poţi cumpăra online, doar la un clik distanţă. Găseşti produse de la peste 300 de branduri internaţionale de top. Le comanzi, le probezi acasă, defilezi cu ele cât vrei tu prin faţa oglinzii şi a iubitului şi ce nu-ţi place returnezi. Răsfoieşte chiar acum ANSWEAR.RO şi o să-mi dai dreptate.

Articol scris pentru SuperBlog 2018

Toate fotografiile incluse în articol aparţin Answear.ro

Sponsor: