Publicat în Superblog 2020

Doamnei M

O privesc, mi-e ca o muză,
Inima din piept îmi sare
Când o văd cu alba-i bluză,
La fereastră cum apare.

Soarele din cer zâmbește,
Se topește-ncet și el,
Văzând că nu-mbătrânește
Rămânând mereu la fel.

Fața fină, ca o floare.
Mâinile catifelate.
Este adenemitoare,
Parcă-i un portret din carte.

Dimineața, relaxată,
Fuge iute la oglindă.
Dă cu cremă hidratantă,
Până pe la carotidă.

Apoi, cu mișcări feline
Dă pe gât, pe decolteu,
Și uite așa ea se menține
Veșnic tânără, mereu.

Crema asta-i o minune,
E un produs anti-age.
Și nu știu de ce anume
Ține de secole-ntregi.

Mama-i arăta fantastic
Acum patruzeci de ani,
Cu Gerovital H3 Classic
Tot de la Ana Aslan.

Anii au trecut ca gândul
Și în păr, un ghiocel
Arată deznodământul,
Atârnând ca un cercel.

Pe la colțurile gurii
Și la margine de pleoape,
Riduri fine dau fiorii
Îngânând duioase șoapte.

Fără lacrimi și acuze,
Știu, nu vrei să-mbătrânești,
Cremă contur ochi și buze
Trebuie să folosești.

Seara, e ca o prințesă
În cămașa roz, de noapte.
Și iubirea mea intensă,
Parcă și mai mocnit arde.

Cu Emulsia Hidratantă
Demachiantă 2 în 1,
Până la oglindă iarăși
Va străbate din nou drumul.

Pune-o muzică șoptită,
Se așează la măsuță,
Simte că este privită,
Știe că este drăguță.

Zi de zi, seară de seară
Își respectă ritualul,
Așteptarea nu-mi înșeală
Ăsta îi este normalul.

Muza mea, cu piele fermă
Și cu ochii ca și marea,
Vin eu să te dau cu cremă
De-mi dai binecuvântarea.

O privesc de la fereastră,
De ani buni mă perpelesc,
Farmecul ei mă tentează
N-am curaj să o iubesc.

Dar, de-o trece pandemia,
Nu mai stau, sunt hotărât,
O să trag eu draperia
Și-i fac semn numaidecât.

Și de-o vrea să mă accepte,
Voi fi cel mai fericit
În voi lua vreo trei casete
De la Farmec, negreșit.

Pielea ei de căprioară
O voi face să tresare,
Căutând a sa comoară
În a sufletului zare.

Iar de-o vrea ceva anume
Sigur o să-i dăruiesc,
Din tot ce-i mai frumos pe lume
Un produs 100% românesc.

Muza mea fermecătoare
Și cu pielea albă, fină
Pot să te visez la noapte
Cum ești tu, așa divină ?

Îndrăgostitul nostru s-a retras într-o grădină cu mulți trandafiri și a adormit îmbătat de mireasma acestora, visându-se cercetător. Se făcea că a descoperit o moleculă a tinereții, care întârzie îmbătrânirea metabolică și revigorează replicarea celulară. Dorea să folosească descoperirea, doar pentru muza lui, s-o vadă tot timpul tânără și frumoasă. A numit această moleculă Juvinity, de la juvenil, care înseamnă tânăr, apoi a adăugat Acid Hialuronic, ce asigură nivelul optim de nutriție al tenului și hidratează în profunzime și un strop de Vitamina E, care protejează Acidul Hialuronic, fibrele de colagen și elastina pielii. A amestecat toate astea într-un pahar Berzelius, modificând pe rând cantitățile și au rezultat niște creme bogate în uleiuri, ceruri și grăsimi naturale cu mare putere de reconstrucție celulară.

Fericit că poate să-i ducă iubitei lui o cremă hidratantă cu efect de întinerire, s-a trezit exact în clipa în care la televizor rula clipul pe care îl puteți vedea și voi.

Articol scris pentru proba 22 a concursului SuperBlog 2020

Sponsor:

Publicat în Superblog 2019

Visul unei nopţi de iarnă

În timp ce afară viscolul şuieră ameninţător, în casă miroase a gutui coapte şi a vin fiert cu aromă de  scorţişoară. Mam’mare, cu ochelarii pe vârful nasului, se uită spre noi şi zice:

-Doinoo, Cristinoo, se apropie sărbătorile maică şi n-aţi cumpărat cadouri. Iar o să vă prindă ultima zi şi o să luaţi ce mai găsiţi prin magazine, după ce a ales toată lumea ce-i mai frumos. S-or fi săturat şi părinţii ăştia ai voştri să primească an de an aceleaşi lucruri. Aţi umplut casa de şosete, maieuri, pijamale şi pulovere. Ce naiba, fetelor, nu mai găsiţi şi voi altceva ? Vă lăudaţi că sunteţi creative, că vreţi să-i influienţaţi şi pe alţii cu ideile voastre, şi când colo…

Mam’mare se opreşte din discurs, soarbe cu nesaţ din cana cu vin, apoi îşi vede de lucru în continuare, la o căciuliţă pentru cel mai nou membru al familiei. Noi ne facem că avem treabă. Eu pe laptop, soră-mea pe tabletă. Suntem online mai tot timpul şi discutăm pe mess.

Doina: -Mam’mare are dreptate ! Trebuie să mergem la cumpărături !

Cristina: -Nu mergem nicăieri fără un plan bine pus la punct. Iar vrei să ne certăm, ca data trecută?

Doina: -Eu, îi iau lu’ Radu un set de lame de ras, un parfum şi o spumă de bărbierit, iar dacă îmi mai rămân ceva bani, un portmoneu.

Cristina: -Cănd te aud, chiar că-i dau dreptate lu’ mam’mare, că n-ai pic de imaginaţie. Te gândeşti numai la lucruşoare de astea mărunte, care se consumă într-o săptămână, maxim o lună. Ia exemplu de la mine, oferă-i experienţe. Un bilet la teatru, la concert, ori la meci, o şedinţă la spa, unde să mergeţi să vă bucuraţi împreună. Lasă că o să găsească el cu ce să se radă şi fără să-i cumperi tu. Oferă-i un cadou personalizat, ceva unic, ceva care să-l reprezinte şi în care să se regăsească, ceva care să dureze o viaţă şi de care să-şi amintească cu drag, ori de câte ori îl va atinge.

Doina: -Nu înţeleg ! Ce-ar putea să-i creeze o asemenea emoţie ? Poate nişte râme pentru mers la pescuit şi o undiţă care să prindă singură 10 kg. de peşte pe oră.  🙂   Tu, ce i-ai luat lui Geo ?

Cristina: -I-am făcut o carte personalizată. Pe fiecare pagină e o poveste din viaţa noastră, ilustrată prin fotografii dragi nouă şi câte un mesaj care să-i meargă la suflet. I-am arătat-o, ştii doar că nu-mi pot ţine gura şi iată reacţia lui, exprimată public.

Doina: E super ideea ! Pot s-o văd şi eu ?

Cristina: Acum, nu. A luat-o cu el la muncă, să se laude în faţa colegilor. Cartea e una de lux, coperţile sunt tari, buretate, conţinutul e printat color, la cea mai înaltă calitate, iar paginile au aspect lucios. O să-ţi placă ! E woow !

Doina: E greu de realizat ? Hai să facem împreună o carte pentru mama ! Mă duc să aduc pozele vechi, din albumele îngălbenite de vreme, cele mai noi le avem salvate în folderul „Familie”, pe discul D.

Şi ceea ce părea să fie un lucru atât de simplu la început, s-a dovedit a fi chiar foarte complicat. Căci nu e uşor să alegi dintre sute de fotografii, pe cele care să spună o poveste emoţionantă, aşa cum nu e simplu nici să spui ceva care să ungă sufletul mamei peste ani.  Târziu, în noapte, cu ochii plini de lacrimi de recunoştinţă, am reuşit să selectăm cele 40 de poze care aveau să scrie povestea celei mai dragi fiinţe din viaţa noastră. Aranjarea în pagină şi editarea au fost o joacă de copii.

Mam’mare mâna porcii la jir de multă vreme. Trecuse de mult de miezul nopţii şi începusem şi noi a simţi oboseala. Doina a înţeles, în sfârşit, deosebirea dintre un cadou banal şi o carte cu personalitate. S-a hotărât ca a doua zi să facă şi o carte pentru copil şi să culeagă pozele direct de pe contul lui de facebook, pentru că, din punct de vedere tehnic, se poate.

Am adormit amândouă, în aceiaşi cameră, în acelaşi pat, ca în copilărie. Şi am visat împreună. Visul unei nopţi de iarnă.

Articol scris pentru proba 25 SuperBlog 2019

Sponsor:

Publicat în Superblog 2019

Când vine şeful cel mare

La noi în firmă nu se schimbă nimic. De zece ani, acelaşi decor. Femeia de serviciu îşi face treaba a lehamite, fără nici cea mai mică tragere de inimă. Covoare ponosite, geamuri murdare, miros de mucegai, o dezordine cu care ne-am obişniut.

Trag uşa masivă din lemn şi simt cum o adiere de parfum plăcut îmi inundă nările. Geamurile strălucesc de curăţenie, ba chiar au apărut şi câteva muşcate albe şi roşii, care au schimbat cu totul atmosfera. Colegii par mai preocupaţi ca de obicei şi pe birourile lor e ordine. Au dispărut chiar şi nişte cutii în care depozitam documente mai vechi, un fel de arhivă improvizată. Vlad se îndreaptă grăbit spre sala copiatoarelor, deşi, oficial, nici nu începuse programul.  Strig la el:

– Vlad, Vlad, ce se întâmplă aici ? Ce-i cu agitaţia asta ?
– Vine şeful, şeful cel mare.
– Şeful cel mare ? Ăla din Anglia ? Boss-ul ?
-Exact ! Şi nu vine singur, ci cu echipa.
-Închide firma ? Ne concediază ? Nu-i mulţumit de noi ?
-Nu. Vrea să ne cunoască !  În cei zece ani n-a venit niciodată.  Acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, cică vrea să ne cunoască şi să ne mulţumească pentru munca noastră.
-Adică, ne premiază ? am izbucnit eu fericită.
-Se poate ! Hai, du-te sus ! O să ai de lucru !

Sus, adică la direcţiune. La etaj, alte schimbări îţi spuneau că ceva cu adevărat important o să se întâmple. De cum intru pe uşă, doamna Geta, îmi spune ferm:

-Te vei ocupa de oaspteţii noştri !  Vorbeşti bine engleza, orice te-ar întreba ai răspunsurile la tine, în plus, ne-ai demonstrat de atâtea ori că eşti o bună organizatoare. Ai două zile la dispoziţie să pregăteşti un plan cu care să-i dăm pe spate. Vor fi 15 persoane de la ei şi 15 de la noi. Nu vor sta decât trei zile, aşa că nu vreau să plece de-aici nemulţumiţi. Ai buget nelimitat, însă asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm banii pe chestii inutile. Iată aici faxul cu data şi ora sosirii, data şi ora plecării şi numele fiecăruia dintre ei. Când am ieşit din birou, eram îngrijorată şi în cap îmi răsuna doar termenul, „două zile”.

M-am trântit pe scaun, am luat poziţia „Gânditorului de la Hamangia” şi răsfoind agenda de lucru, mi-am notat sarcina: „Delegaţie compusă din 30 de persoane. Program pentru trei zile.”

Am citit faxul şi am început să planific.

Ziua 1:

ora 9: -De adus invitaţii de la aeroport.

Voi folosi microbuzul firmei, e destul de încăpător şi se strecoară repede prin traficul din capitală, dar tot o să-mi ia vreo oră până voi ajunge cu ei la sediu.

ora 10-11 -Mic dejun.

Sun la firma noastră preferată de catering, le explic despre ce e vorba şi ei mă asigură că vor veni cu ceva woow.

ora  11-12 -Se va discuta planul pentru cele trei zile şi vom face cunoştinţă cu ei.

Cad pe gânduri. Unde să-i duc după ora 12 ? Străzile Bucureştiului sunt blocate de buldozere şi picamere, e praf şi multă poluare, aşa că renunţ la idee. Mai bine undeva, la munte. Aer curat, creiere oxigenate, creşte nivelul de serotonină şi prin urmare şi buna dispoziţie. Peisaje montane, care să-ţi bucure sufletul şi o lume primitoare şi amabilă. Da ! Ştiam exact unde găsesc cea mai bună cazare din Poiana Braşov, doar fusesem de atâtea ori la Royal Boutique Hotel. Mă simt acolo ca acasă, sunt fana bucătăresei şi iubesc personalul întotdeauna amabil şi zâmbitor, a căror uniforme de gală, îmi amintesc de cavaleria de odinioară. În plus, nici nu-i nevoie să caut vreun salon de evenimente în Braşov, căci la Hotel  Royal au tot ce-mi trebuie pentru a le face oaspeţilor mei o şedere reuşită. Sun la 0731.909.663 şi mă rog să găsesc camere libere. Găsesc ! Uraa ! Asta-mi rezolvă 99% din probleme. Mă simt uşurată. Hotelul e curat şi plăcut, iar de la balcon ai o privelişte minunată. Sigur vor reveni aici cu familiile.

Ora 12-15: Călătorim spre Poiana Braşov şi ne cazăm la Royal Boutique Hotel, unde vom lua masa.

Ora 16-21: Vizităm Braşovul, care e la o aruncătură de băţ, ne facem poze în Piaţa Sfatului, ascultăm orga din Biserica Neagră, ne strecurăm pe „Strada Sforii”, urcăm la cele două Turnuri, facem o vizită vechilor bastioane şi apoi ne întoarcem pentru o cură de aer curat. Seara, stăm la un grătar încercând să ne cunoaştem mai bine, la un pahar de vin fiert cu scorţişoară şi alte mirodenii, cum numai cei de la Hotel Royal ştiu a face.

Ziua 2:

Ora 9: Mic dejun.

Ora 10-12: Şedinţă de lucru  (prezentarea echipei din Anglia). Nu am emoţii. La hotel, există personal care se ocupă cu logistica. Au tot ce le trebuie pentru a organiza o astfel de manifestare: ecran de proiecţie a materialelor de pe laptop, microfoane, staţie de amplificare, tot.

Ora 12-Prânzul.

Ora 13-15: Şedinţă de lucru (prezentarea echipei noastre, a rezultatelor, bla, bla, bla).

Ora 16: Excursie la Castelul Bran, aflat la jumătate de oră de mers cu maşina de Poiana Braşov. Toţi străinii sunt entuziasmaţi de povestea Contelui Dracula. O să le spun despre Vlad Ţepeş şi despre familia regală a României. Vor pleca cu amitiri memorabile şi cu o pagină din istoria României învăţată.

După cină, vom juca biliard, darts, cine doreşte se va putea relaxa la saună, ori va putea face o plimbare prin staţiune, bucurându-se de privelişte.

Ziua 3

ora 9: Micul dejun.

ora 10-12: O scurtă şedinţă, unde se vor trage concluziile întâlnirii.

ora 12: Prânzul. Sărmăluţe, plăcinte, ciorbă de perişoare şi clătite cu dulceaţă bio. Aperitive cu brânză în coajă de brad, ouă umplute, pastramă de vânat, slăninuţă cu ceapă roşie. Toate, stropite cu vin de casă şi alte licori autohtone.

Ora 13: Excursie la Cetatea Răşnov, care e doar la 15 minute de Poiana Braşov. E în topul celor mai frumoase 10 cetăţi ale lumii, aşa că îi voi surprinde din nou într-un mod plăcut. O să-şi poată lua suveniruri de la buticurile din Râşnov, pentru a le adăuga celor achiziţionate de noi, de la recepţia hotelului. Avem noroc. În perioada asta se desfăşoară „Festivalul de Film şi Istorii Răşnov”, poate prindem şi un film istoric.

Ora 17: Ne reîntoarcem la hotel, unde luăm cina un pic mai devreme. Ne despărţim la un păhărel,  apoi oaspeţii noştri vor pleca către aeroport, prin serviciul de transfer al hotelului. Echipa din România va continua petrecerea până în zori. Propun o partidă de paintball. Am să aduc de la Bucureşti vopsea şi arme cu aer comprimat. Pădure avem din belşug la Poiana Braşov.

Zbârnâitul telefonului mă scoate din transă. E Geta. Mă întreabă dacă mi-a venit vreo idee, că s-a cam dus ziua. Îmi iau agenda şi fug în biroul ei să-i prezint planul.

Ce ziceţi ? O să fie bine ?

Artricol scris pentru Super Blog 2019

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2019

Cu nostalgie, despre prima mea vacanţă

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la prima mea vacanţă, mă apucă un dor teribil de copilărie şi de părinţi.

La noi în familie exista obiceiul ca odată pe an să plecăm într-o staţiune, cu bilete luate prin U.G.S.R. (Uniunea Generală a Sindicatelor din România).  Dreptul la vacanţă era ceva ce nu putea fi pus în discuţie de nimeni, aşa că orice s-ar fi întâmplat, trei săptămâni din an, eram plecaţi.

Mi-amintesc, de parcă ar fi fost ieri, valiza maro în care mama înghesuia tot felul de lucruri şi pe care tata o căra cu greu până la gară, sacoşele cu mâncare şi cu nelipsitele mele jucării şi starea aceea plăcută de tensiune, care se lăsa cu nesomn în noaptea dinaintea plecării (obicei cu care am rămas şi-n ziua de azi). Deşi eram mică, când ştiam că trebuia să plecăm în vacanţă, mă trezeam prima şi eram veselă şi binedispusă, de se mirau ai mei, ştiind ce chin aveau în celelalte zile cu mine, din pricina sculatului de dimineaţă.

Prima vacanţă, din care mai păstrez amintiri, a avut loc acum 40 de ani. O vacanţă în România (cum altfel, în vremurile acelea), la Eforie Nord. Atunci aveam să văd pentru întâia oară marea, să mă joc de-a constructorul de castele de nisip, să încerc apa călduţă şi să culeg scoici de toate mărimile şi culorile.

Peronul gării din Comăneşti devenise neîncăpător. Lume multă cu zeci de bagaje aştepta trenul de Constanţa. Un şuier prelung şi namila din fier începu a-şi arăta trupul de după dealuri. N-am avut timp să număr vagoanele, că m-am şi trezit  proiectată pe-o bancă într-un compartiment cu alte cinci persoane. O vreme am stat liniştită, dar drumul a fost lung şi răbdarea mea limitată, aşa că n-a rămas niciun colţ de tren neexplorat şi nici un geam neşters. Oamenii îmi dădeau mere, covrigei, orice, numai să mă potolesc, însă. . . ţi-ai găsit !

La hotel, până ce ai mei terminau cu formalităţile de la recepţie, ştiam deja unde-i bucătăria, liftul, sala de film, mă rog, tot ce aveau oamenii pe-acolo. Nu m-am rătăcit niciodată, ba chiar mi-am dezvoltat o bună orientare în spaţiu.

Am primit o cameră la mansardă, cu un perete înclinat şi cât timp ai mei s-au dus să facă cumpărături, eu, de plictiseală, m-am urcat pe pat şi am dat jos tot varul de pe acel perete. Nu vă zic ce reacţie au avut părinţii la întoarcere, ce s-au mai „bucurat” şi cum mi-am început eu vacanţa. Noroc cu cei de la recepţie, care au constatat condiţiile improprii de locuit şi ne-au dat altă cameră, mult mai frumoasă, cu balcon şi vedere la mare.

A doua zi am ieşit la plajă cu tot arsenalul de lopăţele, greble, găletuşe, etc. M-am împrietenit repede cu ceilalţi copii, doar că n-am vrut în ruptul capului să mă dezbrac. O să ţin minte asta toată viaţa. S-au chinuit ai mei să-mi dea rochiţa jos, cu

vorbă bună, cu ameninţări. Nimic ! N-am vrut şi pace !  Dacă încercau cu forţa, urlam ca din gură de şarpe, aşa că m-au lăsat în pace. Toată vacanţa aşa m-am „bronzat”, aşa am intrat în apă, aşa am cules cele două pungi de scoici, pe care le-am adus acasă, împărţindu-le prietenilor de la bloc şi colegilor de la şcoală. Era o chestie să ai scoici, era dovada că ai fost la mare şi în plus, erai privit cu admiraţie de ceilalţi.

Când venea vremea mesei, mă duceam direct în bucătăria hotelului şi doamnele de-acolo îmi puneau pe farfurie tot ce voiam să mănânc. Ii strigam pe chelneri pe nume, spre distracţia celor ce luau masa prin preajma noastră.

Astăzi, mulţi copii rămân cu bunicii, fiind privaţi de-o vacanţă fericită împreună cu cei care le-au dat viaţă, poate şi din această cauză, Christian Tour susține Dreptul la vacanță, căci, ce poate fi mai frumos decât să-ţi încarci bateriile alături de cei dragi, să rămâi cu amintiri care să dăinuie în timp şi care să te facă să zâmbeşti chiar şi după 40 de ani.

Ş-apoi, dacă de mic deprinzi pasiunea pentru călătorii, toată viaţa vei vâna zilele în care să poţi trage o fugă undeva, la munte, la mare, în ţară sau în afară, nici nu mai conteză, sunt atâtea locuri de văzut, încât o viaţă nu-i suficientă pentru a cuprinde toată frumuseţea lumii acesteia. Dalai Lama spunea: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Eu, aşa încerc să fac şi mă minunez că există oameni care merg an de an în acelaşi loc. Nu-i înţeleg !

Poţi să-ţi organizezi vacanţa singur (alegând traseul dorit, rezervând camera la hotel, alergând după maşini sau avioane) ori poţi să-ţi faci vacanta cu Christian Tour şi nu-ţi mai rămâne decât o singură grijă: aceea de-a te simţi bine şi  de a te bucura de moment.

Fetiţa cu părul bălai şi ochii albaştri ca marea a crescut. Din când în când se reîntoarce la malul mării pentru a se reîntâlni cu copilul interior. De fiecare dată îl regăseşte, dar e din ce în ce mai îndepărtat. Pasiunea pentru călătorii a rămas vie, deşi acum preferă mai mult circuitele culturale organizate, căci i-a mai dispărut din energia exploratorului pe cont propriu şi a constatat că e mult mai comod atunci când totul e aranjat de firma de turism, ba chiar ajungi la un preţ cu mult mai mic.

De peste 20 de ani, Christian Tour a construit „Câte un drum spre fiecare vis”, fiind lideri în branşă. În ofertele lor, găseşti tot ce ţi-ai putea dori, iar dacă nu te-ajută punga, poţi achita chiar şi în rate. Peste 200000 de turişti i-au ales. Tu, unde-ai vrea să mergi cu Christian Tour ?

Articol scris pentru prima probă a concursului Spring SuperBlog 2019.

Publicat în Superblog 2018

10 produse pe care orice doamnă ar trebui să le aibă în garderobă

Garderoba unei doamne nu se poate rezuma doar la 10 piese vestimentare, însă voi încerca să aleg pentru voi ceea ce cred eu că este esenţial, un fel de „must have” care musai trebuie să existe când se deschide uşa şifonierului, să-i zicem o „fundaţie”. 

  • Sacoul, de preferinţă negru

Îl putem combina cu o fustă sau cu o pereche de pantaloni şi suntem gata să mergem la job ori să ieşim la o întâlnire în oraş. Trebuie să fim atente la bluza pe care o alegem, la încălţămintea pe care o purtăm şi evident, la accesoriile vestimentare, fără de care o femeie se simte aproape goală. Totul să fie ales cu gust şi bine proporţionat.

  •  Pantofii cu toc

O pereche de pantofi cu toc, te fac să pari mai distinsă, dându-ţi o eleganţă aparte. Fie că alegi tocul subţire, ori pe cel gros, pantoful trebuie să fie confortabil şi să-ţi permită deplasarea cu uşurinţă. Prefer ca lungimea tocurilor  să nu depăşească 8 cm., iar pantofii să fie lucraţi din piele naturală. Vreau ca picioarele mele să se simtă bine şi să nu transpire. Dacă picioarele mele se simt bine şi eu mă voi simţi minunat. Vreau să păşesc în siguranţă, aşa că-mi aleg pantofii care-mi oferă o bună stabilitate, mai ales că am nişte kilograme în plus. În ceea ce priveşte culoarea, aceasta trebuie să fie una neutră, astfel încât pantofii să se asorteze la cât mai multe ţinute.  

În ocaziile în care ai nevoie să străluceşti, în care vrei să aţinteşti asupra ta toate privirile admirative ale domnilor şi să le determini şi pe cele mai cârcotaşe prietene ale tale să te aprecieze sincer, ai nevoie de o piesă forte, de o piesă de rezistenţă, nimic altceva decât o rochie elegantă, care să-ţi evidenţieze şi mai mult frumuseţea. Deşi nu sunt vreo expertă în vestimentaţie, consider că eleganţa este dată în primul rând de simplitate. Alegerea unei rochii nepotrivite evenimentului la care mergi îi va determina pe invitaţi să şoptească despre tine pe la colţuri, că ai putea candida cu brio la emisiunea: „Bravo, n-ai stil !”.

Ne place sau nu, vara nu ţine decât trei luni pe an, aşa că un produs indispensabil garderobei noastre este paltonul. Prefer paltonul drept, în culorile toamnei, neapărat cu buzunare şi cu un guler în care să-mi pot băga nasul când va sufla vântul cel rece. Să-mi ţină de cald, dar să fie şi elegant.

  • Blugii

Blugii au devenit nelipsiţi din garderoba oricui. Nu ne putem imagina lipsa acestora din dulap. Sunt atât de practici, comozi şi utili încât îi luăm cu noi peste tot. Îi găsim într-o varietate de modele şi culori, întregi sau gata rupţi.  😉

  • Puloverul

Fără un pulover moale şi călduros nu ştiu cum te-ai putea descurca. Sunt primele zile ale lui octombrie şi deja avem nevoie de el. Cu decolteu in V, cu guler bărcuţă, ori rulat, asemeni unui burlan, puloverul şi-a intrat deja în rol. Se asortează la orice, fie pantaloni ori fustă şi e o piesă indispensabilă garderobei noastre.

  • Botinele

Botinele, pentru toamnă-iarnă sunt ca pantofii cu toc pentru primăvară-vară, adică o necesitate. Prefer botinele din piele, cu blăniţă şi nu foarte înalte, care să dea o notă de eleganţă şi mister atunci când le porţi. Aleg culoarea neagră, pentru că iarna, contrastul mi se pare foarte frumos. Botinele se potrivesc foarte bine, atât la fustă cât şi la pantaloni.

  • Fusta

Deşi am văzut de curând o colecţie de modă în care bărbaţii au defilat pe podium în fuste, consider că acest obiect vestimentar ne aparţine nouă. Ştiu, o să ziceţi că şi noi am luat pantalonii de la ei, dar parcă nouă nu ne stă aşa rău cu ei, pe când bărbaţii cu fustă mi se par caraghioşi, cu excepţia kiltului scoţienilor.

O fustă, indiferent care este lungimea ei, te face mai feminină şi mai încrezătoare.

  • Bluza albă sau colorată, simplă ori cu diverse imprimeuri, e ceva de care ai nevoie oricând şi în aproape orice împrejurare. Se poate purta atât la fustă cât şi la pantaloni. Prefer să fie dintr-un material uşor de întreţinut.

 

  • Tricoul, pentru acele zile în care gândul îţi zboară la concediu şi soarele îţi zâmbeşte prietenos.

De cele mai multe ori nu ai timp să te duci la magazin să probezi, să te enervezi că iar te-ai îngrăşat şi nu-ţi mai vine nimic, aşa că-ţi recomand o firmă de unde poţi cumpăra online, doar la un clik distanţă. Găseşti produse de la peste 300 de branduri internaţionale de top. Le comanzi, le probezi acasă, defilezi cu ele cât vrei tu prin faţa oglinzii şi a iubitului şi ce nu-ţi place returnezi. Răsfoieşte chiar acum ANSWEAR.RO şi o să-mi dai dreptate.

Articol scris pentru SuperBlog 2018

Toate fotografiile incluse în articol aparţin Answear.ro

Sponsor: