Publicat în Superblog 2020

Doamnei M

O privesc, mi-e ca o muză,
Inima din piept îmi sare
Când o văd cu alba-i bluză,
La fereastră cum apare.

Soarele din cer zâmbește,
Se topește-ncet și el,
Văzând că nu-mbătrânește
Rămânând mereu la fel.

Fața fină, ca o floare.
Mâinile catifelate.
Este adenemitoare,
Parcă-i un portret din carte.

Dimineața, relaxată,
Fuge iute la oglindă.
Dă cu cremă hidratantă,
Până pe la carotidă.

Apoi, cu mișcări feline
Dă pe gât, pe decolteu,
Și uite așa ea se menține
Veșnic tânără, mereu.

Crema asta-i o minune,
E un produs anti-age.
Și nu știu de ce anume
Ține de secole-ntregi.

Mama-i arăta fantastic
Acum patruzeci de ani,
Cu Gerovital H3 Classic
Tot de la Ana Aslan.

Anii au trecut ca gândul
Și în păr, un ghiocel
Arată deznodământul,
Atârnând ca un cercel.

Pe la colțurile gurii
Și la margine de pleoape,
Riduri fine dau fiorii
Îngânând duioase șoapte.

Fără lacrimi și acuze,
Știu, nu vrei să-mbătrânești,
Cremă contur ochi și buze
Trebuie să folosești.

Seara, e ca o prințesă
În cămașa roz, de noapte.
Și iubirea mea intensă,
Parcă și mai mocnit arde.

Cu Emulsia Hidratantă
Demachiantă 2 în 1,
Până la oglindă iarăși
Va străbate din nou drumul.

Pune-o muzică șoptită,
Se așează la măsuță,
Simte că este privită,
Știe că este drăguță.

Zi de zi, seară de seară
Își respectă ritualul,
Așteptarea nu-mi înșeală
Ăsta îi este normalul.

Muza mea, cu piele fermă
Și cu ochii ca și marea,
Vin eu să te dau cu cremă
De-mi dai binecuvântarea.

O privesc de la fereastră,
De ani buni mă perpelesc,
Farmecul ei mă tentează
N-am curaj să o iubesc.

Dar, de-o trece pandemia,
Nu mai stau, sunt hotărât,
O să trag eu draperia
Și-i fac semn numaidecât.

Și de-o vrea să mă accepte,
Voi fi cel mai fericit
În voi lua vreo trei casete
De la Farmec, negreșit.

Pielea ei de căprioară
O voi face să tresare,
Căutând a sa comoară
În a sufletului zare.

Iar de-o vrea ceva anume
Sigur o să-i dăruiesc,
Din tot ce-i mai frumos pe lume
Un produs 100% românesc.

Muza mea fermecătoare
Și cu pielea albă, fină
Pot să te visez la noapte
Cum ești tu, așa divină ?

Îndrăgostitul nostru s-a retras într-o grădină cu mulți trandafiri și a adormit îmbătat de mireasma acestora, visându-se cercetător. Se făcea că a descoperit o moleculă a tinereții, care întârzie îmbătrânirea metabolică și revigorează replicarea celulară. Dorea să folosească descoperirea, doar pentru muza lui, s-o vadă tot timpul tânără și frumoasă. A numit această moleculă Juvinity, de la juvenil, care înseamnă tânăr, apoi a adăugat Acid Hialuronic, ce asigură nivelul optim de nutriție al tenului și hidratează în profunzime și un strop de Vitamina E, care protejează Acidul Hialuronic, fibrele de colagen și elastina pielii. A amestecat toate astea într-un pahar Berzelius, modificând pe rând cantitățile și au rezultat niște creme bogate în uleiuri, ceruri și grăsimi naturale cu mare putere de reconstrucție celulară.

Fericit că poate să-i ducă iubitei lui o cremă hidratantă cu efect de întinerire, s-a trezit exact în clipa în care la televizor rula clipul pe care îl puteți vedea și voi.

Articol scris pentru proba 22 a concursului SuperBlog 2020

Sponsor:

Publicat în Superblog 2020

Scrisoarea unui pacient către farmacia lui preferată

Dragă Farmacie la Preţ Mic,

Observ că odată cu trecerea anilor am nevoie din ce în ce mai mult de produsele tale. Articulaţiile au început să scârţâie, ochii nu mai percep atât de bine semnele de pe tabletă, tenul şi-a piedut din strălucire şi părul din densitate. Ca şi cum toate astea n-ar fi de ajuns, suntem în sezonul răcelior, virozelor, gripelor, la care se adaugă şi pericolul coronavirusului.

Şi pentru că se apropie Black Friday la Farmacia la Pret Mic, te-aş ruga să-mi faci o reducere la următoarele produse:

Pachetul pentru imunitate de la Naturalis, care conţine 20 de comprimate efervescente de Vitamina C 1000 Mg+Zn, 10 plicuri de ViroProtect Rapid şi 30 de comprimate de vitamina D3 2000 UI.

Regăsesc în acest pachet toate vitaminele de care am nevoie pentru un sistem imunitar puternic, care să mă apere în cazul în care voi fi atacată de viruşi. Acest sfat l-am auzit de la doctorul Virgil Musta, care luptă cu succes de câteva luni împotriva coronavirusului. Pe lângă aceste vitamine, domnul doctor recomandă o dietă echilibrată, o stare psihică bună şi prezentarea la spital în cazul simptomelor specifice ale bolii: o tuse intensă, reapariţia febrei, reactivarea unor simptome care devin intense, senzaţia de lipsă de aer sau de sufocare.

Deşi mă protejez prin utilizarea măştii şi spălat căt mai des pe mâini, sunt conştinetă că oricând pot lua  virusul de la persoanele asimptomatice din jur, care de cele mai multe ori sunt prieteni sau chiar membri ai familiei, în faţa cărora îţi dai „scutul” jos. Acest pachet pentru imunitate de la Naturalis, mi se pare vital, aşa că voi avea nevoie de el constant, până în primăvară, de aceea te rog să-i faci o reducere.

Proenzi ArtroStop Rapid+ 180 tb, face parte din categoria vitamine şi suplimente.  Eu îl folosesc cu succes jumătate de an, adică din octombrie până la sfărşitul lui martie, când vremea e rece şi articulaţiile se transformă în staţii meteo la purtător. Această cutie îmi ajunge pentru toată perioada. Extractul de Boswellia Serrata, vitamina C, glucozamina si colagen de tip II îmi ajută articulaţiile să treacă mai uşor de sezonul rece. Evident, port haine mai groase care să mă protejeze de frig şi umezeală. La noi în familie e nevoie de trei astfel de cutii, aşa că mi-aş dori un discount motivant şi la acest produs, care se comandă exclusiv online.

Un alt produs pe care-l folosesc în ultima vreme şi la care aş vrea un preţ mai mic este Anticârcel Rapid.

Aproape în fiecare noapte, aproximativ la aceeaşi oră, o mână nevăzută îmi trage cu putere o fibră din muşchiul gambei piciorului stâng. E o senzaţie cumplit de dureroasă şi doar cei care-au trecut prin aşa ceva înţeleg despre ce vorbesc. Durerea e atât de intensă încât persistă şi în timpul zilei. Unii mi-au spus că ar fi vorba despre lipsă de calciu, alţii că ar fi lipsă de magneziu ori de vitamina C. Am încercat toate aceste vitamine pe rând sau împreună, dar simptomele nu dispăreau. Singurul care mă ajută este Anticârcelul Rapid, însă efectul lui încetează odată cu terminarea celor 20 de pliculeţe, aşa că am nevoie de alte şi alte cutii. În compoziţia lui intră: Potasiu, Magneziu, Vitamina E şi Vitamina B6, deci nici urmă de Calciu sau Vitamina C. Pe lângă faptul că îmi alungă cârceii din timpul nopţii, acest supliment alimentar ajută la buna funcţionare a sistemului nervos, aşa că atunci când îl iau mă simt mult mai calmă şi mai liniştită.

-Aţi fost vreodată stresaţi ? Recunosc, e o întrebare fără sens în zilele noastre, când ţi-e aproape imposibil să ai o zi liniştită. Coronavirusul şi restricţiile impuse de acesta, iminenţa pierderii job-ului, imposibilitatea de-a rămâne acasă cu cei mici care nu mai pot merge la şcoală, teama de-a mă mai duce la spital pentru a-mi trata vreo afecţiune, toate acestea şi multe altele îmi erodează sistemul nervos. Medicul de familie, care nu s-a mai apropiat de mine, ci m-a consultat verbal, de la distanţă, mi-a recomandat să iau nişte B-uri.

În farmacia online am găsit acest 50 Complex de la Solgar, ce conţine vitaminele: B1, B2, B3, B6, B12 şi care ajută la funcţionarea sistemului nervos în parametrii optimi. E bun şi pentru sănătatea părului, ochilor şi pielii dar şi pentru un sistem imunitar puternic. Cred că nu numai eu am nevoie de el, ci foarte multă lume vlăguită de atâtea probleme, aşa că vă rog să-i faceţi o reducere de preţ de Black Friday.

Ştiu că v-am cerut deja prea multe reduceri, dar nu sunteţi voi Farmacia La Preţ Mic, cea care slujiţi în primul rând interesele noastre, ale celor cu probleme medicale de tot felul, având grijă şi de bănuţii, care nu mai sunt aşa de mulţi în ultima vreme ?  Ba da !  Şi vă mulţumim pentru asta !

Vă rog să puneţi pe listă, atunci când vă veţi pregăti de perioada reducerilor şi Natures Aid 3 în 1 Natural Formula, un produs natural ce conţine extract de Garcinia Cambogia,  Extract de cafea verde decafeinizat (Green Coffee) – Svetol® şi Extract din frunze de Ceai verde (Camellia sinensis) care-mi este util pentru a mai reduce din greutate, a-mi controla pofta de mâncare şi nu în ultimul rând, pentru a mă ajuta în lupta cu stresul. Am început să fac mai multă mişcare ca de obicei şi chiar să mai reduc din porţii, dar kilogramele nu se dau duse cu una cu două.

În speranţa că vei ţine seama de propunerile mele, aştept cu nerăbdare să-mi încarc coşul cu sănătate, în ziua marilor reduceri.

Articol scris pentru proba 6 a concursului SuperBlog 2020

Sponsor:

Publicat în Ce-am mai citit, Spring Superblog 2019

Relaţia de cuplu, între mitul literar şi realitatea cotidiană

Zilele trecute am primit o carte cadou, pentru care doresc să le mulţumesc atât organizatorilor concursului de creativitate blogosferică, SuperBlog cât şi membrilor familiei scriitoarei Sidonia Drăguşanu, care s-au decis să facă cunoscută opera acestei minunate povestitoare şi generaţiei actuale.

Mărturisesc că până la citirea cărţii: Jurnalul Aurorei Serafim, n-am auzit de Sidonia Drăguşanu, însă felul ei de-a scrie m-a captivat de la primul capitol. M-am regăsit în personajul principal feminin, cu toată fiinţa mea. Am iubit-o pe Aurora de la prima pagină şi m-am bucurat c-am lăsat-o fericită.

Sidonia a fost o atentă observatoare a relaţiilor de cuplu, pe care le-a descris în operele sale cu multă graţie, fără a folosi limbajul trivial pe care-l regăsim uneori în lecturile contemporane. Deşi, femeia în literarura interbelică, ocupă un rol însemnat, scrierile doamnei Draguşanu emană prin fiecare por, o mare doză de feminism.

„Îmbibată de un sentimentalism şi de un subiectivism mic-burghez”, educatoarea Aurora Serafim, este un personaj care ar trebui luat drept model de corectitudine, cinste, devotament şi iubire, de către generaţia actuală. Relaţia ei cu Ştefan, a eşuat din pricină că nu avea nimic în comun cu el, poate doar dragostea pentru pictură. Aproape toate femeile ascund în trecutul lor câte un Ştefan, chiar şi eu !  Apărut pe fondul unui vid interior, a unei penurii sentimentale, Ştefanul adulmecă victima de la distanţă şi nu se lasă până n-o devorează, ca mai apoi s-o părăsească, fără nici cea mai mică urmă de regret.

Urmează nopţile de nesomn, în care-ţi faci procese de conştiinţă, te învinovăţeşti, plângi, suferi, te deteşti (tot tu, victima !) în timp ce el se consolează în cearşafurile următoarei prăzi (poate chiar cea mai bună prietenă a ta), pe care o ochise cu mult timp înainte ca tu să-ţi dai seama. De altfel, tu, fiind cu adevărat îndrăgostită nici nu vedeai evidenţa, chiar dacă ţi se aduceau dovezi, tu vedeai doar strălucirea rozului.

Aurora e demnă, aşa cum ar trebui să fie toate femeile şi nu aleargă după Ştefan, nu-l imploră să se întoarcă, nu se coboară la nivelul lui, folosind aceeaşi armă de răzbunare. Ea se retrage în colţul ei, ca un câine bătut, lingându-şi rănile sufletului şi face terapie prin muncă, dedicându-se în totalitate lucrului cu cei mici. Aşa am procedat şi eu cu Ştefanul meu, l-am lăsat să plece pe drumul lui şi eu m-am perfecţionat în munca mea.  Abia când s-a îndepărtat suficient de mult, am văzut lucrurile clar şi am realizat că, undeva, acolo sus, cineva m-a iubit şi m-a ocrotit, ferindu-mă de un  personaj fără caracter şi moralitate.

Aurora întâlneşte adevărata dragoste, în persoana doctorului Horia Mihail Sasu, un om integru, pasionat de munca sa, un om care ştie să asculte, să mângâie, să dăruiască. Cu Horia se simte bine, au discuţii interesante şi amândoi au mare grijă de Nina, pe care o vor creşte împreună. Horia o iubeşte pe Aurora aşa cum e, fără poleială, pentru că a văzut lumina din sufletul ei curat şi o ajută să-şi depăşească teama de-a se mai lăsa iubită.

Cred că, într-un final, fiecare femeie corectă, îşi primeşte partea de fericire pe care o merită. O fericire care nu se bazează pe niciun factor extern, ci vine din adâncul fiinţei, fericirea aceea pură, pe care o descriu filozofii.

Jurnalul abundă în personaje interesante. Lavinia, e cu certitudine, unul dintre ele. E plină lumea de Lavinii ! Femei cu ambalaj exterior frumos, făcute parcă pentru a seduce, însă lipsite total de moralitate şi scrupule. Cinică, falsă, neruşinată, Lavinia calcă pe cadavre atunci când  în joc e interesul ei. Tot ce contează pentru ea sunt banii, hainele, bijuteriile şi prezenţa unui bărbat important agăţat de braţul ei.  Pentru Lavinia, munca este degradantă şi umilitoare, sub nivelul ei. Ea a urmat oarecum modelul părinţilor săi, Gena şi Sergiu Gorcea, care s-au căsătorit din interes, având o relaţie „îngheţat de politicoasă”, fără să se iubească. Cunoaştem şi astăzi, o mulţime de cupluri, care deşi nu au nimic în comun, s-au căsătorit din interes. În majoritatea cazurilor, femeia cu bani, neputând atrage altfel bărbaţii, le flutură teancul de euro pe sub nas şi aceştia consimt o căsătorie de compromis, însă fără a se implica nicio secundă sentimental sau emoţional. De cele mai multe ori, stau cu ele până le toacă averea, după care le părăsesc, lăsându-le în mizerie.

Inginerul Liviu Runcan, tată a doi băieţi gemeni (Noni şi Duţu), e o figură interesantă. Cu toate astea, nu mi-ar fi plăcut să rămână cu Aurora, nu se potriveau. El, mi s-a părut cam repezit şi superficial, ba uneori chiar ilogic (n-am înţeles de ce a ascuns tabloul răposatei sale soţii într-un sertar, spunându-le copiilor că n-au mamă), total în contrast cu firea calmă şi raţională a Aurorei. Băieţii, în schimb, sunt minunaţi.

Un alt cuplu frumos descris în această carte, care mi-a amintit oarecum de cel al părinţilor mei, este cuplul bunicilor Aurorei, cei care au avut grijă de ea. Oameni simpli, modeşti, cu suflet bun şi oneşti, lucrau din greu pentru fiecare bănuţ, economisind cu anevoie câte ceva. Nu-şi permiteau prea multe, se iubeau şi-şi ajungeau unul altuia, străduindu-se ca Aurorei să nu-i lipsească strictul necesar.

Diferenţa dintre bunicii Aurorei şi personajele care aveau grijă de Nina, este incomensurabilă. Neacşu şi Sevastiţa au un aprozar unde-şi petrec majoritatea timpului. În afară de-a face bani, nu cred să-i mai intereseze ceva. Sunt indiferenţi cu cea mică, despre care aflăm că, de fapt, e nepoata lui Neacşu, provenită dintr-o escapadă a fiului său. Sunt ursuzi, morocănoşi, gata oricând de-a trece la scandal, dacă cineva ar încerca să-i acuze de ceva.

Am trecut în revistă câteva dintre cuplurile urmărite în acest jurnal. Sunt atât de actuale, de prezente în viaţa noastră contemporană, de ai impresia că jurnalul a fost scris ieri. E aproape imposibil să nu cunoşti, în viaţa de zi cu zi, personaje asemănătoare cu cele descrise atât de maiestuos de către Sidonia Draguşanu.

Eu m-am identificat cu Aurora. Dar tu, cititorule, cu cine te-ai identificat  ?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2019

Recunoştinţă

Au trecut trei ani de-atunci, dar parcă-ar fi fost ieri, atât de mult m-a marcat întâmplarea pe care vă voi istorisi-o acum. E o poveste tristă, însă trebuie să fim cu toţii de acord că uneori viaţa ne mai oferă şi necazuri.

Vine o zi când, vrem sau nu, ne despărţim de cei dragi pentru totdeauna. Deşi ştim că aşa e normal, că asta se întâmplă de când e lumea şi pământul, refuzăm să acceptăm, atunci când ni se întâmplă nouă.  Când medicul neurochirurg m-a cheamat în cabinet şi mi-a transmis că trebuie să mă pregătesc pentru ce-i mai rău, fiindcă tatăl meu mai are de trăit doar trei luni, am simţit cum un fulger m-a străpuns din creştet până-n tălpi. Doar pe el îl mai aveam, pe mama o pierdusem cu mulţi ani în urmă şi între noi exista o legătură foarte puternică. RMN-ul acela blestemat a scos la iveală o tumoră malignă, care s-a extins galopant, în ciuda tuturor iradiaţiilor făcute de medicul oncolog. Am ieşit din cabinet clătinându-mă şi fără pic de glas. Ştiţi, medicii neurochirurgi nu au timp să te consoleze, îţi dau vestea scurt, fără menajamente, după care te invită afară, pentru că sunt ocupaţi.

Tata mă aştepta pe hol. Ce să-i spun ? Cum să reacţionez, când mie îmi venea să urlu de durere ? Pe moment, i-am spus că o să mă duc cu CD-ul şi la un alt medic. A primit o reţetă cu câteva medicamente care să-i mai calmeze durerile, care începuseră a-şi face simţite prezenţa. Am mers împreună la farmacie şi am luat-o. Era 1 iunie.

Săptămâna următoare l-am internat la Iasi, pentru şedinţele de iradiere, în care îmi pusesem mari speranţe. I-au făcut o ultimă fotografie.  În câteva săptămâni situaţia lui s-a înrăutăţit considerabil. Mi-au dat o salvare şi l-am adus acasă. Am plâns amândoi. Ştiam că e sfârşitul, dar parcă tot ne mai agăţam de ceva.

Durerile deveniseră din ce în ce mai mari şi nu se mai putea da jos din pat. Mânca puţin şi dormea mult, poate şi din pricina tratamentului cu morfină pe care i-l făceam, pentru că toate asistentele medicale pe care le-am rugat să vină, m-au refuzat, pe motiv că nu vin la muribunzi, le deprimă vederea acestora.

Am rugat atunci pe foarte multă lume să mă ajute. Am căutat pe internet soluţii, dar nimeni, absolut nimeni nu mi-a întins o mână de ajutor. Alergam între servici şi casă, iar nopţile îi vegheam respiraţia.

Într-o zi, i-a fost atât de rău, încât am chemat salvarea şi l-am dus la spital. Aici l-a preluat o doamnă doctor care, făcândui-se milă de mine, l-a oprit la secţia de îngrijiri paleative. Mi-a spus că nu are voie să-l ţină mai mult de două săptămâni, deşi nu crede că v-a mai rezista decât câteva zile.

Îmi venea să-i mulţumesc în genunchi, sărutându-i mâinile. A fost singura persoană care m-a ajutat în acele momente deosebit de dificile. Datorită ei, tatăl meu şi-a trăit ultima săptâmână din viaţă demn. I s-a pus oxigen, i s-a făcut tratamentul cu morfină aşa cum trebuia, iar eu şi soţul meu, eram mai mult la spital decât acasă.

Vă mulţumesc, doamnă doctor C.M. !  

Nu ştiu ce dar material ar exprima cel mai bine recunoştinţa mea. Pentru un astfel de gest, orice şi oricât mi se pare prea puţin.  Dar, pentru că ne pregătim pentru o mare sărbătoare creştină, am căutat pe site-ul  Borealy.ro, în categoria „Cadouri de Paşte„. M-am oprit la icoana „Fecioara Maria şi Iisus”, placată cu aur, lucrată de maeştrii brandului de top spaniol Credan.

Cred că doamnei doctor o să-i placă şi cu siguranţă o va păstra în cabinetul dumneaei. O plăcuţă pe care să scrie doar  „Vă mulţumesc !” e suficientă. Uneori, prea multe cuvinte nu reuşesc să spună atât de multe, ca un simplu mulţumesc.

Un dar pe care l-am găsit la „Cadouri pentru doctor” şi care o să completeze foarte bine icoana, este o decoraţiune placată cu argint, reprezentând un îngeraş cu un porumbel în mână, realizat cu mare măiestrie în Italia, de către artiştii de la Chinelli.

Prin acest dar, doresc să-i transmit doamnei doctor, că ea însăşi este un înger, ce ţine în mâinile sale sufletele oamenilor aflaţi în suferinţă.

Deşi, în august anul acesta se vor face trei ani de la întâmplarea pe care tocmai v-am povestiti-o, încă mi-e greu să vorbesc despre asta şi încă mi se umplu ochii de lacrimi, aşa încât prefer să închei acest articol aici şi să ascultăm pentru câteva clipe, liniştea universului.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2019

Student în Bucureşti

Doru, băiatul lu’ nea Ion, de la etajul II, a intrat la facultate. Bucurie mare, ce mai ! Pe tanti Maria n-o mai ajungi cu prăjina la nas, aşa de mândră e. A intrat Doru al ei la Politehnică, pe locurile fără taxă. Mâine-poimâne va ajunge inginer constructor şi, cine ştie, poate că se întoarce în oraş, că e mare nevoie să se construiască locuinţe pentru tineri.

Problema e că n-a prins cazare în cămin şi vecinii noştri sunt disperaţi. Au citit ei, în Gândul, câţi bani dau pe chirii studenţii din marile centre universitare şi s-au îngrozit. De unde să facă ei rost de 700-800 Euro pe lună numai pentru chirie ?

Cristina, contabila de la parter, le-a dat să citească un articol din Ziarul Financiar, de unde au aflat că în zona Grozăveşti-Politehnică, chiria garsonierelor variază între 250 şi 290 de euro. Le-a mai venit inima la loc, deşi, pentru ei, chiar şi suma asta era uriaşă. Ion şi Maria sunt oameni simpli, care câştigă împreună 5000 lei, dar îşi iubesc atât de mult copilul, încât ar fi în stare să-i dea lui 4000 lei, iar ei să trăiască cu o mie. Am auzit-o de multe ori pe tanti Maria zicând că vrea ca Doru să poată face o şcoală mai înaltă, să ajungă domn, nu un simplu muncitor ca ea sau ca bărbatu-său Ion.  Au încercat să vorbească cu nişte vecini care au copiii la Bucureşti, poate-i găseşte ceva şi lui Doru, dar nu s-a oferit nimeni să-i ajute.

Cu două săptămâni înainte de a începe anul şcolar, Ion şi Maria s-au dus la Bucureşti să caute gazdă pentru Doru. Nu mai fuseseră de mult prin capitală, aşa că s-au mirat tare mult văzând câte s-au schimbat. Au luat un taxi de la Gara de Nord până la Politehnică, întrebându-l pe taximetrist dacă nu cunoaşte pe cineva care are o cameră de închiriat. Cum n-au aflat nimic, s-au dus la secretariatul facultăţii, sperând ca de acolo să-i ajute cineva. Cum intra vreo persoană în clădirea facultăţii, nea Ion, îşi scotea pălăria, se apleca până la pământ şi-l întreba dacă nu are el, sau vreo cunoştinţă de-a lui o cameră cu chirie pentru Doru, băiat harnic şi cuminte, ca o fată mare.

Într-un târziu, paznicului i se făcu milă de ei şi le-a indicat să meargă la chioşcul de ziare şi să ceară „Anunțul Telefonic”, primul ziar de mică și mare publicitate din România, unde vor găsi  tot felul de anunţuri: imobiliare, auto, locuri de muncă, servicii, matrimoniale, ba chiar şi garsoniere ori apartamente de închiriat.

„Cum de nu m-am gândit la anunţurile de mică publicitate ?”, zise nea Ion, dându-şi singur o palmă peste frunte. „Doar aşa mi-am găsit loc de muncă şi nevastă.”

Alergă repede la chioşc şi ceru două ziare „Anunţul Telefonic”, unul pentru el şi unul pentru nevastă, apoi se aşezară pe-o bancă şi începură căutarea. Au răsfoit ceva până au dat de închirieri, dar s-a meritat. Au găsit vreo câteva pagini cu oferte. Acum, aveau de unde alege şi parcă le mai revenise zâmbetul pe buze, după atâtea căutări fără niciun rezultat.

Au încercuit cu pixul ce le-a convenit şi au sunat la fiecare. Până la urmă au făcut treabă bună. Au găsit o garsonieră curată, mobilată, cu doar 700 lei/ lună. Staţia de troleu era la câţiva paşi de bloc, aşa că legătura cu oraşul era asigurată.

Fără anunţul din ziar, le-ar fi fost aproape imposibil să găsescă ceva pentru fiul lor.

Sursa foto: Anuntul.ro

S-au întors fericiţi acasă, dându-i lui Doru vestea cea mare. Erau atât de încântaţi, încât Doru nu le-a mai spus că el a căutat on-line pe anuntul.ro, unde găsise nu numai gazdă, ci şi un loc de muncă part-time, care să-l mai ajute să-şi plătească din cheltuieli.

Anunţurile sunt „cele mai sincere informații dintr-un ziar”, așa cum le cataloga Thomas Jefferson. Fără ele, ne-am descurca mult mai greu, aşa cum aţi văzut şi în povestea cu părinţii lui Doru. Tehnologia actuală ne permite să avem acces la informaţie mult mai uşor şi mai repede. Informaţiile sunt bine structurate şi organizate pe categorii, astfel încât, cu câteva clicuri de mouse, putem să ne schimbăm viaţa radical. O casă, o maşină, un loc de muncă, sau chiar partenerul de viaţă, le puteţi găsi pe anuntul.ro încă din anul 1996. Oamenii au evoluat şi nu mai au timp să umble din uşă-n uşă pentru a căuta informaţii. Aşa că, dacă tu ai de oferit ceva sau cauţi ceva, nu proceda ca Ion şi Maria. Intră pe anuntul.ro, înregistrează-ţi anunţul şi în cel mai scurt timp îţi vei rezolva problema.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2019

Cu nostalgie, despre prima mea vacanţă

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la prima mea vacanţă, mă apucă un dor teribil de copilărie şi de părinţi.

La noi în familie exista obiceiul ca odată pe an să plecăm într-o staţiune, cu bilete luate prin U.G.S.R. (Uniunea Generală a Sindicatelor din România).  Dreptul la vacanţă era ceva ce nu putea fi pus în discuţie de nimeni, aşa că orice s-ar fi întâmplat, trei săptămâni din an, eram plecaţi.

Mi-amintesc, de parcă ar fi fost ieri, valiza maro în care mama înghesuia tot felul de lucruri şi pe care tata o căra cu greu până la gară, sacoşele cu mâncare şi cu nelipsitele mele jucării şi starea aceea plăcută de tensiune, care se lăsa cu nesomn în noaptea dinaintea plecării (obicei cu care am rămas şi-n ziua de azi). Deşi eram mică, când ştiam că trebuia să plecăm în vacanţă, mă trezeam prima şi eram veselă şi binedispusă, de se mirau ai mei, ştiind ce chin aveau în celelalte zile cu mine, din pricina sculatului de dimineaţă.

Prima vacanţă, din care mai păstrez amintiri, a avut loc acum 40 de ani. O vacanţă în România (cum altfel, în vremurile acelea), la Eforie Nord. Atunci aveam să văd pentru întâia oară marea, să mă joc de-a constructorul de castele de nisip, să încerc apa călduţă şi să culeg scoici de toate mărimile şi culorile.

Peronul gării din Comăneşti devenise neîncăpător. Lume multă cu zeci de bagaje aştepta trenul de Constanţa. Un şuier prelung şi namila din fier începu a-şi arăta trupul de după dealuri. N-am avut timp să număr vagoanele, că m-am şi trezit  proiectată pe-o bancă într-un compartiment cu alte cinci persoane. O vreme am stat liniştită, dar drumul a fost lung şi răbdarea mea limitată, aşa că n-a rămas niciun colţ de tren neexplorat şi nici un geam neşters. Oamenii îmi dădeau mere, covrigei, orice, numai să mă potolesc, însă. . . ţi-ai găsit !

La hotel, până ce ai mei terminau cu formalităţile de la recepţie, ştiam deja unde-i bucătăria, liftul, sala de film, mă rog, tot ce aveau oamenii pe-acolo. Nu m-am rătăcit niciodată, ba chiar mi-am dezvoltat o bună orientare în spaţiu.

Am primit o cameră la mansardă, cu un perete înclinat şi cât timp ai mei s-au dus să facă cumpărături, eu, de plictiseală, m-am urcat pe pat şi am dat jos tot varul de pe acel perete. Nu vă zic ce reacţie au avut părinţii la întoarcere, ce s-au mai „bucurat” şi cum mi-am început eu vacanţa. Noroc cu cei de la recepţie, care au constatat condiţiile improprii de locuit şi ne-au dat altă cameră, mult mai frumoasă, cu balcon şi vedere la mare.

A doua zi am ieşit la plajă cu tot arsenalul de lopăţele, greble, găletuşe, etc. M-am împrietenit repede cu ceilalţi copii, doar că n-am vrut în ruptul capului să mă dezbrac. O să ţin minte asta toată viaţa. S-au chinuit ai mei să-mi dea rochiţa jos, cu

vorbă bună, cu ameninţări. Nimic ! N-am vrut şi pace !  Dacă încercau cu forţa, urlam ca din gură de şarpe, aşa că m-au lăsat în pace. Toată vacanţa aşa m-am „bronzat”, aşa am intrat în apă, aşa am cules cele două pungi de scoici, pe care le-am adus acasă, împărţindu-le prietenilor de la bloc şi colegilor de la şcoală. Era o chestie să ai scoici, era dovada că ai fost la mare şi în plus, erai privit cu admiraţie de ceilalţi.

Când venea vremea mesei, mă duceam direct în bucătăria hotelului şi doamnele de-acolo îmi puneau pe farfurie tot ce voiam să mănânc. Ii strigam pe chelneri pe nume, spre distracţia celor ce luau masa prin preajma noastră.

Astăzi, mulţi copii rămân cu bunicii, fiind privaţi de-o vacanţă fericită împreună cu cei care le-au dat viaţă, poate şi din această cauză, Christian Tour susține Dreptul la vacanță, căci, ce poate fi mai frumos decât să-ţi încarci bateriile alături de cei dragi, să rămâi cu amintiri care să dăinuie în timp şi care să te facă să zâmbeşti chiar şi după 40 de ani.

Ş-apoi, dacă de mic deprinzi pasiunea pentru călătorii, toată viaţa vei vâna zilele în care să poţi trage o fugă undeva, la munte, la mare, în ţară sau în afară, nici nu mai conteză, sunt atâtea locuri de văzut, încât o viaţă nu-i suficientă pentru a cuprinde toată frumuseţea lumii acesteia. Dalai Lama spunea: „O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte”. Eu, aşa încerc să fac şi mă minunez că există oameni care merg an de an în acelaşi loc. Nu-i înţeleg !

Poţi să-ţi organizezi vacanţa singur (alegând traseul dorit, rezervând camera la hotel, alergând după maşini sau avioane) ori poţi să-ţi faci vacanta cu Christian Tour şi nu-ţi mai rămâne decât o singură grijă: aceea de-a te simţi bine şi  de a te bucura de moment.

Fetiţa cu părul bălai şi ochii albaştri ca marea a crescut. Din când în când se reîntoarce la malul mării pentru a se reîntâlni cu copilul interior. De fiecare dată îl regăseşte, dar e din ce în ce mai îndepărtat. Pasiunea pentru călătorii a rămas vie, deşi acum preferă mai mult circuitele culturale organizate, căci i-a mai dispărut din energia exploratorului pe cont propriu şi a constatat că e mult mai comod atunci când totul e aranjat de firma de turism, ba chiar ajungi la un preţ cu mult mai mic.

De peste 20 de ani, Christian Tour a construit „Câte un drum spre fiecare vis”, fiind lideri în branşă. În ofertele lor, găseşti tot ce ţi-ai putea dori, iar dacă nu te-ajută punga, poţi achita chiar şi în rate. Peste 200000 de turişti i-au ales. Tu, unde-ai vrea să mergi cu Christian Tour ?

Articol scris pentru prima probă a concursului Spring SuperBlog 2019.

Publicat în Superblog 2018

Fapte bune tot timpul anului prin Bursa Binelui – singura platforma de donatii fără comision

„Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.”

Seneca 

Dacă voluntar n-am fost niciodată, din lipsă de timp, donator am fost de multe ori, atât prin intermediul iniţiativei „Campionatul de Bine”, aşa cum v-am povestit aici, cât şi prin SMS-uri ori direct la un reprezentat autorizat al unui ONG. (Atenţie ! Nu vorbim aici decât despre ONG-uri non-profit, neguvernamentale, apolitice)

Cunosc oameni care sunt preocupaţi în permanenţă de binele semenilor. Au înfiinţat ONG-uri pentru a intra în legalitate şi pentru a putea ajuta comunitatea locală prin intermediul unor acţiuni de voluntariat.  Aşa s-au ridicat spitale pentru bolnavii de cancer, cămine pentru bunicii singuri sau bolnavi, de care familiile nu mai pot avea grijă ori case pentru copilaşii părăsiţi de părinţi. Zilnic, prin intermediul ONG-urilor, sute de oameni au asigurată o masă caldă, zeci de animăluţe îşi găsesc un stăpân şi nu se sfâşâie între ele de foame, bolnavii în fază terminală se sting demn şi lista ar putea continua pe zeci de pagini. Şi toate astea se fac fără ajutorul statului, doar din donaţii şi cu forţe proprii.  Odată cu măsura prin care majoritatea firmelor au trecut de la impozit pe profit, la  impozit pe microîntreprinderi, societaţile comerciale nu mai sunt stimulate să facă sponsorizări, ceea ce a făcut şi mai grea viaţa acestor ONG-uri. Acţiunea de fundraising (strângere de fonduri) a devenit astfel una cât de poate de dificilă, asta poate şi pentru că ne-a dispărut din dicţionar  cuvântul altruism.  

De sărbători obişnuim să fim mai darnici şi mai buni. Cine n-a auzit de ShoeBox, sau de punga cu haine de iarnă, lăsată pe-o bancă, pentru a ajuta o persoană în nevoie ? Faptele bune sunt contagioase, ne inspiră şi ne dau o stare de bine.

Aceste gesturi sunt un pic mai mult decât nimic, dar dacă stăm şi analizăm situaţia „la rece”, observăm că persoanele cu probleme nu au necesităţi numai de Crăciun şi de Paşte, ci în fiecare zi a anului.

Oamenii inimoşi de la BCR, în parteneriat cu Euplatesc.ro ne îndeamnă să facem fapte bune tot timpul anului prin Bursa Binelui -singura platformă de donaţii online fără comision, indiferent de banca care a emis cardul.  BCR a folosit această tehnică de crowdfunding, venind astfel atât în ajutorul nostru, al celor care dorim să donăm o sumă mică de bani  (de la minimum 5 lei până la maximum 1.000 de lei) şi nu ştim exact unde, cât şi în ajutorul ONG-urilor, care, prin intermediul acestei platforme îşi fac cunoscute proiectele şi îi informează pe donatori câţi bani s-au strâns şi cum s-au folosit. BCR plăteşte toate comisioanele, astfel încât suma donată de noi să intre integral şi imediat în contul ONG-urilor, fără a fi micşorată cu ceva.

Vrei să fi jucător la Bursa Binelui ?

Nimic mai simplu. Ai nevoie doar de un card bancar.

  1. Accesezi: http://www.bursabinelui.ro
  2. Îţi creezi un cont
  3. Te asiguri că ţi-ai actualizat browserul (Internet Explorer, Google Chrome, Mozzila Firefox sau Safari)
  4. Vizualizezi proiectele listate la Bursă. (Poţi face selecţii după judeţ, categorie, dată de intrare)
  5. Alegi unul sau mai multe proiecte cu care rezonezi şi pentru care doreşti să faci donaţii.
  6. După ce te-ai decis pentru cine vrei să fi voluntar ori vrei să donezi, completezi suma dorită şi eşti direcţionat  pe Euplatesc.ro, unde introduci datele cerute, care se regăsesc pe cardul tău bancar.
  7.  Apeşi butonul „Plăteşte online” şi binele este făcut.

Foarte important !

Toate plățile sunt securizate și intră sub incidența legilor transferurilor bancare.

Iată, proiectele active pentru judeţul Bacău:

Mă bucur să constat că proiectul iniţiat de „Asociaţia Sfinţii Voievozi” din Moineşti a rămas în top, asta poate şi pentru că domnul Agatinei s-a implicat foarte mult în campania de strângere de fonduri. Căminul de bătrâni din Moineşti arată foarte bine şi cei care-l locuiesc sunt foarte mulţumiţi. Elevii de la şcolile din împrejurimi vin să-i vadă pe bunici şi să le asculte poveştile. S-a format o comunitate foarte frumoasă acolo.

Teoria o fi ea bună, dar fără practică n-are nicio finalitate, rămân doar vorbe goale. Împreună putem contribui la dezvoltarea comunităţii din care facem parte, susţinând proiectele locale valoroase.

Cum ? Prin exemplu personal. Donezi tu primul şi apoi îţi inviţi prietenii pe Bursa Binelui să-ţi urmeze exemplul.

Promovezi proiectul în reţelele de socializare.

Pui un banner pe site-ul tău.

Te înscrii ca voluntar.

Bursa Binelui te ajută în promovare, în funcţie de cât de implicat eşti, cu badge-uri şi share-uri.

Anual, Bursa Binelui organizează Campionatul de Bine – o competiție-maraton pentru atragerea de donații de către ONG-uri, la finalul căreia BCR dublează sumele atrase de primele 3 ONG-uri clasate, până în limita a 5.000 Euro. În 2019, Campionatul de Bine va fi lansat la începutul anului.

Pe Bursa Binelui profitul se măsoară în recunoștință și recunoaștere iar faptele bune sunt contorizate zilnic prin Indicele de Fapte Bune care măsoară tranzacțiile cu faptele bune ale jucătorilor la Bursă. 

Eu sunt o fire înclinată spre ştiinţele exacte şi am iubit de la prima citire a acestei teme ideea de Indice al Faptelor Bune, aşa că primul lucru pe care l-am făcut, a fost să caut formula lui matematică.  🙂

Şi pentru că tot suntem în an centenar, cred că România are toate şansele să fie o ţară cu un viitor strălucitor, dacă noi vom avea grijă să ţinem Indicele Faptelor Bune pe creştere. Haideţi să depăşim odată pentru totdeauna mentalitatea asta comunistă şi anume, că totul trebuie să vină de la stat şi să ne mai facem şi noi lumină !

Articol scris pentru proba nr. 23 a concursului SuperBlog 2018

Sponsor:

Publicat în Superblog 2018

Ei vând ieftin, ca noi să cumpărăm ieftin

L-am căutat printre toate cunoştinţele mele şi, când în sfârşit l-am găsit, a trebuit să-l aştept două luni pentru o consultaţie. De cum a intrat pe uşă a evaluat lucrarea. „Numai holul ? Îmi pare rău, nu-mi pierd timpul cu lucrări atât de mici. Ori faceţi tot apartamentul, ori vă căutaţi alt meseriaş”. Ce era să fac ? De unde atâţia bani să renovez toată casa ? Nici nu voiam să-l pierd, e cel mai bun din zonă, unde pune el mâna iese operă de artă. O să mai fac un credit, asta e ! Am zis, „da, facem tot”, deşi mă gândeam cu groază la preţul final.

-Acum puteţi să-mi spuneţi ce vreţi, să vă fac necesarul. M-a luat cam din oală, eu nu doream decât să-mi văruiesc holul, acum nu mai ştiam ce să cer.

-Holul, am bâiguit eu, aş vrea să-mi văruiţi holul. Alb, simplu.

-Holul ăsta nu poate fi văruit aşa simplu cum credeţi dumneavoastră. Aveţi pereţii strâmbi, trebuie tras glet cu plasă, chiar şi tavanul trebuie îndreptat. Pentru asta aveţi de cumpărat mai multe materiale de construcţie. Păi ce faceţi doamnă, nu notaţi pe ceva, ce-aţi rămas aşa ? Omul s-a dovedit mult prea rapid pentru reacţiile mele. Am alergat spre birou să-mi iau o hartie şi ceva de scris, căci pentru el, „time is money” nu era doar o vorbă-n vânt.

-Spuneţi, am zis eu abia şoptit.

Meşterul a început a turui nume de materiale şi cantităti, ba chiar şi magazinele unde le găsesc. Măsura pereţii cu o ruletă şi dicta. Mi-a spus de la început să nu cumpăr decât materiale de calitate dacă vreau să am o lucrare care să dureze în timp. Am scris vreo zece minute continuu. Şi eu care credeam că o găletuşă de var îmi ajunge.

Am trecut apoi în bucătărie. Aici, aceiaşi poveste. Lista depăşise foaia cu care venisem iniţial. A trebuit să mai aduc foi.  Gresie, faianţă, parchet, rigips, tot felul de CT-uri, tencuială decorativă Weber, polistiren Caparol, tâmplărie ADF etc.

După vreo oră am terminat de făcut planificarea. În timp ce se îndrepta spre uşă meşterul mi-a spus că se va prezenta la lucru peste o săptămână, timp în care eu trebuie să procur tot ce-am notat. Dacă nu găsesc materialele de construcţie întocmai cum am discutat, refuză lucrarea. Se pare că am dat peste un profesionist care nu acceptă orice. E bine ! Dar, oare pot să fac rost de atâtea în câteva zile ? E vorba totuşi de saci întregi de materiale, toate-s grele şi nu le poţi aduce cu sacoşa, cum cari castraveţii de la piaţă.

Am sunat o prietenă care are o firmă de construcţii. De cum a răspuns la telefon am început a-i povesti ce v-am zis şi vouă mai înainte. M-a ascultat, cum altfel, că doar nu mă putea opri aşa cu una cu două, după care mi-a dat soluţia. Noi comandăm totul de la  Casa de Comenzi Vindem-ieftim.ro şi facem economie de 10-15% la costul materialelor. În plus, este singurul retailer din online care premiază recenzii video. Nu mai auzisem de una ca asta, aşa că i-am cerut explicaţii suplimentare.

E simplu, când vine marfa, filmezi cu telefonul mobil câteva minute şi încarci filmuleţul pe site. Indiferent de valoarea comenzii primeşti o reducere de 100 lei. Astfel, cei de la Vindem-ieftin.ro îşi cunosc clienţii şi văd dacă sunt mulţumiţi de marfă şi de serviciile firmei. Îi motivează şi pe ei să-şi continue activitatea atunci când văd că munca le este apreciată şi sunt atât de utili oamenilor.

Cumperi totul dintr-un singur loc, economisind astfel timp şi bani. Transmite-le lista şi în trei-patru zile ai totul acasă, la cele mai bune preţuri.  Ei aduc direct de la producător, aşa că-ţi dai seama de câte costuri ai scăpat (adaos, taxă depozit, manipulare, transport). Nu au marfă pe stoc, îţi aduc exact ce ai comandat. În plus, ai consiliere gratuită acordată de specialişti în domeniu. Noi lucrăm cu ei de mult timp. Ne aduc profile zincate, ţiglă metalică, plăci OSB, ţevi metalice şi rectangulare, tablă cutată şi cam tot ce avem nevoie pe şantier. Am externalizat serviciul de achiziţii căci prin Vindem-ieftin.ro ne costă totul mai puţin şi nici nu mai trebuie să apelăm la acele înţelegeri cu furnizorii, ştii tu…

Am cerut imediat numărul de telefon şi am vorbit cu un consultant. În trei zile, în faţa blocului a apărut o maşină încărcată cu tot ce-am cerut, nu a lipsit nimic. Meşterul a fost foarte încântat de calitatea materialelor şi de promptitudinea cu care au fost aduse. M-a felicitat pentru alegerea făcută, ba chiar a cerut şi el numărul de telefon pentru a-l da viitorilor lui clienţi.

Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba 4

Sponsor:

 

Publicat în Superblog 2018

Bucătăria colorată, face din gătit o artă

Puteţi să vă reprimaţi invidia pentru câteva minute ? Vă voi da o veste care s-ar putea să vă afecteze emoţional: am câştigat la loto un milion de euro ! Staţi ! Nu daţi buzna ! Deja am cheltuit mare parte din ei, pentru că ne-am cumpărat o casă cu un living imens la parter şi trei dormitoare la etaj. Avem o bucătărie aşa cum vezi doar în filme, pe care o voi mobila după bunul meu gust. Ei, ce ziceţi ? Aşa-i că vi s-a tăiat un pic răsuflarea ?

Am visat toată viaţa să am o bucătărie mare, cu blat generos şi loc de depozitare pentru toate ustensilele necesare gătitului, o bucătărie colorată, în care să pot petrece timp preţios cu familia şi prietenii.  Acum visul mi s-a împlinit, am 42 m.p. numai ai mei, pe care pot să-i aranjez cum doresc. La bloc, bucătăria era atât de mică încât trebuia să intrăm pe rând. Când găteam, puneam vasele unele peste altele, pungile cu legume nu-şi  mai găseau locul decât pe jos, iar de mâncat cu toată familia, nici vorbă, trebuia să pun masa în sufragerie.

Am ales gresie şi faianţă crem. Voi înveseli aspectul pereţilor cu câteva tablouri din sticlă. Voi avea un tip de lumină pe centru, deasupra mesei şi a scaunelor de bucătărie, puţin estompată şi un neon deasupra blatului de lucru.  Mobila de bucătărie va fi din lemn masiv, ocupând doi din cei patru pereţi. Va avea sertare şi sertăraşe pentru a depozita ustensilele de bucătărie, vesela, tacâmurile şi câte şi mai câte. Blatul de lucru va fi generos. Aragazul cu hota, combina frigorifică şi chiuveta vor ocupa locuri binemeritate, la fel şi raftul cu cărţi de reţete. Mi-am achiziţionat deja o bibliotecă considerabilă în domeniu, fie că e vorba despre cărţile unor bucătari celebrii, cum ar fi Jamie Oliver, Gordon Ramsay ori Joseph Hadad, fie doar de cărţi specializate pe diferite feluri de mâncare. Mă ajută să schimb meniul zilnic, astfel încât membrii familiei să descopere mereu ceva nou şi inedit.

M-am gândit la o uşă glisantă, care să nu ocupe spaţiu, iar geamul să fie cât mai mare, pentru a facilita intrarea luminii naturale. În centrul bucătăriei voi avea o masă cu 8 scaune, ca în imaginea de mai jos.

velle_3 Voi acorda o atenţie deosebită electrocasnicelor ce-mi vor uşura munca şi-mi vor face din gătit o plăcere şi nu o corvoadă. La acestea se mai adaugă şi câteva gadgeturi foarte utile într-o bucătărie modernă, unde se doreşte a se găti sănătos, cum ar fi: cântarul digital, termometrul pentru carne, timerul (că deh, poate uiţi mâncarea pe foc  luându-te cu reţelele de socializare ori cu scrisul pe blog), storcătorul manual de citrice, răşniţa, mojarul cu pistil, spărgătorul de nuci ori cana gradată pe bază de silicon.

Pentru mine e important să am cât mai multe boluricratiţe, oale şi tigăi de diferite dimensiuni, grosimi, materiale şi culori. Mai are rost să vă povestesc de ce ? Cred că orice gospodină ştie, că oricâte oale ai avea tot nu-s destule.

Dacă cu aranjamentul bucătăriei totul pare a fi clar, fiecare lucru şi-a găsit locul şi utilitatea, un aspect important îl constituie aranjarea mesei, pentru că o masă frumos aranjată face diferenţa. Pentru aceasta am nevoie ca absolut totul să strălucească şi să fie impecabil. Farfuriile, cănile, tacâmurile, prosoapele de bucătărie şi micile decoraţiuni discrete vor vorbi de la sine despre bunul gust al gospodinei casei.

Eu nu mai trebuie să-mi fac griji când îmi vin musafirii, ştiu deja că la SOMPRODUCT găsesc tot ce-mi trebuie pentru a obţine o imagine de nota zece. De gătit, mă ocup eu. Cu aşa o bucătărie colorată, gătitul se va transforma în artă.

Articol scris pentru proba 3 a concursului SuperBlog 2018

Sponsor:

somproduct

Publicat în Superblog 2018

10 produse pe care orice doamnă ar trebui să le aibă în garderobă

Garderoba unei doamne nu se poate rezuma doar la 10 piese vestimentare, însă voi încerca să aleg pentru voi ceea ce cred eu că este esenţial, un fel de „must have” care musai trebuie să existe când se deschide uşa şifonierului, să-i zicem o „fundaţie”. 

  • Sacoul, de preferinţă negru

Îl putem combina cu o fustă sau cu o pereche de pantaloni şi suntem gata să mergem la job ori să ieşim la o întâlnire în oraş. Trebuie să fim atente la bluza pe care o alegem, la încălţămintea pe care o purtăm şi evident, la accesoriile vestimentare, fără de care o femeie se simte aproape goală. Totul să fie ales cu gust şi bine proporţionat.

  •  Pantofii cu toc

O pereche de pantofi cu toc, te fac să pari mai distinsă, dându-ţi o eleganţă aparte. Fie că alegi tocul subţire, ori pe cel gros, pantoful trebuie să fie confortabil şi să-ţi permită deplasarea cu uşurinţă. Prefer ca lungimea tocurilor  să nu depăşească 8 cm., iar pantofii să fie lucraţi din piele naturală. Vreau ca picioarele mele să se simtă bine şi să nu transpire. Dacă picioarele mele se simt bine şi eu mă voi simţi minunat. Vreau să păşesc în siguranţă, aşa că-mi aleg pantofii care-mi oferă o bună stabilitate, mai ales că am nişte kilograme în plus. În ceea ce priveşte culoarea, aceasta trebuie să fie una neutră, astfel încât pantofii să se asorteze la cât mai multe ţinute.  

În ocaziile în care ai nevoie să străluceşti, în care vrei să aţinteşti asupra ta toate privirile admirative ale domnilor şi să le determini şi pe cele mai cârcotaşe prietene ale tale să te aprecieze sincer, ai nevoie de o piesă forte, de o piesă de rezistenţă, nimic altceva decât o rochie elegantă, care să-ţi evidenţieze şi mai mult frumuseţea. Deşi nu sunt vreo expertă în vestimentaţie, consider că eleganţa este dată în primul rând de simplitate. Alegerea unei rochii nepotrivite evenimentului la care mergi îi va determina pe invitaţi să şoptească despre tine pe la colţuri, că ai putea candida cu brio la emisiunea: „Bravo, n-ai stil !”.

Ne place sau nu, vara nu ţine decât trei luni pe an, aşa că un produs indispensabil garderobei noastre este paltonul. Prefer paltonul drept, în culorile toamnei, neapărat cu buzunare şi cu un guler în care să-mi pot băga nasul când va sufla vântul cel rece. Să-mi ţină de cald, dar să fie şi elegant.

  • Blugii

Blugii au devenit nelipsiţi din garderoba oricui. Nu ne putem imagina lipsa acestora din dulap. Sunt atât de practici, comozi şi utili încât îi luăm cu noi peste tot. Îi găsim într-o varietate de modele şi culori, întregi sau gata rupţi.  😉

  • Puloverul

Fără un pulover moale şi călduros nu ştiu cum te-ai putea descurca. Sunt primele zile ale lui octombrie şi deja avem nevoie de el. Cu decolteu in V, cu guler bărcuţă, ori rulat, asemeni unui burlan, puloverul şi-a intrat deja în rol. Se asortează la orice, fie pantaloni ori fustă şi e o piesă indispensabilă garderobei noastre.

  • Botinele

Botinele, pentru toamnă-iarnă sunt ca pantofii cu toc pentru primăvară-vară, adică o necesitate. Prefer botinele din piele, cu blăniţă şi nu foarte înalte, care să dea o notă de eleganţă şi mister atunci când le porţi. Aleg culoarea neagră, pentru că iarna, contrastul mi se pare foarte frumos. Botinele se potrivesc foarte bine, atât la fustă cât şi la pantaloni.

  • Fusta

Deşi am văzut de curând o colecţie de modă în care bărbaţii au defilat pe podium în fuste, consider că acest obiect vestimentar ne aparţine nouă. Ştiu, o să ziceţi că şi noi am luat pantalonii de la ei, dar parcă nouă nu ne stă aşa rău cu ei, pe când bărbaţii cu fustă mi se par caraghioşi, cu excepţia kiltului scoţienilor.

O fustă, indiferent care este lungimea ei, te face mai feminină şi mai încrezătoare.

  • Bluza albă sau colorată, simplă ori cu diverse imprimeuri, e ceva de care ai nevoie oricând şi în aproape orice împrejurare. Se poate purta atât la fustă cât şi la pantaloni. Prefer să fie dintr-un material uşor de întreţinut.

 

  • Tricoul, pentru acele zile în care gândul îţi zboară la concediu şi soarele îţi zâmbeşte prietenos.

De cele mai multe ori nu ai timp să te duci la magazin să probezi, să te enervezi că iar te-ai îngrăşat şi nu-ţi mai vine nimic, aşa că-ţi recomand o firmă de unde poţi cumpăra online, doar la un clik distanţă. Găseşti produse de la peste 300 de branduri internaţionale de top. Le comanzi, le probezi acasă, defilezi cu ele cât vrei tu prin faţa oglinzii şi a iubitului şi ce nu-ţi place returnezi. Răsfoieşte chiar acum ANSWEAR.RO şi o să-mi dai dreptate.

Articol scris pentru SuperBlog 2018

Toate fotografiile incluse în articol aparţin Answear.ro

Sponsor: