Cum mi-am petrecut prima ediţie de Theaterstock (6)

„V-am dat teatru, vi-l păziţi / Ca pe un lăcaş de muze. / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse” – scria Iancu Văcărescu, avertizând despre rolul de educator al naţiunii pe care avea să şi-l asume teatrul. Cât de actuale şi de potrivite Theaterstock-ului sunt aceste versuri, dacă ne gândim la impresiile cu care s-au reîntors acasă artiştii din ţară dar şi cei din străinătate. Am citit, în timpul ce s-a scurs din momentul în care s-a tras cortina festivalului şi până azi, cam tot ce s-a scris şi s-a vorbit despre Theaterstock şi mă simt mândră că am participat la acestă primă ediţie şi că sunt una dintre locuitoarele judeţului Bacău.

Prima ediţie de Theaterstock s-a retras acum, undeva, într-o ramă aflată în spate, lăsând locul din faţă celei de-a doua ediţii ce se va desfăşura în perioada 30 iulie-14 august 2016 şi pentru care echipa inimoasă de la Bacău s-a şi pus pe treabă.

Doresc să-i felicit pe toţi cei ce s-au ocupat de buna desfăşurare a festivalului, în primul rând pe doamna Anca Sigartău, fără de care evenimenul n-ar fi existat şi întreaga sa echipă, pe domnişoara Laura Huiban, care s-a ocupat impecabil de promovarea evenimentului, pe toţi sponsorii şi partenerii media, precum şi pe cei câteva sute de voluntari prezenţi în orice colţ de festival,  fără de care n-ar fi ieşit totul atât de bine. Bravo tuturor !

Am rămas datoare cu povestea ultimilor zile petrecute la Theaterstock, aşa că rup cu strângere de inimă şi ultima filă din jurnal şi o împart cu voi, prientenii mei, pentru a ne bucura împreună de piesele şi spectacolele despre care am de gând să vă povestesc azi.

Vineri, 14 august 2015

La ora 18, în holul Teatrului Bacovia, oamenii se înghesuiau să vadă piesa regizată de Horia Suru, „Ziua în care nu se cumpără nimic”, de Kim Atle Hansen, un spectacol creat de ProDrama în parteneriat cu Programul 9G al Teatrului Naţional “I.L.Caragiale” Bucureşti, realizat cu sprijinul ArCuB. Eu mai văzusem şi „Călin” (povestea modernă), un spectacol care m-a impresionat foarte mult, prin cât reuşeşte să comunice cu publicul, având la dispoziţie foarte puţine mijoace şi eram curioasă ce-a mai pus la cale regizorul şi de acestă dată.

Pentru cine nu ştie, Horia Suru e un tânăr din Bacău, care în ultimii ani a reuşit să demonstreze lumii teatrale că e foarte talentat şi că are un alt fel de-a vedea lucrurile. În  „Ziua în care nu se cumpără nimic”, nişte tineri interpretaţi de actorii: Simona Cuciurianu, Cristina Găvruș, Ilinca Hărnuț, Rolando Matsangos, Emil Măndănac, Andrei Morariu, Olivia Niță, luptă în felul lor şi cu mijloacele lor pentru a face lumea mai bună. Se ating teme serioase, cum ar fi: felul în care societatea capitalistă reuşeşte să deformeze oamenii, personal insuficient la azilele de bătrâni, exploatarea celor din lumea a treia, printr-un fel de autoironie, folosindu-se chiar de o doză substanţială de umor negru. Mi-au plăcut mult mesajele proiectate pe ecran şi evidenţierea cuvintelor „cheie”.

Şi de acestă dată, un spectacol regizat de Horia Suru a fost o experienţă nouă şi inedită pentru mine, a fost din nou acel altceva ce m-a atras spre a-i vedea următoarea creaţie.

Am alergat apoi spre Centrul de Afaceri, unde mă aştepta un regal artistic. A fost ceva de vis, din toate punctele de vedere şi doar cei care au fost în sală înţeleg că nu exagerez cu nimic.

„Maria de Buenos Aires”, de Astor Piazzolla / Horacio Ferrer

Regia: Ada Lupu
Direcţia muzicală: Alin Stoianovici & Nuevo Tango Quintet
Coregrafia: Răzvan Mazilu
Cu: Sânziana Tarţa, Victor Bucur, Claudia Ieremia, Ion Rizea, Cristina König, Iuliana Crăescu, Corina Dohanici, Adriana Sâncrăian, Matei Chioariu, Raul Bastean, Raul Lăzărescu şi Adrian Cozan, Cristina Daju, Silviu Guşat.
O producţie a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara

Sala în care eram obişnuiţi să fim primiţi la teatru, s-a transformat miraculos, ne-am trezit dintr-o dată în Argentina, ascultând o poveste de iubire continuă, cea a Mariei de Buenos Aires.

  Totul a fost la superlativ, decorul, muzica, costumele, dansul, luminile. S-a simţit pasiunea la fiecare mişcare. Maria a fost ca o flacără, a ars de la început şi până la sfârşit emoţionându-ne şi bucurându-ne pe toţi cei prezenţi.

Ei bine, după acest spectacol minunat, bucuria celor ce-au fost la Theaterstock nu s-a oprit aici, a urmat  Teatrul “Regina Maria” din  Oradea cu “Leonce şi Lena”, o comedie muzicală excepţională, ce s-a desfăşurat în faţa hotelului „Decebal”.

Scenariul de Mihai Măniuţiu şi Ada Milea, după Georg Büchner
Regia: Mihai Măniuţiu
Coregrafia: Vava Ştefănescu
Muzica: Ada Milea
Cu: Richard Balint, Eugen Neag, Alina Leonte, Emil Sauciuc, Daniel Vulcu, Andreea Gabor, Angela Tanko, Mihaela Gherdan, Simona Codreanu, Răzvan Vicoveanu, Pavel Sîrghi, Alin Stanciu, Radu Tudor, George Dometi
Orchestra: Andrian Locovei (acordeon), Florian Chelu (chitară bass), Alexandru Szuz (tobe), Richard Balint (chitară)

 

Un spectacol minunat, la care am râs din tot sufletul şi am aplaudat până mi s-au înroşit palmele.

Ziua s-a încheiat cu programul „Time out” al Antagon Theater AKTion (Germania).

Sâmbătă, 15 august 2015

La ora 19, la Teatrul de vară se anunţase de multă vreme  «FURTUNA», după William Shakespeare

Regia: Alexander Morfov
Cu: Ion Caramitru, Crina Semciuc, Mihai Călin, Istvan Teglas, Alexandru Călin , Gavril Pătru, Ioan Andrei Ionescu, Andrei Finţi, Vitalie Bichir, Marcelo – S. Cobzariu, Mihai Calotă, Eduard Cârlan, Mădălin Mandin, Idris Clate, Ionuţ Toader, Axel Moustache, Eduard Adam, Alexandra Poiană.
Un spectacol al Teatrului Naţional “I.L.Caragiale” Bucureşti

Cele două montări ale aceleiaşi piese n-au semănat deloc între ele, de fapt, am avut senzaţia că am văzut două piese distincte. Un alt Prospero (Ion Caramitru), o altă Mirandă şi cu totul un alt decor. Mi-au plăcut ambele variante, pentru că fiecare s-a distins prin altceva. Impecabil rolul făcut de Mihai Călin.

După „Furtuna”, am fugit către Sala Mare a Teatrului Bacovia, pentru a vedea minunăţia de spectacol, creaţie colectivă,  „ActOrchestra” în regia lui Horia Suru, despre care v-am vorbit mai devreme.
Producţie realizată sub auspiciile Centrului de Creaţie şi Cercetare “Ion Sava”, în cadrul programului Teatrului Naţional Bucureşti, pentru Noua Generație de creatori (9G).

Cu: Petre Ancuţa, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea.

Acest spectacol e un deliciu, e o joacă pe note, e un amestec foarte bine pus la punct de sunete, ce-ţi mângâie perfect urechea, dar e şi joc de scenă, e o luptă ce se dă acolo pentru întâietate şi e mult comic de situaţii.  „ActOrchestra” e un spectacol ce se poate vedea oricând, de către orice categorie de vârstă, e o încântare şi o desfătare adesată sufletului.

  

Ce putea fi mai potrivit după un spectacol ca „ActOrchestra”, decât să vezi pe cerul senin al Bacăului, îngeraşii din spectacolul “Corazon de angels” ai  Theater Tol (Belgia).

Duminică, 16 august 2015

Teatrul German de Stat din Timişoara a venit cu piesa „Electra”, după Euripide şi Eschil

Regia: Bocsárdi László
Muzica: Csaba Boros
Dramaturgia: Zsolt Benedek
Costumele: Zsuzsanna Kiss
Decorul: Bartha József
Cu: Isa Berger, Harald Weisz, Konstantin Keidel, Ida Jarcsek-Gaza, Radu Vulpe

Am putut vedea o Electra actuală, ceea ce demonstrează că deşi a trecut atâta vreme de când Euripide şi Eschil au scris piesa, povestea e încă actuală.

După 23,30 Teatrul Tol din Belgia, a prezentat spectacolul  “Pedaleando hacia el cielo”. Ploua cu inimioare, steluţe, praf de stele şi artificii, spre bucuria miilor de oameni prezenţi, care nu conteneau să surprindă imaginile cu tehnica din dotare.

Cele două săptămâni s-au dus ca vântul şi ca gândul, lăsându-ne cu amintiri frumoase şi cu dorinţa de-a ne reîntoarce în 2016, la cea de-a doua ediţie a Theaterstock.

Cum mi-am petrecut prima ediţie de Theaterstock (5)

Publicul din Bacău era asemeni unui burete uscat ce-şi dorea foarte mult să se simtă din nou îmbibat cu apă, dar nimeni nu se gândea decât să-l stropească din când în când cu câteva picături pentru a nu se dezhidrata complet. Theaterstock a luat buretele şi i-a dat drumul într-un vas uriaş plin ochi şi buretele a supt tot lichidul, până la ultima picătură şi tot nu s-a săturat. Theaterstock-ul a demonstrat că şi un oraş din provincie vrea să trăiască frumos, că oamenii de-aici nu sunt interesaţi doar de chestiuni mărunte şi că şi-ar dori mai mult. Cum altfel vă explicaţi sălile arhipline la absolut toate spectacolele, pe o căldură infernală ?

E nevoie de teatru, de spectacole, de o viaţă culturală, nu numai în Bacău ci în toate oraşele ţării, căci pretutindeni trăiesc oameni care vor mai mult.  Dragi artişti, veniţi şi la Moineşti cu spectacole şi s-ar putea să aveţi marea surpriză să fie sala arhiplină !

V-am povestit în articolele anterioare cum s-a desfăşurat prima săptămână de Theaterstock şi am postat filmuleţe şi fotografii executate cu modesta mea cameră foto, de aceea vă rog să iertaţi calitatea materialelor.  Încapând cu acest articol o să aflaţi ce-am mai văzut între 10 şi 16 august.

Luni, 10 august 2015

La piesa „Masculin/Feminin”, în regia doamnei Lia Bugnar, ce urma să se joace în Pub S4, s-au vândut atâtea bilete încât spectacolul a fost mutat în sala mare a Teatrului Bacovia. Nu era primul caz de acest gen, în care spectacolul să fie mutat într-o sală mai mare, ceea ce cu siguranţă i-a bucurat pe actorii: Marius Manole, Ilinca Manolache, Andrei Aradits  Theodora Stanciu, Laura Creţ.

Piesa e despre dragoste, despre schimbarea sexului unui partener şi despre avort. La un moment dat, un avorton îl întreabă pe altul „care este singurul motiv pentru care ar fi dorit să se nască” şi acesta îi răspunde ceva ce mi-a mers la suflet: „mi-aş fi dorit să mă nasc doar pentru ca s-o cunosc pe mama, s-o îmbrăţişez şi să-i spun cât de mult o iubesc”. A fost o piesă la care am râs, dar care mi-a dat mult de gândit, marca Lia Bugnar.

Seara s-a încins la propriu de la flăcările celor de la Amanitas Fire Theater (Cehia),  care la sfârşit s-au fotografiat cu toţi cei prezenţi.

Marţi, 11 august 2015

De la ora 20,30 am preferat să merg la o altă comedie în regia lui Gelu Colceag, de data asta a fost vorba despre „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria”, după „Ivan Vasilievici”, de Mihail Bulgakov. Evident, am regretat că nu l-am văzut pe Sergiu, însă am încercat să mi-l închipui în locul colegului său. M-am distrat copios văzându-l pe bietul administrator de bloc în rolul Ţarului Ivan, punând ştampila Asociaţiei de Locatari pe documentele de la Curte, ori ascunzându-se după tron la vederea oştenilor cu halebarde. I-am sorbit toate replicile lui Radu Gabriel, care a fost un hoţ cât de poate de fermecător.

Seara, o altă trupă din Cehia, V.O.S.A. Theatre, a fost aplaudată până pe la ora 1 din noapte, de publicul care nu se dădea dus la culcare. La final, cei mici i-au acompaniat pe cei de la V.O.S.A., bătând ritmul, cu ajutorul unor beţe, direct pe pământul din Piaţa Tricolorului.

Şi dacă artiştii au văzut că nu pot scăpa de public, s-au înduplecat şi ne-au mai prezentat un număr, pe care o să-l puteţi vedea şi voi dacă urmăriţi filmuleţul de mai jos. (au făcut o împletitură din bârne, pe care s-au urcat salutându-se între ei cu:  „Bacău”, „Teatru” )

Miercuri, 12 august 2015

Cam aşa arăta sala Teatrului de Vară înainte de a începe piesa “O furtună”, după William Shakespeare în regia lui Silviu Purcărete şi scenografia lui Dragos Buhagiar. Cele 1500 de locuri deveniseră din nou insuficiente publicului băcăuan la reprezentaţia magistrală a Teatrului Naţional “Marin Sorescu” Craiova.

Actorii: Ilie Gheorghe, Sorin Leoveanu, Valentin Mihali, Romaniţa Ionescu, Constantin Cicort, Nicolae Poghirc, Adrian Andone, Angel Rababoc, Cătălin Băicuș, George Albert Costea, Cătălin Vieru, Iulia Lazăr, Monica Ardeleanu, Iulia Colan, Petra Zurba ne-au oferit un regal teatral. Magia lui Prospero s-a extins şi asupra publicului, rochiile de hârtie ale Mirandei, candelabrul, măsuţa ce se plimba prin încăpere, vântul puternic ce făcea să cadă cărămizile, toate efectele speciale ne-au vrăjit laolaltă cu jocul actorilor craioveni.

De la 23,30 ne-am aşezat pe pernuţele oferite de Selgros şi am urmărit cu gura căscată spectacolul oferit de  Antagon Theater AKTion (Germania).

În fiecară ramă s-a derulat o secvenţa din viaţă, făcând spectacolul foarte interesant, aşa cum puteţi vedea şi voi în filmuleţ.

Joi, 13 august 2015

Am piedut ”Mein Kampf”, de George Tabori ( unul din marile mele regrete de la Theaterstock). Trebuia să spun asta, pentru că chiar îmi pare foarte rău. Data viitoare, n-o mai ratez, ori merg s-o văd la Teatrul Național din Cluj–Napoca.

Am ales o piesă cu actorii tineri, frumoşi şi talentaţi ai Godot Café -Teatru, Bucureşti: Oana Puşcatu, Ana Bianca Popescu, Alina Petrică, Silvana Negruţiu, Alex Călin, Idris Clate, Cezar Grumăzescu, Lucian Ionescu. La pian: Vlad Pasencu. Piesa  ”Intuiția masculină” , colajul şi regia: Doina Antohi.

Totul se petrece în visul unui pianist nebun, care controlează personajele imaginaţiei sale prin muzică. „Intuiţie masculină”  ilustrează o lume energică, explozivă, instinctuală, cu supereroi, filme cu zombi, focuri de armă, grandomanie, beţie, sex şi dragoste, a cărei energie debordantă împinge lumea înainte.

Va urma . . .

Cum mi-am petrecut prima ediţie de Theaterstock (4)

Încet, încet, încep să se stingă ecourile primei ediţii de Theaterstock. A fost un succes, aşa cum au afirmat toţi artiştii prezenţi şi deja au început pregătirile pentru cea de-a doua ediţie. Iată o emisiune realizata de TVR Iaşi, unde puteţi auzi câteva păreri

Mă bucur din suflet că am făcut parte din miile de oameni ce au participat la prima ediţie, din care voi continua să vă împărtăşesc câteva impresii.

Vineri, 7 august nu puteam să lipsesc de la Ovidiu Lipan Ţăndărică & Fanfara 10 prăjini, care ne-au oferit un spectacol de neuitat în stilul lor caracteristic.

Ne-au plimbat prin Balcani şi ne-au întors în ţară, apoi ne-au dus în Israel şi iar ne-au adus acasă, ca să ne bucure cu a lor „Margareta”. Ne-au trecut prin toate stările, jucându-se cu suflete noastre însetate de muzică bună. Nici nu ştiu cu ce să exemplific, cert e că, cardul aparatului meu foto a devenit în scurt timp neîcăpător, pentru că aş fi vrut să păstrez tot, ca să am cu ce mă „hrăni” încă un an de-acum înainte, până la următoarea ediţie.

Duminică, 9 august 2015

O zi în care soarele a aruncat după noi cu suliţe de foc chiar de la prima oră, noroc că ne-am ascuns în Café du Théâtre, unde era răcoare şi era bine, unde am savurat un nes frape rece şi în acelaşi timp ne-am lăsat purtaţi de imaginaţie audiind producţia Teatrului Naţional Radiofonic, „Argentina”, de Ilinca Stihi. Tânăra regizoare a fost prezentă în cafenea, stând la dispoziţia ascultătorilor pentru a răspunde întrebărilor acestora.

De la ora 13, am fost la piesa „Sunt băiat cuminte”, de Laurenţiu Budău, o producţie a Teatrului de Clopotniţă Bacău, cu actorii: Bogdan Matei, Nina Ionescu, Mihaela Murafa, Dumitru Rusu, Adina Iftime, Ciprian Cârstiuc.

Subsolul Catedralei Romano-Catolice a devenit neîncăpător pentru mulţimea doritoare să vadă piesa. Mi-a plăcut cum a jucat Dumitru Rusu în rolul băieţelului rămas să crească cu un tată vitreg şi cu o mamă şi o bunică complet dezinteresate de soarta lui.E o piesă actuală în care s-au regăsit cu siguranţă multe familii.

La ora 17,  în parcul „Cancicov” au înveselit atmosfera artiştii de la  Long Vehicle Circus (Cehia).

Teatrul de vară a găzduit comedia „Tarelkin”, după “Procesul” şi „Moartea lui Tarelkin”, de Alexandr Suhovo-Kobîlin în regia lui Gelu Colceag. Producţia Teatrului Metropolis  a distribuit actorii:  Marius Gîlea, Doru Ana, Dan Aştilean, Radu Gabriel, Alexandru Pavel, Gabi Costin, Ana Covalciuc / Simona Grumezea, Alexandra Badea / Andreea Enache, Vlad Logigan, Mihai Munteniţă, Lucian Iftimie / Alexandru Vlad, Alexandru Sinca, Viorel Păunescu, Sergiu Fleşner, Radu Solcanu, Sergiu Costache, Bogdan Şerban, Gheorghe Iordache, Alex Grădinaru, Chrys Gherasim, Cristea Teicu.

Pentru mine a fost o seară specială şi plină de emoţie, căci l-am aflat aici pe actorul Sergiu Fleşner Iulian, după 21 de ani, de pe vremea când eu eram studentă în Iaşi şi el era la vârsta când abia învăţa să scrie şi să citească.  M-am bucurat din inimă să-l ştiu în această lume deosebită şi i-am sorbit fiecare replică atunci când era pe scenă.

Dacă vă spun că a fost cea mai bună comedie pe care am văzut-o la Theaterstock o să ziceţi că sunt subiectivă, dar chiar aşa a fost. Actorul Radu Gabriel a fost grozav, ca de obicei. 

Seara s-a încheiat târziu de tot, după programul celor de la  Amanitas Fire Theater (Cehia), artişti pentru care joaca cu focul e cava atât de natural.

va urma . . .

Cum mi-am petrecut prima ediţie de Theaterstock (3)

Deja mi s-a făcut un dor nebun de teatru şi de atmosfera de libertate absolută ce a domnit pe străzile Bacăului între 1-16 august, mi s-a făcut dor de grupul nostru, de mirosul de scenă, de căldura acelor zile, de muzica bună ce a răsunat seară de seară în faţa la „Decebal”, de sălile de spectacol devenite neîncăpătoare şi de senzaţia de plinătate şi de fericire a sufletului meu. Mi s-a făcut dor de chipurile zâmbitoare ale oamenilor şi de ropotul de aplauze ce răsuna de pretutindeni, de cerul ce devenise şi el o mare scenă pentru zecile de mii de artifcii şi focuri aduse de marile teatre ale lumii.

Aşa cum aţi citit în articolele anterioare, mi-am propus să fac jurnalul evenimentului, din punctul meu de vedere şi iată că am ajuns deja cu povestirea în cea de-a cincea zi de Theaterstock, adică pe 05 august 2015.

Piesa zilei a fost,  „Încurcătură la nivel înalt”, de Ray Cooney în regia lui Şerban Puiu, cu  Aurelian Temişan, Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc, Vasile Calofir, Gabi Costin, Adrian Gheorghe, Daniel Nuţă, Oana Dragne, Valeria Stoian, produsă de  Teatrul Elisabeta, Bucureşti.

E o comedie savuroasă, de unde pleci relaxat şi cu zâmbetul pe buze. Povestea se desfăşoară într-o cameră din Westminster Hotel, unde ministrul Richard Willey își dă întâlnire cu secretara unui lider din opoziție, deși ar fi trebuit să asiste la o ședință parlamentară importantă. Situația acestora devine una destul de încurcată pentru că în camera de hotel se descoperă cadavrul unui bărbat. Fiindcă raportarea acestui incident ar scoate la lumină relația de adulter a celor doi, se hotărăsc să ascundă cadavrul găsit lângă fereastră. Planurile acestora sunt date peste cap de către intervenția directorului suspicios a hotelului, a chelnerului care ar face orice pentru un bacșiș sănătos, a soților furioși,dar nu în ultimul rând de secretarul neîndemânatic, de trezirea cadavrului sau de fereastra ce produce dureri de cap la propriu.

Seara, m-am delectat urmărindu-i pe cei de la Compagnie Bilbobasso (Franţa), cu spectacolul de dans „Polar”. Am postat un filmuleţ de pe Youtube, dat fiind proasta calitate a materialelor mele.

În Piaţa Tricolorului, Compania PANTAKIN (Italia) adunase în jur spectatori mici şi mari care urmăreau piesa “Arlecchino, Arianna e il Minotauro”.

Una dintre cele mai reuşite zile de Theaterstock ale mele, a fost cea de joi, 6 august, pentru că absolut tot ce-am văzut în acestă zi, a fost la superlativ. Îi mulţumesc doamnei Mirela S. pentru invitaţia la piesa „Balcanicele”, după Jules Tasca, pe care eu nu mi-o inclusesem în program şi astfel eram gata să pierd o adevărată capodoperă în materie de teatru. Regia şi dramaturgia: Alexander Hausvater,  cu: Andreea Tănase, Carmen Ionescu, Constantin Florescu, Liviu Cheloiu, Elisabeta Rîmboi, Ioana Repciuc, Cătălin Mareş, Liviu Pintileasa.
Producător: Teatrul ”Tony Bulandra”, Târgovişte

„Este un spectacol puternic încărcat din punct de vedere politic, întrucât este vorba despre drama inimaginabilă a femeilor musulmane din Bosnia, în timpul conflictului armat cu Serbia, la sfârșitul secolului 20. Este un spectacol despre evenimente reale trecute sub tăcere în mod sistematic, nu doar de comunitatea internațională, ci și de chiar victimele lor. Violurile sistematice ale femeilor musulmane de către soldații sârbi aflați sub ordin, într-un plan fără precedent de a provoca sarcini, pentru a crește ponderea de populație sârbă din teritoriul Bosniac sunt un capitol deosebit de dur al istoriei recente, și al istoriei cruzimii umane în general. Imposibilitatea relatării acestor atrocități este scrisă chiar în natura credinței islamice, întrucât recunoașterea acestor evenimente ar submina total însăși țesătura fundamentală a familiei în cadrul paradigmei culturale islamice.

Regizorul Alexander Hausvater a reușit o simbioză unică între arta teatrală la cel mai înalt nivel și mediul filmic, prin îngemănarea cu filmul „Le Roi du Coeur”, regizat de Philippe de Broca în anul 1966. Rezultatul este un spectacol în care teatrul și filmul comunică în loc să concureze, o experiență în care ecranul hrănește scena, iar scena susține proiecția, într-un dialog halucinant, copleșitor.”  Sursa: site Teatru Tonybulandra

 „Balcanicele”,  te lasă câteva ore fără grai şi-ţi smulge lacrimi de mânie, durere, indignare şi nu poţi să nu te gândeşti cum a fost posibil ca toate astea să se întâmple în istoria atât de recentă.

La ora 21, am fost în Pub S4 s-o văd pe  Eliza Noemi Judeu, actriţa mea preferată din Bacău, în „Femei singure”, după texte de Dario Fo şi Franca Rame, regia lui Gheorghe Balint, o piesă produsă de Compania „Buzunarul cu teatru”.

Nu ai cum să lipseşti de la o piesă în care joacă actriţa Eliza Noemi Judeu, decât dacă vrei să pierzi un spectacol de excepţie. Piesa ar trebui văzută de toţi bărbaţii, i-ar ajuta să-şi înţeleagă femeile din viaţa lor şi poate ar deveni mai tandri, mai iubitori şi mai înţelegători.

Seara s-a încheiat cu programul celor de la Compania Grotest Maru (Berlin/Germania), care ne-au arătat că se poate merge şi chiar dansa foarte bine şi pe verticală. Spectacolul „Timebank” (night version) s-a desfăşurat pe clădirea Primăriei. Recomand tuturor corporatiştilor să-l vadă 🙂  …vor înţelege ei de ce !

Ceea ce-a urmat să văd până mult după miezul nopţii mi-a încărcat bateriile pentru mult timp de-acum înainte. Nimeni alta decât inegalabila actriţă Maia Morgenstern, cea pe care mi-am dorit toată viaţa s-o văd, într-un recital excepţional în cadrul spectacolului celor de la Bucharest Klezmer Band.

Urmăriţi filmuleţul dacă doriţi s-o auziţi şi s-o vedeţi cântând în limbile idiş şi română, dansând, bucurându-se de primirea pe care publicul băcăuan i-a făcut-o.

 

Cum mi-am petrecut prima ediţie de Theaterstock (2)

Aşa cum vă spuneam şi aici, am fost prezentă seară de seară la prima ediţie a Theaterstock Internaţional Arts Festival, ce a avut loc la Bacău, în perioada 01-16 august 2015. Mi-am propus să văd măcar o piesă pe zi şi mi-am îndeplinit cu brio obiectivul.

Iată următoarea pagină de jurnal:

Duminică, 2 august 2015

Am văzut pentru prima dată un actor pe picioroange şi m-am minunat asemenea unui copil de toată animaţia ce s-a creat în parcarea de la Selgros. În zilele următoare asemenea privelişti au fost destul de dese, aşa încât am primit răspuns la toate întrebările mele legate de tehnica purtării picioroangelor.  De la 20,30 am ales să merg la piesa „Coada” de Israel Horovitz, recunosc, nu pentru că aş fi cunoscut piesa sau aş fi citit măcar ceva despre ea, ci pentru a-i vedea jucând pe actorii Tudor Chirilă şi Radu Gheorghe. Hala de teatru de la Centrul de Afaceri s-a dovedit neîncăpătoare, iar în sală am avut plăcuta surpriză să o vedem pe doamna Iarina Demian, nimeni alta decât regizoarea piesei şi mama lui Tudor Chirilă precum şi pe fiul marelui actor Iurie Darie, Ducu Darie, directorul Teatrului Bulandra.

Ducu Darie, vorbind spectatorilor  înainte de începerea piesei

Tudor Chirilă, în „Coada”  de Israel Horovitz

Radu Gheorghe,  în „Coada”  de Israel Horovitz

În piesă, au mai jucat actorii: Cristian Creţu, Mariana Dănescu şi Ion Grosu.

„Coada” este o piesă abstractă. Cinci oameni stau la o coadă la care nu se dă nimic şi luptă pentru a fi în faţă, apelând la tot felul de tertipuri. Se emit judecăţi şi se ascultă din când în când Mozart. E ceva în genul lui Eugen Ionesco. Piesa te face să pleci acasă cu gândul că şi tu ai pierdut şi pierzi în continuare mult timp pe la cozi imaginare, încercând să le dovedeşti celorlalţi că eşti primul, în chestiuni banale şi lipsite de sens. Şi, ca să vă faceţi o idee de câtă lume a fost acolo, priviţi filmuleţul de mai jos

La ora 23,30 a început cel mai frumos spectacol de stradă „Les Girafes (Opérette Animalière)”, Producător: Compagnie Off (Franţa). A fost un spectacol grandios, la care au muncit foarte mulţi oameni. Am fost impresionată de profesionalismul celor de la Compania Off, de vocea celor doi solişti de operetă şi de întreg spectacolul, care a ţinut mii de oameni în stradă până mult după miezul nopţii.

Iată-i pe doi dintre cei ce au condus girafele printre spectatori, făcând un spectacol greu de uitat. Felicitări Off !

Luni, 3 august 2015

am început ziua cu cei de la Compania Grotest Maru (Berlin/Germania), care au încântat audienţa prezentă în parc cu spectacolul lor, bucurându-i deopotrivă atât pe cei mici cât şi pe cei mari.

Piesa aleasă pentru luni a fost: „XXL Fat Pig”, de Neil LaBute, care  s-a jucat în Pub S4. Regizorul Cristi Juncu i-a distribuit pe actorii Tudor Aaron Istodor, Roxana Marian, Irina Velcescu şi Vlad Zamfirescu, într-o coproducţie  Asociaţia Culturală „Catharsis”, Teatrul ACT şi Teatrul „George Ciprian” Buzău. Piesa tratează incapacitatea semenilor noştrii de vedea şi accepta ca pe nişte oameni normali, femeile care nu se încadrează în tiparele societăţii contemporane (90-60-90). Este o piesă ce ar trebui văzută de cât mai multă lume, e atât de actuală încât ascultând replicile, am avut certitudinea că le-am auzit de foarte multe ori în viaţa reală.

După ora 23.30,  Compagnie „Cie KaRNaVIrES ” (Franţa) a inundat din nou cerul Bacăului cu artificii, oferindu-ne un spectacol de excepţie.

Cei de la Cie KaRNaVIrES au avut nişte costume foarte interesante, aşa cum se poate observa.

 

Marţi, 4 august 2015

Am ales piesa Stele rătăcitoare”, adaptare de Andrei Munteanu, după Șalom Alehem Regia: Andrei Munteanu
Cu: Maia Morgenstern, Anca Sigartău, Richard Bovnoczki
Producător: Teatrului Evreiesc de Stat Bucureşti

Nu s-a anunţat pe afiş că piesa se va juca în ebraică cu subtitrare şi asta  m-a luat prin suprindere. A fost mai mult un exerciţiu pentru mine, urmărind astfel mai mult momentele în care artiştii cântau ori dansau. Piesa tratează viaţa artiştilor, nevoiţi să plece tot timpul în turnee pentru a-şi urma steaua.

Din pricina schimbărilor de locaţie şi de oră, am prins finalul din dansul celor de la  Compagnie Bilbobasso (Franţa).

L-am ascultat pe 1-Q Sapro, apoi am trecut să-i văd şi pe cei de la Divadlo Teatr (Cehia), cu spectacolul “By the wall”, unde era foarte aglomerat, aşa că am aşteptat să înceapă Compagnie „Cie KaRNaVIrES ” (FRANŢA) spectacolul „Tumulte”/”Tumult”.

va urma . . .

Cum mi-am petrecut prima ediţie de Theaterstock (1)

De cum am aflat că Theaterstock va avea loc la Bacău, am ştiut că trebuie să fiu acolo, oricât de greu mi-ar fi . . .şi mi-a fost, căci am făcut naveta zilnic între Moineşti şi Bacău, dormind doar trei-patru ore pe noapte, am stat în picioare până când am simţit că sunt una cu asfaltul, am mâncat pe apucate, am suportat căldura dogoritoare a soarelui, am cheltuit până şi ultima lecţaie pentru a-i putea vedea şi auzi pe actorii mei dragi, pe care îi admir şi în faţa cărora mă înclin cu adânc respect pentru ceea ce fac pentru noi.

Efortul a meritat din plin şi dacă mâine ar începe o nouă ediţie, aş fi prezentă, fără să cârtesc. Theaterstock a fost cu adevărat un fel de Woodstock mai mic, a fost o oază de cultură şi artă, a transfigurat chipurile oamenilor, readucându-le fericirea în priviri şi zâmbetul pe buze, a acoperit un mare vid,  într-o lume ce începuse să ne schimonosească sufletele.

La casieria Teatrului Bacovia era coadă în permanenţă, oamenii veneau cu liste pregătite de-acasă, cumpărându-şi bilete la câte 6-7 piese, pe stradă se formaseră grupuri ce schimbau impresii despre ceea ce văzuseră deja. Oriunde te întorceai auzeai : „vai, ce-am mai râs la piesa cutare”, ori „ai fost la piesa x ?…nu, vai ce-ai pierdut „, sau „la cât ne întâlnim să mergem la piesa y ?”. Seara, se aşteptau cu nerăbdare spectacolele de stradă, oamenii adunându-se cu mic, cu mare chiar şi cu câte o oră înainte, pentru a prinde un loc mai în faţă. S-au închegat noi prietenii, s-au format grupuri de iubitori ai Thaliei, care migrau de la un spectacol la altul, bucurându-se împreună de minunea care se petrecea aievea. Dintr-un astfel de grup am făcut şi eu parte şi ţin să le mulţumesc şi pe această cale, doamnelor Mirela şi Cristina şi domnişoarei Andreea, fără de care Theaterstock-ul meu ar fi fost mult mai sărac.

Mulţumesc doamnei Anca Sigartău pentru acest festival, pentru că a simţit că şi în Moldova oamenii au nevoie de teatru şi s-a văzut asta în sălile devenite neîncăpătoare. Felicitări ! Mi-ar place să vă cunosc, să vă îmbrăţişez cu toată dragostea de care sunt în stare pentru ceea ce aţi făcut pentru Bacău.

M-am gândit să împart cu voi, cititorii acestui blog, impresiile şi gândurile mele vis-a-vis de ceea ce-am văzut şi am auzit în aceste două săptămâni, în ordine cronologică şi regret că timpul şi lipsa unui laptop nu mi-au permis să vă transmit în timp real stările prin care am trecut. Mi-ar fi plăcut să fac parte, alături de alţi bloggeri din lista partenerilor media, dar cine ştie, poate anul viitor. Iată aşadar, jurnalul meu.

Jurnal de Theaterstock-istă

01.08.2015 ora 20.30, am fost la piesa „Artă”, de Yasmina Reza, cu actorii Teatrului Bulandra din Bucureşti: Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu, Gheorghe Ifrim. Regia: Cristi Juncu

Mi-a plăcut foarte mult  decorul în care s-a desfăşurat piesa, dar şi povestea celor trei prieteni: Marc, Serge şi Yvan. E greu să-i spui unui prieten vechi că tabloul achiziţionat de acesta e o porcărie, dar dacă ţii la el cu adevărat o faci, pentru a-l determina să renunţe, să nu piardă zeci de mii de euro pe ceva fără valoare. Situaţia e comică, până la un punct în care cei trei ajung să-şi spună verde în faţă  ceea ce gândesc cu adevărat unii despre ceilalţi şi prietenia e pe cale să se destrame.

Dar oare noi nu suntem de cele mai multe ori ca cei trei ? nu cumva gândim una şi spunem alta tocmai pentru a ne păstra relaţiile ? Piesa te face să te gândeşti ce înseamnă de fapt şi ce implică o prietenie sinceră ? poţi fi sincer fără să-l răneşti pe cel de-alături ?

La ora 23.30 am crezut că au coborât nişte extratereştrii pe pământ, atunci când au urcat pe scenă cei de la „Les Commandos Percu” (Franţa). Au fost explozivi atât la propriu cât şi la figurat, au inundat cerul Bacăului cu artificii, în timp ce mâinile lor băteau continuu la tobe. Iată-i :

va urma . . .

Program Theaterstock Bacau 2015

Auziţi şi voi vuietul care anunţă mişcarea ce se va numi începând de anul ăsta Theaterstock şi va avea loc în Bacău ?

A apărut programul pentru cele 16 zile de festival, pe care îl descărcaţi în format PDF, de aici, sau, ca să vă  faceţi o idee, puteţi vizualiza filmuleţul de mai jos. Vizionare plăcută !

We are one !