La această carte m-a atras mai întâi subtitlul, apoi am răsfoit-o puțin, m-am uitat la cuprins și am decis că merită să-i acord timp. Apărută în anul 2023 la editura Philobia, cartea se adresează femeilor și este un manifest pro încredere în sine, concept strâns legat de cel al stimei de sine.
”O persoană care are încredere în sine, se simte capabilă să atingă obiectivul pe care și l-a stabilit și crede sincer în capacitățile, talentele și eficiența sa. ” Plecând de la această definiție, autoarele dezvoltă noțiunea, în termeni ușor de înțeles și dând exemple concrete. Ele fac o paralelă între modul în care procedează bărbații versus femeile, în diverse situații.
Impostura se referă la persoanele care cu cât reușesc mai mult, cu atât se îndoiesc mai mult de ele. Cu alte cuvinte, se subestimează, consideră că ceea ce au realizat nu e meritul lor, ori că nu au făcut mare lucru. Astfel de persoane riscă să intre în burn-out ori să procrastineze.
Un impact major în gestionarea acestei situații o au membrii familiei, prietenii, apropiații și colegii de muncă. În copilărie, dacă nu suntem luați în seamă de părinți, vom deveni adulți cu o încredere scăzută în sine.
Capitolul ”Originile deficitului de încredere în sine al femeilor”, ne poartă prin istorie pentru a vedea cât de neînsemnate au fost femeile de-a lungul timpului, cât de puțin a contat cuvântul lor și se dau exemple din literatură, istorie, pictură, etc. Încă nu s-a ajuns ca femeia să fie prețuită pentru ceea ce este, încă mai este privită ca un obiect sexual și încă mai sunt discrepanțe salariale între femei și bărbați, la munci asemănătoare.
In capitolul 3: ”Tipologii în sindromul impostorului”, sunt descrise tipologii în care ai putea să te regăsești și tu. Perfecționista, experta, independenta, superdotata, superwoman, devotata și falsa încrezătoare, sunt disecate pe rând, cu exemple concrete, cu plusurile și minusurile aferente fiecărui tip. Evident că nu suntem un tip pur, ci avem câte puțin din fiecare.
Capitolul 4 despre ”Încrederea fluctuantă” ne demonstrează că unele evenimente, cum ar fi divorțul, pierderea cuiva drag sau boala ne afectează parcursul și ne fac vulnerabili. Concluzia este că încrederea în sine vine odată cu timpul. La 60 de ani nu te mai sinchisești de părerea celorlalți, dar după 70 devii vulnerabilă. După cele două autoare, intervalul 60-70 de ani este cel mai bun, din punct de vedere al încrederii în sine.
În capitolul 5, ”Privirea celorlalți, privire asupra ta”, e despre rușine, discriminare, prezența ori absența vieții sociale, tirania aspectului fizic ori avantajele vârstei tinere.
Capitolul 6 arată cum să sfidezi lipsa de încredere și s-o transformi într-un motor.
Un capitol foarte interesant este cel de-al 7-lea, ”Femeile între ele”, în care se poate citi despre cât de rele sunt femeile atunci când sunt puse împreună în diverse contexte.
În capitolul 8, ”Încrederea în cuplu” , este despre relații, despre întâlnirile cu parteneri găsiți pe net, despre acceptarea unor comportamente inadecvate, doar pentru a evita respingerea și singurătatea.
În capitolul 9 este despre cum să-ți crești fetele în spiritul încrederii pentru a pune capăt ciclului, dat fiind că familia are un rol decisiv în educația și încrederea în sine a viitoarei femei.
Ultimul capitol (10) e despre puterea modelelor și câteva sfaturi date de autoare despre ce melodii să asculți, ce cărți să citești și ce filme să vizionezi pentru zilele când încrederea în sine nu e la cote maxime.
Dacă psihologia și dezvoltarea personală sunt printre hobby-urile voastre, căutați cartea !
Cristina din Moineşti 