Publicat în Dezvoltare personala, Sa traim sanatos

Muzica clasica pentru o stare de ralaxare

„Acolo unde cuvintele esueaza, muzica vorbeste.”

Hans Christian Andersen

muzica-clasica-in-scoli

Pentru o stare de relaxare si calm, specialistii recomanda:

Debussy: Opere complete pentru pian

Mozart: Les Sonates pour piano, Christian Zacharias

Mozart: Symphonies 38-41

Beethoven: Piano Sonatas, Christian Zacharias

Bach: The Glenn Gould Edition

Haydn: The Last Piano Sonatas, Glen Gould

Ravel: Piano Concertos

Publicat în Despre prieteni, Dezvoltare personala, Moinesti

Interviu cu moineşteanca Joséphine Kohlenberg

Sunt oameni printre noi, care deşi aflaţi la distanţe de mii de kilometri de Moineşti, se reîntorc cu drag aici ori de câte ori timpul le permite şi pun zilnic umărul la promovarea orăşelului nostru prin mijloacele mass-media ori contribuind la bunăstarea lui, prin donarea de cărţi la Biblioteca oraşului, prin îndeplinirea funcţiei de Redactor Şef al jurnalului informativ al Spitalului, numit „Infomed Moineşti” şi nu în ultimul rând prin grija deosebită ce-o poartă cimitirului evreiesc.

10296977_10203194609439677_5012340515749867376_n(1)Sursa foto: cont personal facebook Joséphine Kohlenberg

Invitata mea de azi este Preşedinta Fundaţiei Leolam (în traducere, eternitate), fundaţie care a luat naştere la iniţiativa câtorva persoane născute în Moineşti şi răspândite în diverse colţuri ale lumii: surorile Joséphine şi Beatrice Kohlenberg şi fraţii Hedi şi Rinel Enghelberg, pe care i-a unit spriritul a ceea ce a fost cândva una dintre cele mai vibrante comunităţi evreieşti din România. Ei duc cu mândrie mai departe ceea ce au început taţii lor, care au fost Preşedinţi ai Comunităţii Evreieşti din Moineşti, după cum urmează:

-1964-1984:  Marcel (Moise) Enghelberg, imigrat în Israel

-1984-2012:  Raphael Kohlenberg, ultimul evreu din Moineşti, care s-a stins din viaţă la 1 iunie 2012.

Fundatia LEOLAM are ca obiectiv principal întreţinerea cimitirului evreiesc din Moineşti, precum şi organizarea de acţiuni culturale care să fixeze şi să păstreze pentru totdeauna Moineştiul pe lista locurilor de importanţă majoră în istoria comunităţii evreieşti din România, făcând cunoscut lumii întregi că aici au trăit evrei de seamă, cum ar fi: Tristan Tzara, Moşe David Iancovici, Moedechai Bernstein, Moses Rosen, fostul şef rabin al cultului mozaic de la noi din ţară, Avram Arie Rosen, tatal dr. Moses Rosen, care a păstorit comunitatea evreiască din Moineşti timp de 16 ani, Alexandru Sever, Rateş Nestor, Solomon Sapira şi lista poate continua.

Profesoara Joséphine Kohlenberg îşi desfăşoară, activitatea la două „Grandes Ecoles” franceze, Telecom SudParis şi Telecom Ecole de Management, ambele făcând parte dintr-un grup, Institut Mines-Telecom, unde pe lângă activităţile desfăşurate cu studenţii este implicată în diverse proiecte de cercetare de cel mai înalt nivel: comunicaţii spaţiale, telemedicină, nano-sateliţi, infrastructura sistemelor informatice. La Facultăţile Institutului Mines Telecom, se pregătesc specialiştii de vârf din domeniul Telecomunicaţiilor şi IT, din lume.

jk1Sursa foto: Pagina de facebook a Telecom SudParis

Joséphine e implicată în multe alte activităţi, fie la Primărie, fie în ascociaţiile de cartier, fie la scoala unde este elev fiul ei ori în coaching, ajutând la motivarea şi orientarea profesională a elevilor.

Este o persoană foarte deschisă, amabilă şi foarte pragmatică. Am învăţat multe din discuţiile pe care le-am avut împreună  şi-i mulţumesc şi pe acestă cale.

Am rugat-o sa-mi răspundă la câteva întrebări, prilej cu care voi redeschide seria interviurilor cu moineşteni, începută în anul 2014.

CristinaŞtiu că sunteţi o persoană foarte ocupată şi totuşi vă rezervaţi câteva zile pe an pentru a revedea Moineştiul. Ce vă leagă cel mai mult de acest oraş ?

Josephine : Cred că toţi oamenii, odată cu înaintarea în vârstă, au ceva „special” faţă de oraşul natal unde au petrecut primii ani de viaţă.  De ce? Nu ştiu. Acum trăiesc într-un mediu unde am colegi şi prieteni care sunt fie francezi dar din alte regiuni decat cea pariziană, fie străini din diverse ţări de peste tot din lume: Europa, continentul American, Asia, Africa. Acest lucru îi caracterizează pe toţi, fără deosebire de sex, rasă sau religie.

Ce ma leagă acum, în 2015, de Moineşti?  În primul rând oamenii, prietenii pe care îi cunosc sau (mi se întâmplă) necunoscuţii de pe stradă care mă salută sau vorbesc cu mine căci îmi cunoşteau părinţii… E un sentiment ciudat, dar relaţiile de acolo sunt diferite faţă de alte relaţii.

Întâlnirile planificate sau nu cu foştii profesori, colegi, îmi fac o deosebită plăcere.

Desigur, am descoperit şi persoane noi, extraordinare, necunoscute de mine în perioada şcolii… Unii sunt instalaţi în Moineşti, alţii locuiesc sau nu în oraş, dar sunt acolo legaţi de activitatea lor profesională.

Urmăresc proiectele făcute de administraţia oraşului, cele ale spitalului le vad tot timpul căci continui să particip prin skype de la Paris la sedinţa săptămânală a departamentului de cercetare, marţea la ora 17.

10531393_692777460775334_6702064738846991144_oSursa foto: pagina de facebook a grupului „Salvând o viaţă”

Apoi sunt „mirosurile”:  dulceţurile făcute în casă, livezile pline de fructe ale unor prieteni, gusturile mâncărurilor româneşti în cele câteva restaurante ale oraşului, spiritul târgului, păcat că piaţa şi-a pierdut farmecul după renovare, mergeam cu plăcere sa iau produse pe care doar la Moineşti le găsesc. Timpul pe care îl am pentru a merge zilnic pe jos 10 km (o aplicaţie pe telefon îmi zice exact cât fac!), urcatul pe Osoiu a devenit o obisnuinţă, cel putin odată de făcut de fiecare dată când ajung în oraş. Parfumurile florilor de câmp, al Padurii Pini, al cimbrişorului, nu s-au schimbat din anii copilăriei.

Şi nu în ultimul rând, evoluţia oraşului, strada, plăcută pentru câteva ore de preumblări, din punct de vedere al turistului care sunt.

Cristina: Credeţi că peste ani şi ani, e posibil să vă reîntoarceţi în acest orăşel liniştit, în care v-aţi petrecut anii copilăriei ?

Josephine: Ani si ani… Câţi? Timpul trece repede! Nimeni nu ştie niciodată ce va aduce ziua de mâine, mai ales în contextul de mişcare, de evoluţie permanentă în care trăiesc. Parisul forfotă de activităţi, încontinuu, e extraordinar. Nici 100 de vieţi nu-ţi ajung să faci ce ai vrea. Plus voiajele pe care le fac, mai am de cunoscut lumea largă, am la activ multe ţări, multe locuri, nu mai stau să zic câte zboruri. Da, la Moineşti vin cu plăcere, voi veni cu plăcere… Cred că acest lucru se va întâmpla atâta timp cât voi mai avea prieteni, legături umane de calitate. Deja faptul că nu mai am parinţii a schimbat enorm de mult din această legatură… De aceea cred că doar relaţiile umane mă vor face să revin.

Cristina: Când veniţi în Moineşti, aveţi un loc preferat pe care să-l vizitaţi întotdeauna ?

Josephine: Nu am doar un loc, ci mai multe pe care le fac ÎNTOTDEAUNA.  În ordine, numărul 1, 2 şi 3: prietenii pe care îi văd imediat cum am ajuns, nu le dau nume şi nici priorităţi, se recunosc singuri. Apoi fac un tur general al oraşului (in centru) să văd noutăţile, de fiecare dată văd evoluţii în bine, şi nu mint. Apoi, la fel, întotdeauna merg pe jos între Lucăceşti, Osoiu, parcurg străzile şi dealurile acestea cu o extraordinară plăcere. Obligatoriu, gust noile dulceţuri ale lui C, palinca la S, merg şi la câteva restaurante din zonă.

Cristina: Ce credeţi că ar mai putea face moineştenii pentru a le fi mai bine ?

Josephine: Aceasta e o întrebare foarte dificilă căci ţine de obiceiurile culturale ale fiecărei ţări. Ţinând cont că sunt multe persoane în vârstă în Moineşti, vă dau un singur exemplu: în Franţa (unde de regulă se lucrează zi-lumină, cu pauză de masă, nimeni nu are timp să facă ceva în afară de week-end) un om asteaptă să iasă la pensie doar pentru a profita de viaţă, să facă ce nu a putut, să voiajeze, să de bucure de copii şi nepoţi. 99% dintre pensionari sunt înscrişi în asociaţii unde fac activităţi culturale diverse şi variate, fiecare cu pasiunea lui. Vecina mea, de 97 de ani mai participă şi acum la clubul de bridge şi câştigă regulat. O cunoştinţă de peste 90 de ani a învăţat singură tot ce ţine de foto/video digitală (fusese inginer) şi în prezent predă altor persoane, inclusiv tineri, într-o asociaţie pe care a creat-o. În România, un om care se apropie de 60 de ani se gândeşte deja să-şi cumpere sicriu şi să îl pună în pod…

Dacă doar acest exemplu mic s-ar aplica la Moineşti, 60% din populaţia oraşului ar fi fericită ! Pot să vă dau detalii mai multe pe această temă.

Cred că tinerii cu copii au relativ multe activităţi corespunzătoare, dar trebuie să fim realişti, oraşul e mic, ca orice oraş de această mărime din Europa, activităţile sunt legate de strategia locală de dezvoltare: atragerea industriei care poate crea locuri de muncă şi deci implicit resurse către administraţia locală şi să permită astfel dezvoltarea infrastrcturilor. Nu e simplu, nimeni nu zice asta, dar priviţi evoluţia Sibiului, făra nicio aluzie politică.

Deja sunt multe activităţi culturale, o mai bună comunicare la nivel local nu ar strica căci oamenii nu se uita toţi pe Facebook pentru a vedea ce se întâmplă la 2 paşi de blocul lor. S-a trecut la această comunicare on-line foarte prost. Un oras mic are nevoie de comunicare locală, fizică, facebook-ul vine dupa aceea.

Un alt punct care cred că intră tot în această întrebare : lumea să depaşească starea de jenă, de lene şi să lucreze pe orice meserie, pe orice activitate care se poate face. Nu e ruşinos să te ocupi de un copil al caror parinţi nu au bunici care să îl ţină, nu e ruşinos să mergi să stai cu un bătrân, etc. Nu stau sa inşir câte servicii ar putea exista, uneori făcute benevol. Sunt studii ştiintifice adevărate care arată că cu cât dai mai mult, cu atât eşti mai fericit. Ori o faci individual, ori o  faci în cadrul unei asociaţii cu o tematică specifică. În Franţa, asociaţiile (benevole) sunt cu zecile de mii. Dacă toate aceste servicii (şi nevoi sunt foarte multe!) s-ar dezvolta,  deja o parte din mentalitate s-ar schimba: munca înnobilează, prin muncă facem totul. Nu banii contează, ci timpul acordat. Voluntariatul francez e mai dezvoltat ca religia…. Ce face lumea la Moinesti la pensie, sau în week-end după serviciu? Stă în bucătărie sau se uită la televizor… Păcat de timpul pierdut! Puţini sunt cei care merg la cinema, etc, căci într-adevar e dificil, trebuie parcurse distanţe mari.

Cristina: Am discutat cândva despre un muzeu al personalităţilor evreieşti care au trecut prin Moineşti, amplasat în Casa Kaddish, din incinta cimitirului, aflat vis-a-vis de Parcul Pini. Ce ne puteţi spune în legătură cu acest viitor punct de atracţie al turiştilor care vor veni în zonă ?

Josephine: Acest proiect trebuie făcut în colaborare cu administraţia locală care vrea să facă un muzeu în oras. Totul trebuie sa aibă un sens local, de dezvoltare turistică a oraşului. În această secundă nu am noutăţi, dar voi relansa subiectul cât de curând. Apoi rămâne finanţarea. Nu e uşor să justifici o cerere pe un proiect fără un model economic fiabil: câţi turişti vin, ce resurse se obţin, etc… Înainte de muzeu, se face analiza la ce mai trebuie facut în oraş (şi sunt multe axe) pentru a mări numarul celor care vin sa viziteze oraşul. Un mic detaliu? Ultima vedere pe care am cumpărat-o din oraş datează de acum 40 de ani! De ce nu există vederi, obiecte mici turistice în toate librăriile, la Select, la Lucăceşti? Să începem deja cu asta. Un site, cum am zis, e util în comunicare odată ce activitatea fizică, locală, e dezvoltată…

Cristina: Aţi recomanda prietenilor dumneavostră din Franţa să viziteze Moineştiul ? Ce le-aţi spune că ar trebui să nu rateze aici ?

Josephine: Am recomadat deja unor studenţi de-ai mei (la noi la facultate obligăm toţi studenţii să facă cel puţin două luni un stagiu în străinătate pentru a avea diploma). În total, au venit 9, lucrând pe proiecte legate de spital. În afara conţinutului stagiului le spuneam să guste mâncărurile tradiţionale, le dădeam câteva contacte pentru a găsi ţuică, dulceaţă (păcat că nimeni nu vinde pe undeva produse făcute în casă!!! Dacă nu ştii pe X sau pe Y, nu poţi mânca o dulceaţă de cireşe amare căci nu exista nimeni să o vândă. Putem vorbi pe acest subiect (şi aici sunt axe de dezvoltare), să meargă să facă plimbări pe dealuri (din păcate în afară de doi, restul nu erau sportivi), să închirieze o maşină să mearga în jur (aici e o mare problemă, în oraş nu exista nimic ca ofertă. Un om ajunge în oraş, apoi nu poate face turism în zonă !), să vorbească cu oamenii. Dealtfel, datorită câtorva persoane, A, V, C, voi cita doar prenumele lor, studenţii au profitat de mese la iarbă verde, de vizite în familii…

Cristina: Vă rog să transmiteţi un mesaj către moineşteni. Multumim.

1926185_10202541996124752_1683278170_oSursa foto: cont personal facebook Joséphine Kohlenberg

Josephine: Cine e dispus ca în mod voluntar, să propună şi să se implice în realizarea unor proiecte pentru oraş ?

Se poate face un concurs pentru a alege 2-3 proiecte în fiecare an. Condiţia clară: nicio resursă financiară din start. În schimb, proiectul poate propune un model de business prin care să se caute/atragă fonduri pentru a realiza proiectul… Oricine poate participa, de la 5 la 99 de ani. Vă stau la dispoziţie pentru a iniţia asemenea activităţi.

Cristina: Cu ocazia zilei dumneavoastră de naştere, care se apropie cu paşi repezi, vă doresc un an cu sănătate şi cât mai multe planuri duse la bun sfârşit şi vă aştept cu drag acasă. Mai este pentru dumneavoastră Moineştiul acasă ? sau acasă este acum la Paris ?

Josephine: Noţiunea de „acasă” nu mai există în sensul care îl aveam când eram la facultate la Bucureşti şi veneam la Moineşti „acasă”… Îmi place să călătoresc, de 25 de ani strategia mea este de a merge de fiecare data în locuri pe care nu le-am mai văzut. Unitatea de măsură este de regulă săptămâna, încerc să vizitez locuri, oameni, culturi, tot ce se poate. În Franţa de 15 ani avem mult concediu (în paralel ziua de munca are 24h), profit cât se poate de acest timp pentru a circula, descoperi. Am şi un avantaj că mă deplasez regulat şi pentru serviciu, ceea ce mă menţine în ritmul deplasărilor… Datorită acestui mod de viaţă, ajungi să vezi de fapt că poţi alege unde vrei sa mergi, unde te simţi bine, nu mai există doar un „punct” numit „acasă”. Desigur, este un loc unde stai cel mai mult timp căci eşti legat de activitatea profesională, dar asta nu înseamnă de fiecare dată că este locul ideal… În cazul meu, am avantajul de a locui în punctul cel mai frumos pe care l-am vazut in lume, Parisul… Dar recunosc, Parisul se gustă, se simte, se trăieşte… Dacă aş fi trecut doar în fugă, vreodată, poate aş fi văzut doar lucrurile lui negative şi sclipirile monumentelor turistice… Dar Parisul adevarat e altceva, e arta de a trăi, de a-ţi deschide orizonturile culturale, umane, religioase, interculturale… Ca ne se décrit pas, ça se vit…

Dar voi veni cu mare plăcere la Moineşti…

1908374_692780904108323_5476614222445692907_nSursa foto: pagina de facebook a grupului „Salvând o viaţă”

Cristina: Închei acest interviu cu o întrebare, hai să-i spunem mai ciudată: există vreo calitate pe care aţi descoperit-o la moineşteni şi nu aţi mai întâlnit-o niciunde în lume ? care ? 🙂

Josephine:  Păi sunt în jur de 20.000 de moineşteni dintre care cunosc în jur de 100, mi-e greu să generalizez. Dar dacă vreţi efectiv o calitate generală, la nivel de oraş, aş spune într-un cuvant : exuberanţă ! Toată lumea vorbeşte „cu caracter”, fie că se plânge de orice, fie că visează, fie că…

Cu speranţa că acesta nu va fi ultimul interviu acordat acestui blog, vă mulţumesc pentru timpul acordat. E o mare onoare şi o mândrie pentru noi moineştenii, sa vă ştim alături de noi, atât în mediul virtual, participând la discuţiile de pe grupul „Moineştiul pozitiv”, cât şi în off-line, atunci când veniţi la Moineşti.

La mulţi ani !

32776308_MGYRLAZAM

Publicat în Dezvoltare personala

15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICIT

fericirea

Sursa: https://ro.stiri.yahoo.com/exclusiv-fata-din-suceava-care-adus-fericire-pe-175334702.html

1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?

2. Renunţă la nevoia pentru control

Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.

3. Renunţă la vină

Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.

4. Renunţă la auto-înfrângere

Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.

5. Renunţă la convingerile tale limitate

Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.

6. Renunţă să te mai plângi

Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica

Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.

8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane

Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.

9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării

Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.

10. Renunţă la etichetare

Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale

Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.

12. Renunţă la scuze

De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.

13. Renunţă la trecut

Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.

14. Renunţă la ataşament

Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi

Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.

 

Publicat în Dezvoltare personala

Andy Szekely la Bacau

logo-moldova

Modul in care ne prezentam in fata celorlalti este vital pentru relatiile interpersonale pe care le cream ulterior. Brandul personal ne poate ajuta sa obtinem ceea ce visam sau ne poate trage in jos.

Tu ce alegi? Andy ne invita  la  WORKSHOP-UL GRATUIT   „De la TE CUNOSC la CRED in TINE!” pentru a invata cum sa-ti construiesti un brand personal de succes.

Rezerva-ti un loc in orasul tau! –> www.andyszekely.ro/bp/

Ce vei învăţa la acest workshop:

  • Cum se face un audit al brandului personal în 20 de minute ?
  • Diferenţa dintre brandul autentic şi brandul de vedetă
  • Cele 5 convingeri limitative ale oamenilor care nu acceptă să devină branduri
  • Întrebările cheie care îţi definesc autentic brandul personal şi cum să răspunzi la ele
  • Cum te ajută brandul personal să obţii prosperitate şi împlinire cu efort minim ?
  • Cât munceşte pe zi un „brand” şi cât munceşte un „non-brand” ?

şi… cele mai importante pentru dezvoltarea ta

  • Tehnici de networking potrivite pentru branding (sunt foarte diferite de cele clasice)
  • Cum aplici Legile Persuasiunii care îţi construiesc imaginea publică
  • Care sunt şi cum „instalezi” Obiceiurile care îţi duc mai departe imaginea publică
  • „Pachetul” sau modul de prezentare al imaginii personale (cum se compune şi cum se livrează)

Pe 29 mai în Bacau de la 18:30 la 21:00 Centrul de Afaceri Bacau Calea dr. Alexandru Şafran nr. 145

Sursa: http://www.andyszekely.ro/bp/

 

Publicat în Ce-am mai citit, Dezvoltare personala, Medicina

Carte (6) Managementul stresului Autori: Jorg-Peter Schroder şi Reiner Blank

49257

Editura All, a scos în 2011, în colecţia „Pocket Business” o serie de carţulii practice,  menite să trateze subiecte de actualitate.

Câteva idei:

-Expunerea îndelungată la stres, duce la scăderea imunităţii, astfel suntem predispuşi la boli, oboseală, depresie.
-Efectele pe termen scurt ale stresului:

  • – dificultăţi de concentrare, nervozitate şi nelinişte;
  • -dereglări ale memoriei;
  • -cercuri de preocupări;
  • -dezorganizare;
  • -greşeli;
  • -dificultăţi la cerinţe uşoare;
  • -oboseală cronică
  • extenuare;

Corpul ne dă nişte semnale, pe care de cele mai multe ori le interpretăm greşit alergând din medic în medic pentru a ne depista tot felul de afecţiuni inexistente, luăm cu pumnul medicamente de care nu avem nevoie îmbolnăvindu-ne şi mai rău.

Relaţia dintre stres şi simptomele corpului: 

  • Nivel emoţional-muscular-cognitiv: tensiunea creşte, apar schimbări de personalitate;
  • Nivel emoţional-vegetativ-hormonal-muscular: durere abdominală localizată în epigastru, greaţă, dureri după cap; palpitaţii, nervozitate, scrâşniri din dinţi în timpul nopţii, probleme la locul de muncă;
  • Reacţii comportamentale: roaderea unghiilor, consumul excesiv de alcool, creşterea poftei de mâncare, consum de medicamente şi droguri.

Efectele pe temen lung ale stresului:

  • reducerea puternică a stării de sănătate;
  • melancolie iritabilă;
  • indiferenţă;
  • supraactivitate însoţită de teamă şi nelinişte;
  • insomnie:
  • instalarea unei dispoziţii depresive;
  • dificultăţi psihosomatice şi imbolnăviri (încordarea muşschilor cefei, dureri de stomac, diaree, senzaţie de nod în gât, dureri de spate etc.)
  • reducerea competenţelor sociale, dar şi a legăturilor sociale;
  • epuizare.

Sindromul burnout (al arderii compete) afectează cu precădere persoanele perfecţioniste, cele care îşi iau mai multe îndatoriri decât pot îndeplini, cele care au pretenţii prea ridicate de la ei inşişi şi de la ceilalţi, pe cei încăpăţânaţi şi dogmatici în gândire, cei care nu pot spune „NU” şi se sacrifică pentru alţii, angajaţii care sunt prinşi în proiecte de anvergură, au aspiraţii mari şi îşi alocă prea puţin timp odihnei, oamenii care privesc viitorul cu un exces de optimism, acordând o mare însemnătate succesului, fără a lua în considerare riscurile implicate.   

Ce putem face ?

1. Măsuri de urgenţă

  • luaţi distanţă faţă de situaţie;
  • inspiraţi adânc, expiraţi încet
  • număraţi în ordine descrescătoare de la 10 la 0
  • acceptaţi sitaţia

Puteţi să citiţi şi despre antrenamentul autogen, meditaţie, sfaturi antistres, metode de relaxare.

Dacă vă simţiţi stresat, luaţi măsuri până nu e prea târziu, citiţi acestă carte, faceţi testele pentru a descoperi cât de tare sunteţi afectat, aplicaţi metodele care credeţi că vi se potrivesc şi mai presus de toate nu uitaţi că sănătatea voastră e mai preţioasă decât orice.

Publicat în Ce-am mai citit, Dezvoltare personala

Carte (4) Gândeşte ca un campion Autori: DONALD J. TRUMP, MEREDITH MCIVER

675

Cine nu a auzit de  Donald J. Trump, cine nu ar dori să fie un invingator  la fel ca si el,  să stea in preajma lui, să-l asculte si să  invete de la el.

Gândeşte ca un campion este o colecţie de eseuri prin care magnatul american enunţă şi ilustrează principiile ce stau la baza succesului său în viaţa profesională şi personală. Donald Trump oferă cititorilor perspectiva sa originală asupra „educaţiei informale“ necesare succesului în afaceri şi în viaţă. Fiecare eseu captivant, informaţional şi educaţional, prezentând cea mai limpede viziune existentă în mintea şi în inima unei personalităţi extraordinare.

Am citit multe carti de educatie financiara, insa se vede treaba ca n-am stofa de om de afaceri, m-am nascut sa fiu un executant si m-am impacat deja cu gandul.  Cu toate astea iubesc genul acesta de carti, pentru ca imi arata lumea altfel, un pic mai roz  daca vreti.  Poate ca sunt eu o visatoare, dar va recomand acesta lectura, mai ales celor ce sperati sa aveti la un moment dat propria voastra afacere.

Iata cateva idei  care ne asigura succesul :

1.  Fii sincer cu tine !

2.  Fa asocieri in gandire !  (pentru asta trebuie sa citesti si sa te informezi continuu)

3.  Fii recunoscator celor ce te-au ajutat !

4.  Daca nu lucrezi, succesul nu se va intampla doar gandindu-te la el.  Trebuie sa i te dedici in fiecare zi.  Fixeaza-ti un scop si munceste ca sa-l atingi !

5. Gandeste pozitiv, imagineaza-ti ce doresti sa obtii !

6. Invata din greseli !

7. Lucrurile nu merg intotdeauna in bine, apar probleme cu care trebuie sa lupti.

8. Castigatorii vad problemele ca pe o alta metoda de a-si confirma valoarea.

9. Actioneaza rapid !

10. Fa ce-ti place !

11. Gandeste pozitiv, pragmatic !

12. Pasinea ofera vitalitatea necesara pentru a realiza lucruri mari.

Mi-as dori sa am in preajma numai oameni care sa gandeasca precum Trump, din pacate,  am exact contrariul.   Poate si acesta este un motiv pentru care iubesc cartile de genul asta, pentru ca imi suplinesc anturajul dupa care tanjesc.

Publicat în Ce-am mai citit, Dezvoltare personala

Tata bogat, tata sarac -Robert T.Kiyosaki

tata bogat tata sarac

Imi plac cartile de la Curtea Veche, mi-as dori sa lucrez la editura lor,  ca sa le pot citi pe toate. Au carti practice, de educatie financiara, despre cum sa slabesti, despre cum sa fii frumoasa, au carti de dragoste, au carti de vacanta, in fine, au carti pe gustul meu si ii iubesc pentru asta.

Cartile din seria Kiyosaki, itii dau incredere in tine, te fac sa vezi lumea banilor altfel, din alta perspectiva. Chiar daca dupa ce-ai citit cartea te intorci in lumea ta mizera, lectura ei te face sa constientizezi ca in parte, autorul are mare dreptate. Nu facem decat sa muncim pentru altii, aducandu-le profit de sute de milioane, pe cand noua ni se da doar un salariu amarat. Ei, stiu sa se foloseasca de inteligenta noastra, aproape pe gratis, exploatand faptul ca noi nu avem curaj, nu riscam si nu stim ce sa facem cu banii. Noi colectionam diplome, ne pregatim cat mai bine, pentru a fi folositi de ei si  suntem mandri cand ne mai arunca cate un „os”. Cartea ne invata ca trebuie sa fim constienti de valoarea noastra, ca trebuie sa ne perfectionam continuu pentru afacerile pe care le vom face, ca asa cum putem pentru altii, putem si pentru noi, cu conditia sa riscam si sa strangem cat mai multe active, care vor munci pentru noi.

O carte pe care o recomand tuturor, in special parintilor !