De când a intrat în viața mea, Muna mi-a schimbat radical părerea despre pisici. Acum stau și mă întreb, cum am putut să trăiesc atâția ani fără să simt dragostea unei pisici, fără să mă bucur de torsul ei, de privirea aia în care pupilele i se măresc aproape cât ochii, formând boabe mari de abanos, de mieunatul cel dulce (când se cere alintată) ori de mieunatul poruncitor (atunci când nu e pregătită la timp mâncarea ei preferată).
O să râdeți, dar mi se pare că între noi două chiar există o formă de comunicare. Eu am început să-i citesc limbajul cozii și al mustăților, pentru că, da, există și așa ceva, iar ea vine tiptil lângă mine și mă încălzește cu blănița ei. Facem schimb de căldură și adormim fericite până pe la ora 5 din zori, când Muna dă deșteptarea ascuțindu-și ghearele ba de cearșaf, ba de marginea patului, ba de mai știu eu ce alt obiect de prin casă. E ora la care necesitățile fiziologice o împing către litieră.
Proprietarii de pisici știu că viața alături de o felină nu înseamnă numai pisiceală, tors, joacă și somn de voie. Asta se întâmplă cam în 80% din timp, însă pisica are nevoie de mâncare de calitate, apă, tratament, vizite la medicul veterinar pentru sterilizare sau în caz de vreo afecțiune, dar și de un așternut igienic pentru pisici, testat și recomandat de Federația Națională Felinologică Română.
În principiu apar două mari probleme pe care trebuie să ți le asumi atunci când îți împarți viața cu o pisică: părul, care e cam peste tot și necesită o curățare a casei mult mai temeinică și nevoile fiziologice pe care noi, umilii ei servitori, va trebui să le curățăm zilnic, pentru a ne simți confortabil împreună.
În primele zile petrecute cu Muna, nevoile astea ale ei mă enervau maxim, deși conștientizam că sunt normale. I-am pus litiera la baie, presărând în ea nisip pentru pisici, din acela obișnuit. Dimineața îl găseam ud și murdar. Totul mirosea înțepător a pipi de pisică, iar în jurul litierei gresia era plină de nisip îmbibat, căci după cum știți, pisica are obiceiul de a acoperi mizeria făcută. Vă las să vă imaginați singuri cum arăta totul atunci când făcea treabă mare de consistență moale. Câh….
Mi-am cumpărat o lopățică cu care pescuiam din litieră nisipul ud și murdar, dar de cele mai multe ori sfârșeam prin a arunca tot ce era acolo și curățam întreaga baie. Această muncă îmi lua destul de mult timp, mai ales că se repeta de două-trei ori pe zi și chiar nu o făceam absolut deloc cu plăcere, pentru că trebuia să stau în mirosul acela specific.
Am zis că ceva nu-i în ordine și mi-am sunat prietenii pisicari, am intrat în diverse grupuri ale iubitorilor de pisici și am aflat că ei folosesc Imperial Care White, un așternut igienic pentru litiera pisicii, din betonită albă de calitate superioară care nu generează praf. În contact cu ceea ce lasă pisica, în litieră se formează bulgări compacți care se curăță cu mare ușurință. Este un produs economicos datorită granulației extra-fine a betonitei, iar mirosul insuportabil de care vă vorbeam mai sus se transformă într-un parfum suav de iasomie.
Lăbuțele ei fine și catifelate pe care le ador și cărora deseori le fac masaj, vor rămâne curate și parfumate tot timpul. Blănoasa mea merită ce-i mai bun, iar așternutul igienic pentru pisici Imperial Care White e tot ce poate fi mai bun pentru noi două.
Muna e vedetă pe Facebook, în doar câteva ore strânge o mulțime de like-uri, mult mai multe decât mine, dar eu nu mă supăr, ba chiar sunt mândră de ea. O iau în brațe și o pupăcesc cu foc, apoi îi fac masajul ei preferat, între urechi și sub bărbie, ca în final s-o văd întinsă cu burta în sus, pentru încă o repriză de scărpinat. Boțul acesta de suflețel cu blană a intrat în viața mea tiptil și mi s-a instalat drept în suflet.
Articol scris pentru SuperBlog 2022
Cristina din Moineşti 