O carte ce devine din ce în ce mai actuală și asta pentru că zilnic, deși avem tot mai mulți prieteni în on-line, suntem din ce în ce mai singuri. S-a întâmplat să-mi cadă în mână această lectură într-un moment dificil și poate tocmai asta m-a apropiat de personajul principal din ”Însinguratul”.
”Sunt la fel ca toată lumea, ca toată lumea acestor vremuri: sceptic, dezamăgit, obositor și obosit, trăind fără vreun țel, lucrând cât mai puțin posibil, doar pentru că sunt nevoit s-o fac.”
O moștenire consistentă îl scapă de multe griji pe personajul nostru, care își dă demisia dintr-un loc de muncă care nu i-a plăcut nicicând și-i permite să-și schimbe locuința într-un cartier modest dar curat al Parisului. El trăiește într-o lume pe care toți ceilalți nu o înțeleg, o lume a întrebărilor existențiale, rămase de cele mai multe ori fără răspuns, o lume pe care îi place s-o privească fără s-o aprofundeze, fără a se apropia cu sufletul de cineva. Iese cu femei, de cele mai multe ori doar pentru a-și satisface nevoile trupești, fără a se atașa foarte mult de ele. Este un spectator pasiv la tot ce se întâmplă și doar atât. Din când în când apelează la alcool pentru a-și anestezia gândurile.
”Ar trebui să stabilesc relații ? Nu eram foarte sigur. Oamenii pot să-ți tulbure obiceiurile. Și ce să le spui ? N-am nimic interesant de spus altora. Și nici nu mă interesează ceea ce spun alții. Prezența lor m-a jenat întotdeauna. Există un fel de perete despărțitor între ei și mine. Nu întotdeauna. În fine, cinci sau șase chipuri sunt suficiente.”
”Dacă scrii despre plictiseală atunci nu te plictisești . Plictisul te paralizează sau te îndeamnă numai la acțiuni distructive, te aduce într-o stare vecină cu moartea. ”
”Ce-ar putea reprezenta pentru mine vorbele oamenilor ? Cuvintele lor, fie indiferente, fie prietenești, fie neplăcute, ori nu ajung până la mine, ori le resping, le alung. ”
O recomand celor ce iubesc să mediteze în profunzime asupra lucrurilor, pentru că nu e o carte ușoară. Deși, ca format, are puține pagini, ești forțat să te oprești la fiecare cuvânt, să buchisești asupra lui și iar să te întorci la capătul unor fraze, până îi prinzi sensul.
Diagnosticul ”diabet” este pus din ce în ce mai multor persoane. Stresul, alimentația dezechilibrată, orele de nesomn, lipsa activităților fizice, obezitatea, duc mai devreme sau mai târziu la această boală.
Această carte ne spune că diabetul nu necesită o rețetă de la medic, ci o schimbare a modului în care mâncăm.
Glicemia măsurată dimineața, pe stocul gol, cu valori peste 125 poate însemna că suferi de diabet și trebuie să mergi la medic.
Dacă glicemia este situată între 110-125 ai prediabet și trebuie să iei măsuri urgente pentru a nu ajunge la diabet.
O glicemie cuprinsă între 95-110 te face atent, cum că ar trebui să-ți schimbi stilul de viață.
Nivelurile ridicate ale glicemiei presupun vedere încețoșată, moleșeală, confuzie, vomă.
Corpul oamenilor supraponderali (cu peste 22 kg. în exces) cere pancreasului să producă cantități mari de insulină. După câțiva zeci de ani de muncă, pancreasul obosește, epuizându-se și glucoza din sânge crește, rezultând astfel, diabetul.
Cu cât e mai lungă linia taliei, cu atât e mai scurtă linia vieții.
Singura cale de a învinge diabetul este să slăbești și să ai o alimentație sănătoasă.
Autorul ne învață să practicăm dieta nutritariană, o dietă bazată pe fructe, legume, leguminoase, fructe de pădure, cu foarte puțină carne (28 g/săptămână).
Alimentele sunt clasificate în funcție de densitatea nutritivă/calorie.
Varza, Spanacul, Rucola, Salata, Morcovul, Broccoli, Conopida, Ciupercile sunt în top. Dacă se consumă alimente sănătoase, pline de vitamine, senzația de foame scade foarte mult.
Amidonul din făina albă, orezul alb, cartofii albi face ca glicemia să crească aproape la fel de mult ca atunci când mâncăm zahăr. Amidonul din fasole, orz și orez negru sălbatic se digeră mai greu și produce o creștere mult mai lentă și mai mică a glicemiei. Este un amidon rezistent, recomandat în diabet, slăbit, împotriva cancerului de colon, sporind absorbția calciului și magneziului.
După Fuhrman, cele mai bune alimente pentru a remedia diabetul sunt:
-Verdețurile crude și gătite, ciupercile, vinetele, ceapa, roșiile, conopida, leguminoasele, fructele oleaginoase și semințele, fructele cu conținut mai redus de zahăr.
În carte mai puteți găsi rețete ale diverselor preparate, diete zilnice, tipuri de exerciții fizice recomandate diabeticilor.
Dacă după lectura acestei cărți, incluzi în dietă mai multe fructe și legume, conștientizând riscurile acestei boli destul de ascunse, tot e un mare avantaj.
Recomand această lectură celor care au voința de a începe o viață nouă, cu mai puțin stres, cu mai multă mișcare și cu alimentație bazată preponderent pe legume și fructe, precum și celor care doresc să afla mai mult despre această boală.
Acest buchețel de viorele mi-a adus primăvara, așa cum nimic și nimeni altcineva n-a reușit s-o facă. Sunt atât de fragile și au acel miros de crud, de viață, de început de primăvară.
Tuturor cititorilor acestui blog, o primăvară frumoasă cu sănătate și multe bucurii !
Am mai trecut cândva printre filele acestei cărți fără a-i da însă o prea mare importanță. Eram prea tânără pe atunci pentru a realiza cât de mult înseamnă să ai o alimentație sănătoasă. Nutriționiștii nu se pun nici ei de acord în ceea ce privește subiectul, astfel că alimente care în anii trecuți erau considerate sănătoase și aducătoare de beneficii (ex. margarina), azi sunt blamate sau chiar interzise. Și, apropo, ”Ce alt animal are nevoie de consiliere pentru a decide ce să mănânce ?”
”După treizeci de ani de recomandări nutriționale suntem mai grași, mai bolnavi și mai prost hrăniți. ”
Ideea este următoarea: după studii și cercetări s-a constatat că cei care nu mănâncă hrană procesată, cei care n-au cunoscut efectele devastatoare ale zahărului, ale făinii albe ori ale cărnii transformate în tot felul de mezeluri, au șanse foarte mari de a trăi sănătoși până la finalul vieții. Dacă înainte, mama era cea care decidea și prepara meniul, acum nutriționiștii și oamenii de marketing au preluat comanda. Bolile cronice cauzate de alimente sunt: afecțiunile cardiace coronariene, obezitatea, diabetul, infarctul și cancerul. Marketingul are un rol determinant în felul în care ne alegem alimentele. Animalele, ba chiar și plantele au primit tot felul de ”îmbunătățiri” pentru a răspunde cerințelor vremii ” (ex. fără colesterol, bogat în carbohidrați, antioxidant etc).
Cele mai periculoase grăsimi, cele care aduc prejudicii organismului sunt grăsimile trans, care se găsesc în: prăjituri, biscuiți, fursecuri, aluat de plăcinte sau pizza, pâine pentru hamburgeri, margarină și smântâna vegetală pentru gătit, creme pentru prăjituri, ciocolată, alimente prăjite (gogoși, cartofi prăjiți), snacks-uri (chips-uri, napolitane, popcorn, bomboane), semipreparate congelate. Acești carbohidrați afectează metabolismul insulinei, amplificând senzația de foame și favorizând consumul excesiv de alimente și acumularea grăsimilor în organism. Ar fi de dorit să cunoaștem modul în care combinăm alimentele și ordinea în care le consumăm. De exemplu, carbohidrații dintr-o gogoașă vor fi asimilați mai lent dacă aceasta este unsă cu unt de arahide, care încetinește reacția insulinei. Dacă beți cafea în timp ce mâncați friptură, organismul nu va asimila fierul din carne. Uleiul de măsline din salata de roșii permite organismului să asimileze mai ușor licopenul.
Acizii grași omega-3 joacă un rol important în dezvoltarea și procesarea neurologică, în acuitatea vizuală, în permeabilitatea pereților celulari, în metabolizarea glucozei și în calmarea inflamațiilor (declanșate de acizii grași omega-6). În cantități mari, acizii grași omega-3 produc sângerări.
Reguli pentru a alege mâncare sănătoasă atunci când mergem la cumpărături
Nu cumpărați niciun lucru pe care străbunica dvs. nu l-ar recunoaște drept aliment.
Nu mâncați nimic care nu putrezește.
Evitați produsele alimentare care conțin ingrediente necunoscute, imposibil de pronunțat, mai mult de 5 la număr sau care conțin sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză.
Evitați produsele care pretind că sunt bune pentru sănătate
Evitați supermarketul, alegeți piața.
Plătind mai mult pe alimente sănătoase, reducem sumele cheltuite pe serviciile medicale.
Pe măsură ce trec anii, organismul nu mai procesează alimentele ca în tinerețe, astfel că este recomandată luarea de suplimente, în urma unor analize și la recomandarea medicului. Reducerea numărului de calorii încetinește îmbătrânirea și prelungește durata de viață. Se pare că creierul are nevoie de 20 de minute pentru a primi informația că stomacul este plin, așadar petrecem la masă mai mult timp, fiind atenți la această senzație. Un truc ar fi să servim porții mai mici, în vase mici.
Întrebarea de azi seamănă întrucâtva cu cea de la Cartea 4, doar că nu se referă la o zi anume, ci în general, ce te face să simți că trăiești ? Ca de obicei, răspund în numele meu.
Cele 7 motive care mă fac să simt că trăiesc
1. Lumina soarelui de dimineață.
Cum să nu simt că trăiesc, când Dumnezeu mă binecuvântează cu o nouă zi în care să mă bucur de toată creația Sa și de toți cei dragi ? Răsăriturile sunt frumoase nu numai cromatic, ele îmi transmit energie pentru întreaga zi.
2. Sănătatea mea, a celor dragi și a tuturor celor din jur
Sănătatea e un dar de care mi-am cam bătut joc uneori prin comportamente alimentare nesăbuite. În vremurile astea, e greu să ai o sănătate perfectă, nu știu câți dintre noi se pot bucura de acest lucru, dar dacă ești cât de cât în parametri, atunci n-ai niciun motiv să nu simți că trăiești. Bolile pe care le am reflectă felul în care nu am avut grijă de mine și sunt pe deplin conștientă de asta. Acum , după ce-am trecut de 50 de ani, încerc să îndrept unele lucruri.
3. Călătoriile
Nu am suficient timp pentru a călători atât cât mi-aș dori. O călătorie face cât o mie de cărți citite. Cunosc oameni noi, văd locuri necunoscute și sunt pusă în situația de-a mă descurca în noul mediu. O călătorie este o experiență complexă care te îmbogățește și te face să trăiești totul cu uimire.
4. Activitățile culturale
După ce văd un film bun, ori o piesă de teatru reușită, sau un concert frumos, îmi simt bateriile încărcate, dacă nu pentru o perioadă mai lungă de timp, măcar pentru câteva ore. O carte bună mă alimentează pe termen lung.
5. Munca
Fie cea de la job, ori cea de-acasă, munca este pentru mine cea care dă sens vieții. Nu poți sta la infinit să aștepți ca alții să-ți dea tot ceea ce ai nevoie. Eu țin la independența mea financiară și sfătuiesc pe toată lumea să facă la fel. Evident, ziua de salariu este cea mai frumoasă și mult așteptată. Nu sunt pentru munca exagerată (cunosc persoane care ar lucra și in trei schimburi pentru bani mai mulți, neglijându-și astfel sănătatea, pentru care mai apoi plătesc bani grei).
6. Prietenii
Viața e destul de tristă dacă nu ai prieteni, fie ei chiar și virtuali. Suntem ființe sociale și trebuie să comunicăm între noi. Eu nu vorbesc foarte des cu prietenele mele, dar și când o fac, se înfierbântă rețeaua telefonică.
7. Bucuriile mărunte
Nu știu dacă o vi se pară caraghios, dar bucuriile mărunte mă fac să simt că trăiesc. Fie că văd o floare frumoasă, o fotografie, un nor, un animăluț, o jucărie, copii jucându-se în parc, un cuplu de tineri îndrăgostiți ori o familie de pensionari plimbându-se de mână prin parc ca în prima tinerețe, toate astea și multe altele mă fac să mă bucur de viață.
1 Scot memoria externă și mă uit la fotografiile făcute în călătorii. Pur și simplu, revederea acelor imagini și aducerea aminte a diverselor întâmplări îmi fac ziua mai frumoasă.
2. Îmi sun prietenele și stăm de vorbă, de la o oră în sus. :))
3. Dacă am starea necesară, citesc o carte despre care știu sigur că e bună (mai exact recitesc câteva pagini din ea).
4. Ascult un podcast relaxant.
5. Fac o plimbare în natură și mă bucur de fiecare om pe care îl întâlnesc (dacă îl cunosc, e musai să stau de vorbă cu el), de fiecare floare, de forma norilor, de tot ce-mi iese în cale.
6. Mă joc cu pisica Muna, despre care v-am mai povestit pe blog.
7. Dau scroll pe Facebook și vizionez diverse clipuri amuzante.
8. Citesc blogurile prietenilor.
9. Scriu pe blogul meu ceva care să mă relaxeze.
10. Iau andrelele, ori croșeta și fac ceva practic.
Ar mai fi și altele, dar cred că 10 sunt suficiente deocamdată. Voi, cum vă faceți ziua mai frumoasă ?
Azi întoarcem cea de-a treia carte de joc. Pentru cei ce nu știu despre cărțile anterioare, le gasiți la 1, 2.
La fiecare început de an mulți își fac liste cu obiectivele de bifat, dar după foarte puțin timp uită de ele și lasă viața să-i poarte pe cărări nebănuite. Woody Allen spunea: ”Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, împărtășește-i planurile tale de viitor”.
Am trecut de jumătatea vieții și am realizat că sunt momente în care totul se poate schimba cu 360 de grade și atunci realizezi mai mult ca oricând ce-ai pierdut. Nu zic să plutești în derivă fără niciun scop, ci să să-ți propui să te ocupi de toate ariile din viața ta, nu numai de bani, ori de carieră, ori de familie, pentru că suma lor ești tu.
Un articol pe care l-am citit cu ceva vreme în urmă, scris de o asistentă medicală care lucra la secția de îngrijiri paleative (Bronnie Ware) m-a pus serios pe gânduri. Ea spunea că cele cinci lucruri pe care le regretă oamenii pe patul de moarte sunt:
-nu au avut curajul de a-și trăi viața pe care și-au dorit-o, făcând tot timpul ceea ce alții așteptau de la ei.
-au muncit foarte mult, neglijându-și familia, relațiile cu ceilalți.
-nu au avut curajul să spună ce gândeau și să-și exprime sentimentele față de cei dragi.
-nu au păstrat legătura cu prietenii.
-nu s-au lăsat fie mai fericiți, așteptând tot timpul un moment prielnic pentru asta.
Ce schimbări aș face în stilul meu de viață ? Ei bine, schimbările necesare astfel încât atunci când se va trage linia finală, când se va bate ultimul gong pe scena vieții, să regret cât mai puțin din cele cinci lucruri enumerate mai sus.
Nimic nu mă împiedică s-o fac, pentru că, așa cum spunea Gandhi ”Când mi-am dat seama că totul depinde mine, m-am liniștit.”
Vă las să meditați la cele cinci regrete, lista e mult mai lungă, dar sunt suficiente și astea să-ți dea acel AHA de care ai nevoie.
A doua carte vine cu o altă întrebare incomodă și anume: la ce crezi că ar trebui să spui ”nu” mai des ?
Sunt o mulțime de situații care ne consumă timpul și energia inutil, de la statul cu orele pe diverse rețele de socializare până la discuții interminabile și de multe ori sterile cu diverse persoane cronofage.
Fac parte dintre cei care spun ”nu” foarte rar. Nu cred că a existat vreo situație în care să mi se ceară ajutorul, să pot să-l dau și să n-o fac, deși asta mă costă timp și uneori bani. Explicația pe care am găsit-o în psihologie este aceea că sunt foarte empatică. Iubesc oamenii mai presus de orice. Cred că am de învățat ceva de la fiecare persoană cu care vin în contact și îmi place să ascult povești de viață.
Am însă în jur și persoane care profită de acest lucru și abuzează de timpul meu cu nesimțire. Probabil ați întâlnit și voi acele persoane care se folosesc de tine pentru a-și rezolva problemele, după care te mai caută din nou atunci când în viața lor apare o nouă problemă pe care doar tu le-o pot rezolva, gratis, desigur. Deh, noi să fim sănătoși !
Ar trebui să spun ”nu” mai des activităților de pe urma cărora nu folosesc nimic: urmăritul unor emisiuni fără valoare, jucat jocuri online (mi se mai întâmplă), lecturi neinteresante, discuții de dragul vorbirii.
Am primit în dar anul ăsta, de la Moș Crăciun, o cutie de cărți de joc mai altfel. Până de curând nu i-am dat prea mare importanță, dar în acest sfârșit de săptămână am desfăcut pachetul și ce să vezi, fiecare dintre cele 30 de cărți de joc conține una sau mai multe întrebări la care nu e prea ușor să răspunzi, pentru că sunt cam incomode, îți dau de gândit și dacă nu răspunzi serios și sincer, singurul care are de pierdut ești chiar tu.
Am bătut bine cărțile și am extras una la întâmplare, pe care v-o propun spre analiză. Fiecare să-și răspundă lui însuși, ori dacă doriți, puteți s-o faceți chiar și in comentarii.
Răspuns la întrebarea nr.1
Azi am terminat de citit cartea despre care v-am povestit aici și chiar am aflat lucruri noi despre familia regală și despre Regina Maria. Cartea m-a stimulat să citesc și puțină istorie, pentru că acest domeniu nu e punctul meu forte și am vrut să-mi lămuresc niște lucruri care-mi lipseau din bagajul de cunoștințe.
Tot azi am ținut pentru prima dată în mână o mini-dronă, pe care mi-am propus să învăț s-o utilizez, pentru a surprinde cu ajutorul ei amintiri plăcute din călătoriile noastre.
Răspuns la întrebarea nr.2
Am foarte multe de îmbunătățit la mine, dar aspectul cel mai important este să ies mai des din starea de procrastinare (a se citi lene), care mă trage înapoi de foarte multe ori.
Dacă suferiți și voi de procrastinare, ascultați acest material
E o carte cu două întrebări la care ar fi bine să ne răspundem zilnic (seara, înainte de culcare) și poate am progresa mai mult și mai repede. Voi reveni și cu celelalte cărți de joc, zilele următoare.
Mulțumesc Editurii Humanitas, care permite descărcarea acestei minunate cărți, fără niciun cost, pentru a putea fi citită, ca odinioară, de toți românii.
Memoriile din exil ale Reginei Maria m-au fascinat, pentru că citindu-le am ajuns s-o cunosc mai bine pe cea numită ”mama răniților”. La îndemnul lui Nicolae Iorga, care i-a descoperit talentul, a scris atât de frumos despre România, încât fiecare capitol din carte era transformat într-o broșură tradusă în limba română și dată soldaților pe front. Aceștia o citeau cu lacrimi în ochi și căpătau un curaj fără margini. Fiecare ”cărticică a Reginei” era despre un teritoriu pierdut în luptă, despre frumusețea locurilor și a oamenilor din acele regiuni, despre tradițiile și obiceiurile zonei.
Regina a iubit România atât de mult pe cât o iubește astăzi Regele Angliei, Charles al-III-lea. Fire artistică, ea admira pajiștile nesfârșite, codrii, lanurile de grâu, florile cele mai neînsemnate, oamenii simpli -țăranii care trudeau din greu, apusurile soarelui printre mărăcini, bisericile mici din lemn, ba chiar și zidurile unor mănăstiri demult apuse.
Nu poți să nu te gândești și n-are cum să nu te impresioneze faptul că o englezoaică ajunge să iubească și să fie atașată atât de mult de țara aceasta, făcând tot ce i-a stat în putință pentru a o ajuta. Sunt pasaje în carte care te fac să te rușinezi de faptul că printre noi sunt atâția care au ajuns să denigreze România, să arate lumii tot ce-i mai urât și mai infect, nicidecum să facă ceva pentru a îndrepta lucrurile.
Ce jurnal de călătorie minunat a ieșit ! Ce alt conducător a mai descris atât de frumos țara noastră ? Regina a înregistrat tot în memoria sufletului ei sensibil și apoi s-a eliberat prin scris. E greu să păstrezi în tine atâtea imagini, sunete, bucurii și tristeți.
De la Cotroceni păstrează imaginea copiilor ei care-i aduceau flori, mormântul fiului ei Mircea, mort la doar 4 anișori și bisericuța care a fost acolo înaintea palatului.
Am descoperit o descriere minunată a zonei Sinaia, orașul pe care familia regală l-a iubit foarte mult și pe care Regina Maria îl numește ”Sinaia mea !”. Regina ne descrie pădurea cu cărări ascunse, ce-și schimbă culoarea în funcție de anotimp, orașul în care-și duceau viața oamenii locului, ori turiștii care se bucurau de aerul curat de munte, dar care lăsau mizerie în urma lor (fapt detestat de Regină). Sinaia Regelui Carol I, locul unde acesta se simțea cel mai bine și de care era foarte mândru. Fiind o fire căreia nu-i plăceau călătoriile și schimbările, trăind mai mult pentru alții, Regele se bucura să aducă noi îmbunătățiri castelului Peleș, să colecționeze tablouri, arme, mobilă ori porțelanuri și să facă plimbări pe potecile din grădina castelului, ori prin pădurile din împrejurimi, până în ziua morții sale.
Despre Carmen Sylva (Regina Elisabeta), soția Regelui Carol I, Regina Maria, spune: ”Trăia pentru alții. Mâna ei era mereu gata să dăruiască, urechea pregătită să asculte, iar ochiul gata să lăcrimeze la necazul altora. ”
”De multe ori își irosea eforturile pentru oameni care nu le meritau, risipindu-și cuvintele pentru alții care nici nu le apreciau și nici măcar nu puteau să le înțeleagă.” Fire artistică, Carmen Sylva a trăit auster, alături de un soț nepotrivit. Cu toate astea și-a păstrat credința și era bucuroasă ori de câte ori avea musafiri.
Un capitol este dedicat Dobrogei, cea cu populația amestecată, formată din turci și ruși lipoveni dar și cu descrierea mării, pe țărmurile căreia îi plăcea să alerge în galop, cu calul său preferat. Își amintește cu nostalgie de poetul exilat, Ovidiu și încearcă să meargă pe urmele lui. Călăuzită de istoricul și arheologul Vasile Pârvan visează la cum a fost odinioară viața la Cetatea Istros (Histria). Regina ne povestește despre Monumentul lui Adamclisi sau ”Biserica lui Adam” ori a ”Omului”, monument ridicat pentru a sărbători cucerirea Daciei de către Traian, din ceea ce-a aflat, căci nu ajuns să-l vadă personal, despre Mangalia, bogată în ape sulfuroase cu calități terapeutice. Regina ne descrie Balcicul și peninsula Caliacra, pe atunci, teritorii românești, locuri care-i plăceau foarte mult.
Plimbările pe cursul Dunării, de la Porțile de Fier și până pe canalele pline de sălcii sunt descrise în amănunt, toată flora și fauna Deltei sunt atât de frumos zugrăvite încât îți vine să te urci în mașină și să pleci acolo. Această carte este asemeni unui ghid turistic excepțional care promovează atât de frumos această țară. Agențiile de turism ar trebui să aibă numeroase citate din această carte în materialele lor. Citim despre vizita la mănăstirea Celic-Dere, unde se găseau călugărițe românce și rusoaice ce se rugau împreună bucurându-se nespus de vizita Sa.
”Ori de câte ori aveam nevoie de odihnă sau de vreo schimbare, mă îndreptam instinctiv spre aceste ținuturi.” Așa se exprima Regina Maria când pomenea despre Vâlcea, cu oamenii ei demni, cu frumoasa mănăstire Hurezi, pe care o iubea cel mai mult dintre toate, cu mănăstirea Polovragi, situată într-un peisaj mirific.
Un capitol este destinat Iașului, cu istoria sa zbuciumată, cu descrieri ale locurilor unde își petrecea timpul și cu povestiri despre oamenii acelor vremuri. Sfatul Reginei este cutremurător și demn de urmat și astăzi.
”De aceea, o, țara mea, nu contează prin ce nenorociri ai trecut până acum și nici prin câte o să mai treci! Prin flacără trebuie să treacă oțelul înainte să devină o sabie tăioasă. Păstrează-ți credința neclintită și speră în continuare; ești cu atât mai măreață din cauza necazurilor tale și a felului în care le-ai înfruntat și meriți cu atât mai mult să învingi! ”
Cartea se încheie cu Castelul Bran, locul pe care Regina l-a iubit și căruia i-a redat viața.
Dacă vă plac descrierile de peisaje, dacă doriți să știți cum scria Regina Maria, cine era și pe unde a călătorit, dacă vreți să știți cum arătau unele zone din țară în vremea Primului Război Mondial vă invit să vă descărcați cartea de pe site-ul editurii Humanitas, unde mai puteți găsi o mulțime de alte cărți excepționale, gratis și să îi acordați timpul necesar.
Cristina din Moineşti 