Publicat în Blogal Initiative

Am piscină, bine-mi pare

M-am gândit să stau la casă,
Să am grătar şi terasă.
Vara, să ies în grădină,
Să fac baie în piscină.
Soarele să mă prăjească
Şi lumea să mă privească.

Cum îmi întreţin piscina ?
Cu peria şi prăjina.
Frec pereţii, îi lustruiesc.
Şi apoi mă odihnesc.
Las robotul  să muncească
Piscina să-mi strălucească.

Frunzele ce-mi stau în drum,

Cu minciogul le adun.
Apoi voi verifica,
Cât clor are apa mea.
Clorul şi aciditatea,
Vor da apei calitatea.

Am produse avizate,
De la Aqua cumpărate.
Cu pooltesteraşul meu,
Voi verifica mereu,
Clor, PH, alcalinitate,
În standard să fie toate.

Dacă trebuie, voi pune
Clor solid, vreo trei capsule,
Şi un tratament de şoc,
Sa-i dau apei blue, pe loc.
Şi apoi voi curăţa,
Filtrul de la pompa mea.

Am descoperit ceva,
Bun pentru piscina mea.
Un covor rotund şi bun,
Ce o va feri de-acum,
De mizerii, frunze moarte
Şi de mucegai,  măi frate.

 

 

Vine vara, bine-mi pare.
Am piscină, stau la soare.
Pe şezlong mă odihnesc.
Doamne, bine mai trăiesc !

Publicat în Moinesti, Teatru

Prima zi Dada. Teatru: Dragostea celor trei portocale

De astăzi au început la Moineşti zilele „Dada”. În ciuda vremii neprielnice, am reuşit să ajung la teatru la ora 18. S-a pus în scenă basmul teatral:  „Dragostea  celor trei portocale”, după Carlo Gozzi, repovestit de regizorul Ovidiu Lazăr. Actorii Teatrului Municipal Bacovia: Laurenţiu Budău, Andreea Sandu, Denise Ababei, Alina Neagu, Tiberiu Gabor-Bitere, Marian Puiu-Gheorghiu, Mihai Chihaia, Ioan Coşa şi Ciprian Cârstiuc au fost nevoiţi să joace o parte din piesă la lumina telefoanelor mobile ale spectatorilor (din pricina deselor pene de curent). Cu această ocazie, au mai apărut şi câteva replici noi, spre amuzamentul celor din sală. Felicitări pentru profesionalismul de care au dat dovadă.

 

Evenimentele din zilele următoare le găsiţi aici. Intrarea este liberă.

 

Publicat în Spring Superblog 2017

Magazinul de iluzii

Vând iluzii mari şi mici,
Pentru cei ce vin pe-aici.
Şi iluzii parfumate,
Pentru fete deochiate.
Vând iluzii de carton,
Pentru fiecare om.

Preţu-i mic, nu cer prea mult
Visele să ţi le-ascult,
Şi apoi să-ţi modelez
O iluzie, să-ţi creez.
Una ce-o să-ţi placă, zău
Sincer, jur pe Dumnezeu !

O iluzie de cleştar,
Ţie ţi-o voi da în dar.
Pe subseară, la fereastră,
Unde-i o muşcată-n glastră.
Şi unde ne sărutam,
Şi vorbe dulci ne spuneam.

Înşiră-te mărgăritare
Mă va ajuta ea oare
Ca iluzii să creez,
Lumea s-o mai îmbunez
Şi s-o pun într-un chenar,
S-o dau timpului în dar ?

De Paşte şi de Crăciun,
Vând iluzii din săpun
Umezit, la ceas de seară,
Când ‘mnealui o să apară,
Să ne spuie multe versuri,
Toate pline de-nţelesuri.

Vând iluzii de argint,
Pentru cei ce nu mai mint.
Pentru clovni, ce-au râs cândva,
Vând iluzii din tafta.
Sexul Slab va fi cu mine,
Mă va ajuta cu rime.

Vând iluzii dulci, din miere,
Pentru doamna Încondeiere.
Care lumea o bârfeşte
Şi nici că se mai opreşte.
Alina Gheorghe să vii,
Poate s-o opreşti, tu ştii !

Vând iluzii amărui
Pentru unele dudui,
Ce se laudă că fac
Pască, drob şi cozonac.
Nimicuri şi fantezii,
La familie, copii.

Emil Călinescu, spune
Ce iluzii ar fi mai bune,
Pentru a etira în lume
Doar idei de acţiune ?
Crezi că pot să fac ceva,
Filmul vieţii a-l schimba ?

Vând iluzii colorate
C-o eşarfă strâns legate.
Celor ce mai cred în vise,
Şi în vorbe mari, promise.
Alma Nahe(r) oare ai vrea,
Să joci şi în piesa mea ?

Partenerii media
Văd iluzii în cafea,
Iar cei cu blog partener,
Văd iluzii fel de fel.
Chic-Elite, va scrie iar
De iluzii din ocean. (Armonie acvatică)

Dacă nu te-au convis ei
O iluzie să-ţi ei,
Partenerii Superblog,
Eu ce să mai fac ?  Te rog !
Vino, intră şi probează,
Iluzii ce te-avantajează.

Îţi promit că-ţi dau cadou
Un nasture, de anul nou,
Ce-ţi va şopti la ceas de seară
Iluzii fredonate la chitară.
Şi-ţi va cânta în zori de zi
Iluzii răspândite pe câmpii.

Mă voi extinde şi în ţări străine
Cu magazinul de iluzii fine.
Pe ExtraViTa, eu o voi ruga,
Sa ducă vestea, când ea o pleca.
Sau CălătoriaPerfectă
Îmi va face vreo ofertă ?

Craiova pe blog.Natural, ai putea să te-opreşti ?
Am nevoie de ceva iluzii olteneşti.
Şi tu, Pisică Neagră, îmi poţi da
Ceva iluzii pisiceşti, din curtea ta ?
Tulips & Sparkles zi-mi  şi tu ceva,
Ca blogger partener, nu sta aşa !

Iluzii vând, la kilogram, la metru.
Iluzii date-n leagăn de-un personaj funebru.
Iluzii la bucată, de-un leu sau poate doi.
Iluzii despre viaţă, iluzii despre noi,
Căci ce e viaţa asta, de n-am avea iluzii ?
O cale întortocheată şi plină de confuzii.

Articol scris pentru Superblog, proba 18

Publicat în Spring Superblog 2017

Farmec natural

Într-o dimineaţă aproape ca oricare alta, Bibi se îndrepta spre staţia de metrou, parcă un pic îngrijorată că n-o să ajungă la timp la muncă şi iar o să fie nevoită să suporte urletele isterice ale şefei. Purta o fustă neagră până la genunchi şi o bluză cu dungi verticale albe şi negre, la care asortase un colier simplu, dar de efect. La metrou, aglomeraţie mare ca de obicei, aşa că Bibi pierdu orice speranţă de a mai găsi un loc pe scaun şi se propti de-o bară, doar-doar o să coboare cineva. Uşile metroului se închideau şi se deschideau la fiecare staţie, expulzând şi apoi absorbind valuri-valuri de călători grăbiţi, fiecare cu gândurile şi grijile lui. La „Aviatorilor”, s-a trezit dintr-o dată că cineva  a venit să se sprijine fix de bara ei. La început nu i-a dat nicio atenţie, însă cele câteva atingeri „ca din întâmplare”, au făcut-o să-i arunce „obraznicului” o privire tăioasă. Mâna îndrăzneaţă aparţinea unui tip drăguţ, îmbrăcat îngrijit, cu o tunsoare modernă, care o studia deja pe Bibi de ceva vreme. Primul lucru pe care Bibi l-a observat la el, a fost acela, că pe tricoul lui de culoare neagră, nu era nici un punct de mătreaţă. Devenise oarecum invidioasă. Pe dungile negre ale bluzei ei, se puteau vedea clar fire de păr căzute şi o ninsoare albă de care dorea cu orice preţ să scape şi nu mai reuşea. Cu o mână şi-a scuturat bluza, reuşind să roşească puţin.  El a observat gestul şi pentru prima dată s-au privit în ochi. Se pare că s-au plăcut, pentru că a început conversaţia.

El:  -Aşa aveam şi eu înainte, dar, de când am descoperit şamponul cu ingrediente naturale de la Farmec, lucrurile s-au schimbat radical. Acum pot purta haine închise la culoare fără să-mi fie teamă că se vede mătreaţă.

Ea: -Şti, am încercat cu tot felul de chestii, am schimbat zeci de  şampoane…în zadar.

El: -L-ai încercat şi pe cel cu busuioc şi cimbrişor ?  Face parte din noua gamă Farmec şi nu numai că elimină mătreaţa ci acţionează astfel încât aceasta să nu mai apară niciodată.

Ea:-Îmi place Farmec, e o marcă de încredere şi de tradiţie. Însă nu ştiam că au scos o nouă gamă de produse cu extracte naturale. Îţi mulţumesc !  🙂

Îi zâmbi şi-i întinse mâna, rostindu-şi numele aproape în şoaptă „Bibi”. El, îi luă mâna într-a lui şi atingându-i uşor cu buzele vârful unghiilor, rosti tremurat „Adi, încântat de cunoştinţă”.

Ea: -Unde cobori ?

El:  -Staţia unde trebuia să cobor a trecut de mult, însă vreau să merg cu tine până la capăt.

Ea: -De unde şti că merg până la capăt ?

El: -Pot ghici gândurile fetelor frumoase.

Ea:-Da ?! Atunci spune-mi la ce mă gândesc acum.

El:-La faptul că ai un Farmec natural.

Ea:-Nu-i adevărat, n-ai ghicit. Îţi mai dau două şanse.

El:-La faptul că ai un ten, ca o petală dintr-o floare de orhidee şi o pereche de ochi albaştri ca marea.

Ea:-Nici acum n-ai ghicit, mai ai dreptul doar la o singură încercare.

El: -La faptul că m-ai cucerit cu zâmbetul tău săgalnic.

Ea: -S-ar părea că astea sunt gândurile tale, însă eşti foarte simpatic. Ce te-a determinat să cumperi şamponul cu busuioc şi cimbrişor ?

El: -Pentru mine e foarte important să aleg produse din ingrediente naturale. Când eram mic, bunica mă lua cu ea pe deal şi culegeam tot felul de plante medicinale. Bunica era o adevărată enciclopedie, cunoştea toate plantele de leac, ştia când trebuie culese şi la ce folosesc.  Ea zicea că dacă îţi cade părul, pui 100 g de busuioc proaspăt într-un litru de apă rece. Ţii vasul pe foc până când dă apa în clocot, apoi reduci flacăra la minimum şi laşi să fiarbă înăbuşit 20 de minute. Filtrezi şi mai adaugă în ceaiul astfel obţinut 45 g de busuioc uscat. Masezi pielea capului, de două-trei ori pe săptămână, cu acest preparat şi n-o să mai ai probleme. Şi dacă ai mătreaţă, ai nevoie de un pumn de cimbru, pe care-l fierbi într-un litru de apă până când cantitatea scade la jumătate.

Ea:-Bine, văd că şti o mulţime de lucruri depre plante, de ce n-ai aplicat reţetele astea ?

El: (zâmbi) – Cine mai are timp astăzi să umble pe dealuri, să fiarbă plante, să se maseze cu tot felul de ceaiuri ?  Suntem în secolul XXI, acum există acest şampon, care are tot ce-i trebuie, e ieftin şi nu durează decât câteva minute să-l foloseşti.

Ea: -Îţi mulţumesc, am ajuns !  O zi bună şi sper să ne mai întâlnim, să-ţi spun cum a fost.

El o privi cu simpatie, până ce ea dispăru în mulţime. Îi părea rău că nu i-a cerut numărul de telefon. De s-ar găsi nişte plante de leac şi pentru timiditate …

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 17

Sponsor:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Spring Superblog 2017

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

Dacă cineva se îndoieşte de existenţa raiului, atunci să meargă la mănăstirea Bârsana din Maramureş şi orice urmă de îndoială i se va spulbera pe loc.

Suntem prinşi în vâltoarea vieţii cotidiene. Lucrări peste lucrări, termene limită, telefoane ce-ţi zbârnâie continuu în urechi şi multe ordine de executat. Simţi cum se scurge din tine până şi ultima picătură de energie şi vrei să te conectezi la cineva sau ceva care să-ţi reîncarce bateriile. Fiecare zi liberă e o binecuvântare iar concediul, adevărată mană cerească.

„Am nevoie de linişte şi pace interioară !”, se auzea un strgăt disperat de undeva dinăuntrul meu.  „Vreau să mă odihnesc, să respir aer curat, să aud cum cresc florile şi cum scârţăie iarba sub talpa piciorului, să urmăresc cum zboară păsările şi să admir turla bisericii de la Bârsana, ce pare că urcă până la cer”.

Mi-am ascultat vocea interioară. Am rezervat o cameră ieftină la un hotel din Maramureş cu ajutorul site-ului Momondo, mi-am încropit repede un bagaj şi iată-mă în locul după care sufletul meu tânjea atâta. Până nu demult,  la Bârsana era cea mai înaltă biserică din lume (57 de metri). De cum am intrat pe poarta complexului, am simţit că acolo s-a scris „Mioriţa” şi că am călătorit în timp, ajungând până la originile dacice. Am stat aici câteva ceasuri bune, ce mi s-au părut clipe. Am privit fiecare floare, am luat la pas toate aleile, admirând bijuteriile arhitectonice din lemn puse acolo cu grijă, ca pe o machetă a marelui Arhitect. E atâta linişte şi pace aici, că ţi-e greu să te desprinzi şi să te reîntorci în lumea ta zgomotoasă.

De pe podeţul frumos lucrat, poţi să vezi biserica în toată măreţia ei. Duhul locului şi buna rânduială monahală se simt pretutindeni. Desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guvernează întregul aşezâmânt a fost dat de meşterii din localitate. Aici, oamenii nu se ruşinează să vină la biserică îmbrăcaţi în straie populare, pentru că aici, aşa e normal.

La Bârsana te întâlneşti cu normalitatea la fiecare pas şi te minunezi că ea încă mai există în forma ei cea mai pură. E aici o rezervaţie de frumos, de curat, de divin, de toate la un loc.

Interiorul bisericii diferă cu mult de ceea ce vezi în Moldova, sfinţii sunt reprezentaţi altfel, iar unele icoane sunt cusute în cruciuliţe, pe etamină. Totul e sublim şi-ţi face sufletul să tresalte de bucurie şi să se încarce de la energia care emană din fiecare piatră.

Când cei de la Momondo mi-au cerut să aleg o fotografie, una singură, mi-a fost foarte greu. Am răsfoit prin zeci de foldere şi am retrăit sute de poveşti de vacanţă pline de aventuri. Am râs şi am plâns, am poposit asupra unora şi am trecut repede peste altele. Ce ne-am face fără fotografii ? Amintirile s-ar pierde în timp, pentru că memoria e şi ea de genul feminin şi ne mai trădează câteodată.

M-am oprit la acestă fotografie pentru că suntem într-o săptămână importantă a creştinismului şi pentru că mai sunt câte zile până la Paste, iar  Maramureşul este unul dintre cele mai potrivite locuri de petrecere a acestei sărbători.  Este locul care-ţi permite să fi tu, fără clişee şi fără măşti.

Aceasta este perioada anului când rudele plecate peste mări şi ţări în cautarea „mai binelui”, se reîntorc acasă, în locul unde miroase a cozonaci şi pască, unde ouăle au culorile curcubeului şi unde, în noaptea magică rostesc cu toţii:  „Hristos a înviat !” şi merg să aprindă o lumânare şi celor ce nu mai sunt aici, să le ducă şi lor vestea cea mare a învierii. Niciunde nu vezi atâta bucurie de Paşti şi atâţia oameni care păzesc cu sfinţenie lumina sfântă, aducând-o în casele lor, ca pe cel mai de preţ trofeu.

Aşa cum Paştele şi Crăciunul reunesc familiile aducând bucurie în sufletul tuturor, Momondo ne provoacă în a ne descoperi rudele de pretutindeni, cele pe care doar ADN-ul nostru le cunoaşte exact şi a merge într-o excursie în căutarea lor.

Dacă eşti curios să afli cine eşti cu adevărat, poţi să participi şi tu la concursul The DNA Journey, pentru a câştiga  kit-uri pentru testarea ADN-ului și șansa de a vizita țările unde ai rădăcini.

Urmăriţi acest filmuleţ şi apoi decideţi dacă vă interesează. Eu mărturisesc că am fost foarte impresionată şi îmi doresc mult atât testul cât şi călătoria.

Călătoriţi cât mai mult şi lăsaţi-vă purtaţi de ceea ce veţi descoperi, asta vă va schimba viziunea despre viaţă. Faceţi cunoştinţă cu oamenii acelor locuri şi ascultaţi-le poveştile, căci mai aveţi încă multe de învăţat şi experimentat. Bucuraţi-vă de muzica, poezia, bucătăria şi obiceiurile locurilor pe unde treceţi. Prindeţi în camera obiectivului tot ceea ce vă dictează inima şi aduce-ţi cu voi cele mai frumoase şi mai plăcute amintiri. Nu uitaţi să lăsaţi şi voi impresii bune şi să purtaţi cu cinste numele României oriunde vă veţi afla.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba 16

Sponsor:

Publicat în Spring Superblog 2017

Bijuteria care mă face să mă simt regină

„A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată atât de frumoasă încât . . .” Aşa începeau aproape toate poveştile copilăriei mele, care mă făceau să visez  că într-o bună zi voi ajunge şi eu ca eroinele despre care îmi citea mama. Am fost cuminte, harnică şi ascultătoare, dar pe măsură ce treceau anii, visul se spulbera. Îmi era din ce în ce mai clar că niciodată, niciun prinţ n-o să vină călare pe un cal alb să mă ceară de soţie.

Am rămas însă cu nostalgia acelor vremuri şi cu o pasiune nebună pentru regine şi prinţese. Le studiez obiceiurile, comportamentele, atitudinile, gesturile, dar  mai ales ţinutele vestimentare.

Lady Diana, frumoasa cu un destin care a sfâşiat inimile atâtor oameni din întreaga lume şi a cărei viaţă îţi dă fiori. Grace Kelly, regina Sofia a Spaniei, regina Angliei, regina Olandei, regina Maria ori Alteţa Sa Regală Principesa Margeta, au în comun eleganţa în mişcări şi-n ţinutele vestimentare, aplecarea către oamenii simpli (prin diverse fundaţii de binefacere), priviri blânde dar ferme şi un tip de frumuseţe care-ţi dă fiori.

Şi mai au ceva în comun, aşa cum observaţi şi în fotografiile de mai sus: pasiunea pentru perle. Nimic nu se compară cu un set de bijuterii din argint şi perle, aşa cum puteţi găsi în cele 45 de magazine Splend’or, prezente în majoritatea mall-urilor din ţară. Vedeţi lista aici.

Foto: Magazin Splend’or din Arena Mall, Bacău

Majorica este un brand prestigios spaniol, locul unde monarhia este la ea acasă. Am descoperit câteva bijuterii care mă vor ajuta să mă transform în regină, măcar pentru orele în care le voi purta.

Priviţi acest colier Majorica Fancy, nu-i aşa că-i superb ? Cu o pereche de cercei, un inel şi o brăţară realizate din argint şi perle,  aproape orice ţinută capătă valoare, iar femeia care poartă această combinaţie va fi admirată, oriunde s-ar duce.

Aş purta acest colier cu o rochie neagră din dantelă, contrastul va fi atât de bine evidenţiat ca în yin şi yang. Prin purtarea „reginelor pietrelor preţioase”, căci aşa mai sunt numite perlele, imaginea mea va fi una impecabilă. Voi fi rafinată, elegantă şi sofisticată, ba chiar seducătoare. Voi simţi cum privirile fierbinţi ale celorlalţi se vor prelinge pe fiecare perlă.

Bijuteriile Majorica sunt „must have-ul” acestui sezon. E greu să te opreşti doar la un colier, atunci când vizitezi site-ul B&B Shop sau mergi în magazinele Splend’or.  Se apropie sărbătorile de Paşte şi aici am găsit cadouri ieftine pentru femei şi bărbaţi, cu preţuri începând de la 20 de lei, cu care nu poţi să dai greş.

Nu vi se pare că această domnişoară superbă, ce poartă bijuteriile Majorica e chiar vestitoarea primăverii ? Braţara, inelul, cerceii şi colierul îi scot în evidenţă frumuseţea naturală incontestabilă. Cred că orice revistă s-ar măndri s-o aibă pe copertă !

Sursa foto: pagina de Facebook a magazinelor Splend’or

Cred că orice femeie care se respectă, trebuie să aibă în cutia ei de bijuterii un astfel de set din argint şi perle. Sunt bijuterii care au fost la modă dintotdeauna şi vor rămâne cât va dăinui omenirea, la fel ca şi rochia neagră.

Articol scris pentru proba 15 din Spring Superblog 2017

Sponsor: