1 Decembrie 2016 la Moinesti

Sa fi devenit patriotismul demodat ?  Nu si la Moinesti, unde s-au adunat astazi autoritatile locale, reprezentanti ai tuturor partidelor, elevi, profesori, parinti, reprezentanti ai Politiei si Jandarmeriei, ai Spitalului, ai C.A.R.Pensionari, precum si localnici, spre a omagia eroii acestui neam.

S-a plecat de la Primarie pe la ora 10.30, pe strada T.Vladimirescu, pana la Monumentul Eroilor din Parcul Tei, in timp ce in difuzoare rasuna muzica patriotica.

picture-011picture-018La Monument, un sobor de preoti au sarvarsit o rugaciune in cinstea eroilor, dar si pentru a-i binecuvanta pe cei prezenti la manifestatie.

picture-038Dupa slujba, a vorbit Colonelul in rezerva Pricopie Ion, care la cei 97 de ani ai domniei sale, ne-a tinut o lectie de istorie vie si ne-a recitat doua poezii.

picture-046Au cantat copiii de la Corul „Resurrectio”, sub conducerea doamnei profesoare Gabriela Biea, asa cum puteti vedea in filmulet.

A urmat depunerea coroanelor, prima fiind cea a domnului Pricopie, apoi Primaria, partidele, scolile, Spitalul si ultimii au fost membrii CAR-ului Pensionarilor.

picture-052picture-053picture-054picture-055picture-056picture-057picture-058picture-059picture-060picture-062picture-063picture-064picture-065picture-066picture-067picture-068picture-069picture-070picture-071picture-072picture-073La multi ani Romania !

La multi ani tuturor romanilor !

„Romania. Amour.Toujour” doar la Moinesti de 1 decembrie 2016

15123328_322111308175279_6635928408079876055_oJoi, 1 decembrie 2016, ora 18, in spatiul primitor al Centrului Cultural „Lira” o vom avea printre noi pe indragita actrita Anca Sigartau, intr-un spectacol in care se vor impleti: folclor romanesc, swing, manouche, chansoneta si jazz.

Astazi biletele erau aproape epuizate, asa ca daca doriti sa aveti un 1 decembrie de neuitat, asa cum n-a mai fost nicicand la noi in oras, ar fi bine sa va grabiti.

Pentru mine, numele Anca Sigartau se va asocia intotdeauna cu fenomenul  Theaterstock, care ar fi putut ridica Bacaul la un alt nivel cultural, insa… 😦

Clapele acordeonului par a se misca singure sub mainile lui Emy Dragoi (nepotul cantaretei Gabi Lunca), un muzician innascut foarte cunoscut nu numai la noi in tara ci si in Franta.

 Pretul unui bilet este de 35 lei.

Cred ca n-ar trebui sa ratati acest spectacol !

Pentru ce vor fi in sala, vizionare placuta !

Povestirile maramureşeanului Petru Racolţa

picture-001Îţi mulţumesc Petru pentru carte, am citit-o cu bucurie şi dacă în ultimile luni n-ar fi intervenit în viaţa mea atât de multe necazuri, de mult ar fi apărut acest articol.

 Moldoveancă fiind, mi-am dorit dintotdeauna să cunosc oameni din celelalte părţi ale ţării, să le aflu obiceiurile şi tradiţiile, să-i ascult vorbind, să învăţ tot felul de regionalisme. În Maramureş n-am ajuns decât odată şi doar în trecere (am fost în excursie la Muzeul Memorial din Sighet), însă mi-a plăcut atât de mult încât am realizat un minifilmuleţ, de pe geamul autocarului, pe care-l puteţi vedea mai jos.

Cartea lui Petru m-a ajutat să-i cunosc puţin pe cei din Maramureş, care nu-s cu mult diferiţi de eroii lui Marin Preda. La fiecare poveste, m-am tot gândit cât o fi realitate şi cât ficţiune şi la câte dintre povestirile erotice a fost de faţă autorul.  🙂

Jocul nervilor din partida de şah, povestea celor doi fraţi Vali şi Sandu, poveştile cu şi despre Lică (pe care-l ştiam de pe blog), întâmplările petrecute la peţit, cuceririle din tren ori de la Boghiş te duc într-o lume reală, în care personajele îţi sunt aproape, îţi sunt chiar cunoscute dacă priveşti cu mai multă atenţie în jur.

Petru are în cartea sa de toate: suspans, Sf, poveşti pentru cei mici, aventură, erotism, dor de casă şi mult umor. Fiecare povestire te indeamnă la o fină introspecţie în universul tău, ajutându-te să aduci la lumină partea curată a sufletului.

Felicitări Petru şi la cât mai multe scrieri !

Cu simpatie,

Cristina, prietena ta vituală😉

Vis la Hanul Orbic

Se făcea că eram în trecere spre Valea Bistriţei cu o căruţă de postav, pe care îl cumpărasem de la megieşii moldoveni. Am descălecat, căci în faţa ochilor mi-a apărut unul dintre cele mai frumoase hanuri poştale fortificate. Aici se întâlneau comercianţii pentru aldămaş sau pentru a se odihni şi a căpăta forţe proaspete  pentru ziua următoare.

Am deschis ochii şi am revenit în prezent, se pare că făcusem o călătorie în timp, mai exact in în secolul al-XVII-lea. Picăturile reci de ploaie, adevărate lacrimi ale cerului, mi-au adâncit tristeţea. Hanul de odinioară a ajuns o paragină. Chiar şi aşa, este încă bine conservat şi dacă s-ar găsi cineva care să facă un proiect prin care să atragă nişte bani europeni, ar putea înflori din nou. Hanul are o poveste frumoasă, pe care orice localnic v-o poate spune. Ar putea deveni un punct de atracţie pentru Buhuşi, la fel ca Sinagoga ori Mănăstirile Runc şi Ciolpani. Am văzut că, în imediata apropiere, un investitor mai are foarte puţin pentru a reînvia un centru de agrement foarte cunoscut şi apreciat înainte de 1989, ceea ce înseamnă că se poate !

picture-024picture-025picture-026picture-027picture-028picture-030  picture-031picture-033picture-034Oameni de afaceri, ce părere aveţi ? Lăsaţi hanul în paragină sau îi redaţi viaţa ?

Biserica Sf.Gheorghe din Buhusi, cartierul Orbic

Pe pagina de facebook a părintelui Gheorghe Bârjovanu vezi tot timpul ceva deosebit, dar mai presus de toate ceva românesc. Din postările sale nu lipseşte drapelul şi portul naţional. Ce poate fi mai frumos, decât imaginea unei româncuţe de câţiva anişori, in straie de sărbătoare, primind sfânta împărtăşanie ?

Pornind de-aici, am dorit să merg la Parohia „Sf.Gheorghe” din cartierul Orbic al Buhuşiului să-l cunosc pe acest părinte minunat. Evident, primul lucru care m-a făcut să vibrez a fost vederea celor două steaguri ale ţării noastre şi curăţenia locului.

picture-005La intrarea în biserică, un căţel frumos şi liniştit asculta şi el slujba, iar în spate se vedea imaginea cimitirului, la fel de ordonat şi curat ca peste tot în acest loc, arătând frumuseţea interioară a locuitorilor Orbicului.

Am nimerit cam pe la sfârşitul slujbei, aşa că părintele tocmai spunea cuvântul de încheiere enoriaşilor ce umpluseră biserica. Ne-a binecuvântat şi am simţit atâta bucurie în privirea domniei sale, că ne-am emoţionat. Ne-am simţit de parcă ne-am fi cunoscut de foarte mult timp. Vă mulţumim părinte, n-am mai trăit de foarte multă vreme o bucurie atât de mare şi de sinceră. Vă mulţumim şi pentru calendare, o să ne amintească tot anul 2017 de acestă vizită la Parohia unde păstoriţi.

picture-008picture-009picture-011Biserica e ca o bijuterie, are un candelabru frumos, pictura e realizată în culori vii, de-ţi pare că sfinţii sunt aievea, icoanele, cred că sunt îmbrăcate în argint şi evident că nu lipseşte steagul.

picture-010picture-020Ne dorim să revenim la Orbic, de data asta mai devreme, să-i putem asculta cuvântul părintelui Gheorghe.

Parohia „Sf.Gheorghe” e un loc unde te simţi român şi simţi româneşte. Avem mare nevoie de asta, mai ales acum, când situaţia politică începe să devină din ce în ce mai nefavorabilă.

Cum sa procedezi daca iti moare cineva

139942__rugaciunea-meaAm scris un mini-ghid care-ti va fi de folos daca in familia ta se intampla acest eveniment neplacut (din experienta mea personala).

1.”Certificatul de Deces”, se obtine de la Casa Casatoriilor. Ai nevoie de urmatoarele acte: Certificatul de Nastere si Cartea de Identitate a celui decedat, Certificatul de Sanatate (de la spitalul unde a decedat persoana in cauza, daca evenimentul s-a produs in spital) sau Adeverinta de la medicul de familie (daca decesul a avut loc acasa).

2. Daca nu apelezi la un serviciu de specialitate, cumperi un sicriu echipat, un toiag, haine (imbracaminte completa), cruce, catuie, carbuni si o icoana, pe care o vei pune pe pieptul decedatului. Dupa ce ati spalat si imbracat mortul, il depuneti la biserica, in locul special amenajat sau acasa, punand la usa o bucata de material negru, cu initialele celui decedat

3. Luati legatura cu preotul, clopotarul, groparul si stabiliti data inmormantarii. Dupa ce stiti acesta data, dati comanda de colaci, colacei si coliva, cumparati puntile (galeti, paturi, oale -fiecare dupa obiceiul zonei), vorbiti cu cei ce va asigura masina mortuara, luati legatura cu rudele care doriti sa participe la eveniment si nu uitati sa comandati praznicul la restaurant sau sa va apucati de gatit (in cazul in care faceti masa de ramas bun acasa). Nu uitati sa cumparati prajituri, suc, vin, pahare de unica folosinta, pentru a-i servi pe cei ce vin sa-si ia ramas bun de la ruda dumneavoastra dar si pentru cititul stalpilor.

Atentie ! Pastrati facturile, o sa va trebuiasca la Casa de Pensii.

Obiceiuri de inmormantare in  Moinesti

Daca pui mortul intr-o groapa in care a mai fost ingropata in trecut o alta persoana, trebuie sa faci o slujba speciala, pentru care sa pregatesti: o coliva, cativa colaci, doua prosoape cu lumanari, o sticla de vin. (Osemintele persoanei decedate in urma cu cel putin 7 ani, se pun intr-un saculet din panza, sau se pune un pod de lemn, peste care se adauga sicriul nou).

In ziua inmormantarii trebuie sa fie pregatita masa cu colacii si fructele, precum si prosoapele. Ai nevoie de un prosop pentru preot, unul pentru dascal si foarte multe prosoape pentru toti cei ce te vor ajuta.
Prosoapele pentru cei ce te vor ajuta au „cusute” intr-un colt un ban (50 bani ori un leu). Vei avea nevoie de 4 prosoape pentru cei ce duc masa si vreo 20 de prosoape pentru cei ce duc sicriul, capacul, steagurile. Fiecare coroana primita va avea agatata de ea cate un prosop, ce-l va folosi cel ce va duce coroana la mormant. Puntile sunt in numar de 12 , la care adaugati inca doua pentru gropari.

Prima punte e cea mai importanta si cea mai consistenta. Ea consta intr-o pilota, o perna, o oala sau galeata, o cana si un felinar ori o lumanare mare, un chibrit, un colac si un banut. Celelalte 13 punti se fac cu cate o patura sau fata de masa, oala sau galeata, colac, lumare+chibrit si banut. In fiecare oala/ galeata se pune putina apa (o jumatate de cana). Este recomandat sa etichetati puntile, pentru a sti din timp cui le vei da, pentru ca timpul e foarte scurt.
Se face un sirag de 9 colacei, care se arunca peste groapa. Se cumpara batiste si lumanari care se dau in biserica tuturor celor prezenti la inmormantare.
Se vor face praznice la 9 zile, 40 de zile, 3,6,9 luni si un an, intotdeauna cu slujba la mormantul celui pomenit, de la care sa nu lipseasca coliva, un prinos = un colac mai mare impletit, prosoape si lumanari pentru preot si dascal, o sticla de vin si cateva pachete cu mancare, pe care sa le impartiti saracilor.  Icoana care a stat pe pieptul decedatului se va sfinti la slujba de 40 de zile, apoi se va da de pomana. Pana atunci, icoana se pastreaza invelita intr-o batista curata.
In primele 40 de zile, mormantul se tamaiaza (se inconjoara de trei ori cu tamaie si se aprind lumanari in timp ce se spune rugaciunea „Tatal nostru”) iar o persoana „cara apele” (duce zilnic o galeata cu apa unei familii care are nevoie, de exemplu, unei batrane care sta la casa si nu poate merge la fantana). In fiecare sambata se merge la biserica cu coliva, dulciuri, fructe, care dupa ce sunt sfintite se impart saracilor. Toiagul ramas se arde la aceste pomeniri. Se mai da cate o punte persoanelor care se ocupa de tamaiat si de caratul apelor.
E  indicat ca timp de 40 de sarbatori religioase (duminicile si sarbatorile trecute cu cruce rosie in calendar) sa duci la altar o prescura si o lumanare din ceara curata. La noi se mai practica sa „dai pomul”, adica sa mobilezi casa cuiva, cu un pat, masa, scaune, covor, perdele, farfurii, tot ce crezi ca-ti permiti sa daruiesi in numele celor plecati.

Doamne-ajuta si fiti puternici si bine organizati