O seară într-o companie selectă

Ca orice blogger care se respectă, am trecut şi eu prin târgul Ieşilor. M-am dus pe strada Ralet, de unde l-am luat pe Topârceanu, am coborât puţin până la Bojdeuca din Ţîcău, unde i-am găsit pe Eminescu şi Creangă, apoi am plecat cu toţii la „Bolta Rece”, unde ne aştepta maestrul Sadoveanu şi nelipsitul Păstorel.

Ion Creangă era cam abătut, că tocmai fusese la medic şi-i dăduse o reţetă cu ceva doftorii pentru durerea de cap ce nu-i mai dădea pace de-o bucată de vreme şi Eminescu îl tot îndemna să mergă degrab la spiţerie să şi-o ia. Păstorel, vesel ca întotdeauna dădu tonul, făcându-i un semn discret cu ochiul lui Eminescu.

comoara-pivnitei” Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie,
Era pe când nu s-a băut,
Azi l-am băut şi nu e. „

 -Hai mai degrab un vin bun să bem şi o mâncare bună să mâncăm, că astea-s cele mai bune leacuri. Pocni din degete şi ospătarul sosi deîndată, căci ştia că scriitorii sunt clienţi buni şi la sfârşit se va alege şi el cu un bacşiş gras.

-Pentru introducere, zise Păstorel, să ne aduci nişte aperitive, la care să asortezi o sticlă de Pinot Noir din Comoara Pivniţei, mai apoi să ne faci  păstrăv la grătar pe care să-l stropim cu niscaiva Fetească Albă şi până ne luptăm noi cu toate astea, bucătarii vor avea timp să ne pregătească câte o friptură de porc stropită cu Merlot din Oenotecă. Da’ vezi să fie vin din ăla cu aromă de zmeură şi note subtile de mere uscate şi stafide, maturat în budane de stejar,  cu o vechime de măcar trei ani. Hai băiete, du-te !

-Stai, zise Creangă. La sfărşit să ne aduci şi un platou cu brânzeturi pe care să le stropim cu un Cabernet Sauvignon din Comoara Pivniţei. Şi apoi o să mergem la mine acasă unde ne aşteaptă Tinca cu nişte plăcinte de te lingi pe degete.

Nici nu s-a dat bine comanda că ospătarul a şi adus sticla de Pinot Noir, turnând fiecăruia în pahar, căci gâturile se înfierbântaseră bine şi musai trebuiau stinse. Păstorel ridică paharul şi închină în stilul său caracteristic.  oenoteca „Şi astăzi, ca-n atâtea seri
Când pivniţa-i adâncă,
Tăria vinului de ieri
Ne urmăreşte încă.”

Am ciocnit şi ne-am stins arşiţa, apoi am tăcut savurând în linişte aroma de fructe de fag, cireşe negre sălbatice, zmeură şi afine, ce se prelingeau încet în corp dându-ne o toropeală plăcută, pe care numai profesioniştii într-ale vinului o cunosc bine.

Eminescu îşi dezlegă limba şi începu a se plânge din nou de ifosele Veronicăi. Cănd auzi iară de iubirea lor nebună, Păstorel a mai scos imediat una, rămasă celebră, în răsetele tuturor.

„Pământul s-ar fi dus, hainul,
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul şi femeia! „

Toată scriitorimea s-a pus pe înfulecat aperitivele, căci fiecare era gurmand şi pofticios şi nu era chip să şadă prea mult mâncarea pe masa lor. La un moment dat Creangă s-a ridicat greoi şi s-a dus acolo unde şi împăratul e singur, dând folosinţă reţetei ce o primise de la doctor.

Am simţit că cineva mă zguduie din răsputeri râzând cu poftă. Era fosta mea colegă de facultate, o prietenă foarte bună pe care n-o mai văzusem de-atâţia ani şi cu care-mi dădusem întâlnire. Aţipisem pe-o bancă din Copou, de la oboseală, emoţie şi mireasma florilor de tei, strângând la piept cu putere o sticlă de vin de la Vincon etichetată manual din gama Comoara Pivniţei, pe care urma s-o savurăm împreună în amintirea vremurilor trecute.

Dragi prieteni, se apropie sărbătorile şi ce cadou mai nimerit aţi putea face celor dragi decât un vin bun, vechi, care să le deschidă inimile şi să-i  ajute la spus glume şi poveşti în noaptea dintre ani.

Ziua internationala a persoanelor cu dizabilitati serbata la Buhusi

Pe 3 decembrie, ii serbam pe semenii nostrii cu nevoi speciale. Fie ca nu vad, nu aud, nu pot vorbi ori merge, ori au unele boli care le reduc capacitatile intelectuale, ei sunt oameni ca si noi. Iubesc, muncesc, se bucura si spera la o viata mai buna din partea guvernantilor si la mai multa atentie din partea noastra. N-au nicio vina ca s-au nascut asa, ori poate au trecut printr-un accident care le-a schimbat destinul intr-o fractiune de secunda. Am prieteni cu dizabilitati si ii apreciez pentru ceea ce fac, sunt niste invingatori, niste oameni care ne dau continuu lectii de viata, pentru ca ei trebuie sa lupte inzecit pentru a demonstra ce pot. De cele mai multe ori, lipsa unui simt vine la pachet cu amplificarea alora, asa se explica citirea in braille, limbajul semnelor si alte metode prin care ei isi depasesc nevoile speciale.

La Buhusi, oamenii s-au solidarizat cu persoanele care au dizabilitati, prezentandu-se in numar destul de mare la actiunea intreprinsa de Primaria orasului impreuna cu D.G.A.S.P.C. Bacau, care s-a desfasurat in sala proaspat renovata a Casei de Cultura.

A prezentat domnul Stefan Zaharia, care nu a dat folosinta microfonului, desi in sala erau si persoane care nu auzeau foarte bine. Cred ca a dorit sa le ascuta auzul pentru piesa de teatru care urma.  picture-058Microfonul a stat aruncat pe scena pana la finalizarea evenimentului. Pacat ca nu s-au auzit copiii de la „Exista o Sansa”, pentru ca s-au pregatit si aveau emotii. 😦

Dupa domnul Stefan Zaharia, a vorbit primarul Buhusiului, domnul Vasile Zaharia, care doreste cat mai multe activitati in Casa de Cultura, ceea ce reprezinta un beneficiu pentru buhuseni. Am mai aflat ca va fi un targ de Craciun, ca vor veni ursii de la Comanesti si ca vor fi artificii in noaptea dintre ani. Sa fie !

picture-059    A luat cuvantul reprezentanta D.J.A.S.P.C. Bacau si domnul Sorin Brasoveanu, Presedintele Consiliului Judetean, buhusean si dumnealui. Asa am aflat ca in Buhusi sunt foarte multe persoane cu handicap grav (150) care au nevoie macar de acele platforme care sa-i ajute sa poata ajunge oriunde isi doresc.

picture-061picture-062Elevii de la Asociatia „Exista o Sansa”, coordonati de doamna Elena Mitrea au pregatit versuri si cateva informatii despre persoanele cu dizabilitati, iar la final au lansat lampioanele care au dus catre cer dorinta tuturor de mai bine.

picture-063 picture-064Teatrul de Tineret din Piatra Neamt a adus pe scena piesa „Dar…Ce-ati crezut ?” dupa Nadezda Ptushkina (Eugenia Remizova), in interpretarea actorilor: Maria Hibovschi (in rolul Sofiei), Aida Avieritei (in rolul Taniei), Cristina Mihailescu (in rolul Dinei) si Andrei Merchea Zapototki (in rolul lui Andrei, de fapt Igor🙂 ). Traducerea piesei a fost facuta de Elvira Rimbu. Un spectacol de Tudor Tabacaru.

Drama Sofiei si a fiicei sale Tania este des intalnita in viata de toate zilele. Orice parinte isi doreste sa moara impacat, stiindu-si copii la casa lor. Tania o iubeste atat de mult pe mama sa incat tese o poveste de dragoste cu un tanar nimerit intamplator la usa sa, poveste in care cade singura pana la urma. Dina, o tanara vanzatoare, este prezentata drept fiica Taniei, doar pentru ca Sofia sa moara linistita. Povestea e frumoasa, captivanta si jocul actoricesc a fost bun.

picture-067   picture-068picture-069picture-073Dupa teatru, s-au lansat lampioanele sperantei. Imaginea a fost una superba si nu stiu cat a reusit modesta mea camera sa surprinda.

picture-080Felicitari organizatorilor pentru aceasta actiune. Mi-as fi dorit sa vad in sala si persoane cu dizabilitati, pentru ca lor le-a fost adresat in primul rand acest eveniment.

La multi ani dragi persoane cu nevoi speciale. Sa aveti parte de sanatate si multa intelegere de la cei din jur si de prieteni adevarati care sa va pretuiasca la adevarata valoare !

1 Decembrie 2016 la Moinesti

Sa fi devenit patriotismul demodat ?  Nu si la Moinesti, unde s-au adunat astazi autoritatile locale, reprezentanti ai tuturor partidelor, elevi, profesori, parinti, reprezentanti ai Politiei si Jandarmeriei, ai Spitalului, ai C.A.R.Pensionari, precum si localnici, spre a omagia eroii acestui neam.

S-a plecat de la Primarie pe la ora 10.30, pe strada T.Vladimirescu, pana la Monumentul Eroilor din Parcul Tei, in timp ce in difuzoare rasuna muzica patriotica.

picture-011picture-018La Monument, un sobor de preoti au sarvarsit o rugaciune in cinstea eroilor, dar si pentru a-i binecuvanta pe cei prezenti la manifestatie.

picture-038Dupa slujba, a vorbit Colonelul in rezerva Pricopie Ion, care la cei 97 de ani ai domniei sale, ne-a tinut o lectie de istorie vie si ne-a recitat doua poezii.

picture-046Au cantat copiii de la Corul „Resurrectio”, sub conducerea doamnei profesoare Gabriela Biea, asa cum puteti vedea in filmulet.

A urmat depunerea coroanelor, prima fiind cea a domnului Pricopie, apoi Primaria, partidele, scolile, Spitalul si ultimii au fost membrii CAR-ului Pensionarilor.

picture-052picture-053picture-054picture-055picture-056picture-057picture-058picture-059picture-060picture-062picture-063picture-064picture-065picture-066picture-067picture-068picture-069picture-070picture-071picture-072picture-073La multi ani Romania !

La multi ani tuturor romanilor !

„Romania. Amour.Toujour” doar la Moinesti de 1 decembrie 2016

15123328_322111308175279_6635928408079876055_oJoi, 1 decembrie 2016, ora 18, in spatiul primitor al Centrului Cultural „Lira” o vom avea printre noi pe indragita actrita Anca Sigartau, intr-un spectacol in care se vor impleti: folclor romanesc, swing, manouche, chansoneta si jazz.

Astazi biletele erau aproape epuizate, asa ca daca doriti sa aveti un 1 decembrie de neuitat, asa cum n-a mai fost nicicand la noi in oras, ar fi bine sa va grabiti.

Pentru mine, numele Anca Sigartau se va asocia intotdeauna cu fenomenul  Theaterstock, care ar fi putut ridica Bacaul la un alt nivel cultural, insa… 😦

Clapele acordeonului par a se misca singure sub mainile lui Emy Dragoi (nepotul cantaretei Gabi Lunca), un muzician innascut foarte cunoscut nu numai la noi in tara ci si in Franta.

 Pretul unui bilet este de 35 lei.

Cred ca n-ar trebui sa ratati acest spectacol !

Pentru ce vor fi in sala, vizionare placuta !

Povestirile maramureşeanului Petru Racolţa

picture-001Îţi mulţumesc Petru pentru carte, am citit-o cu bucurie şi dacă în ultimile luni n-ar fi intervenit în viaţa mea atât de multe necazuri, de mult ar fi apărut acest articol.

 Moldoveancă fiind, mi-am dorit dintotdeauna să cunosc oameni din celelalte părţi ale ţării, să le aflu obiceiurile şi tradiţiile, să-i ascult vorbind, să învăţ tot felul de regionalisme. În Maramureş n-am ajuns decât odată şi doar în trecere (am fost în excursie la Muzeul Memorial din Sighet), însă mi-a plăcut atât de mult încât am realizat un minifilmuleţ, de pe geamul autocarului, pe care-l puteţi vedea mai jos.

Cartea lui Petru m-a ajutat să-i cunosc puţin pe cei din Maramureş, care nu-s cu mult diferiţi de eroii lui Marin Preda. La fiecare poveste, m-am tot gândit cât o fi realitate şi cât ficţiune şi la câte dintre povestirile erotice a fost de faţă autorul.  🙂

Jocul nervilor din partida de şah, povestea celor doi fraţi Vali şi Sandu, poveştile cu şi despre Lică (pe care-l ştiam de pe blog), întâmplările petrecute la peţit, cuceririle din tren ori de la Boghiş te duc într-o lume reală, în care personajele îţi sunt aproape, îţi sunt chiar cunoscute dacă priveşti cu mai multă atenţie în jur.

Petru are în cartea sa de toate: suspans, Sf, poveşti pentru cei mici, aventură, erotism, dor de casă şi mult umor. Fiecare povestire te indeamnă la o fină introspecţie în universul tău, ajutându-te să aduci la lumină partea curată a sufletului.

Felicitări Petru şi la cât mai multe scrieri !

Cu simpatie,

Cristina, prietena ta vituală😉

Vis la Hanul Orbic

Se făcea că eram în trecere spre Valea Bistriţei cu o căruţă de postav, pe care îl cumpărasem de la megieşii moldoveni. Am descălecat, căci în faţa ochilor mi-a apărut unul dintre cele mai frumoase hanuri poştale fortificate. Aici se întâlneau comercianţii pentru aldămaş sau pentru a se odihni şi a căpăta forţe proaspete  pentru ziua următoare.

Am deschis ochii şi am revenit în prezent, se pare că făcusem o călătorie în timp, mai exact in în secolul al-XVII-lea. Picăturile reci de ploaie, adevărate lacrimi ale cerului, mi-au adâncit tristeţea. Hanul de odinioară a ajuns o paragină. Chiar şi aşa, este încă bine conservat şi dacă s-ar găsi cineva care să facă un proiect prin care să atragă nişte bani europeni, ar putea înflori din nou. Hanul are o poveste frumoasă, pe care orice localnic v-o poate spune. Ar putea deveni un punct de atracţie pentru Buhuşi, la fel ca Sinagoga ori Mănăstirile Runc şi Ciolpani. Am văzut că, în imediata apropiere, un investitor mai are foarte puţin pentru a reînvia un centru de agrement foarte cunoscut şi apreciat înainte de 1989, ceea ce înseamnă că se poate !

picture-024picture-025picture-026picture-027picture-028picture-030  picture-031picture-033picture-034Oameni de afaceri, ce părere aveţi ? Lăsaţi hanul în paragină sau îi redaţi viaţa ?