Publicat în SuperBlog 2022

Cum îți petreci toamna asta ?

S-a lăsat frigul și se întunecă din ce în ce mai devreme, așa că ne retragem la gura sobei, locul cel mai popular în care se spun și se inventează povești.

Sunteți pregătiți să ascultați istorisiri sau să le creați voi înșivă ?

Mie îmi place în egală măsură să ascult și să inventez povești. Rezultatul încercărilor mele literare îl testez pe pisică. Dacă aceasta toarce după primele două fraze, înseamnă că e un text bun, altfel, scriitura nu are nicio valoare.

Uneori, inspirația stă pitită sub tastatură și parcă abia așteaptă să-și facă treaba, alteori nu vrea să vină oricât ai ruga-o.

Mai sunt doar câteva ore până la 1 octombrie, ziua în care se deschide oficial sezonul de scris la cea de-a 25-a ediție a competiției de creativitate SuperBlog 2022.

Aveți un blog cu cel puțin zece articole și vreți să vedeți dacă sunteți cu adevărat creativi sau doar vi se pare ? Poftiți în concurs ! Puteți citi mai multe despre competiție pe site-ul SuperBlog.

Lista sponsorilor o puteți vedea aici

Baftă tuturor și fie ca cei mai buni să câștige !

Publicat în Ce-am mai citit

Atomic Habits de James Clear

Din 2018, de când a apărut această carte s-a tot scris și s-a vorbit în nenumărate rânduri despre ea, fiind o lectură recomandată de traineri specializați în dezvoltare personală, ori de antreprenori.

Dezvoltarea personală e un proces continuu, nu cred că poți spune vreodată stop. Cu fiecare carte citită, îți dai seama câte mai ai de învățat.

Cartea lui James Clear este o rețetă despre cum poți să-ți formezi obiceiuri bune și cum poți scăpa de cele proaste. Lectura este foarte interesantă și destul de ușor de înțeles și de pus în practică, doar că partea cu pusul în practică trebuie s-o faci chiar tu, altfel, rămâne doar o altă carte de dezvoltare personală citită.

De obicei, facem schimbări pentru perioade scurte de timp și dacă rezultatele întârzie să apară, revenim la vechile obiceiuri. O modificare de doar 1% a comportamentului (în bine sau în rău) pe termen lung, poate fi calea spre succes sau eșec.

Cel mai important lucru este să ai un obiectiv, un țel pe care-ți dorești să-l atingi.

Cum îți formezi un obicei bun ?

Legea I : Indiciul trebuie să fie vizibil

-1. Te analizezi sincer și-ți notezi toate obiceiurile pe care le ai. Vezi de ce obiceiuri ai nevoie pentru a-ți îndeplini scopurile.

-2. Utilizezi intenții de implementare.

Formula: Am să (Acțiune) în (Moment) în (Loc)

-3. Utilizezi strategia de stratificare a rutinei.

Formula: După (Obiceiul Actual) am să (Obiceiul Nou).

-4. Reproiectează-ți ambientul: scoate în evidență indiciile care îți declanșează obiceiuri pozitive.

Legea a-II-a: Acțiunea trebuie să fie atractivă

-1. Utilizează strategia de asociere a tentației: corelează o acțiune care-ți place cu una de care ai nevoie.

-2. Găsește-ți un mediu social în care comportamentul pe care dorești să-l adopți este considerat normal.

-3. Creează-ți un ritual motivațional. Fă ceva ce-ți place imediat înainte de începerea unui obicei dificil.

Legea a-III-a: Acțiunea trebuie să fie ușor de efectuat

-1. Redu dificultatea prin eliminarea obstacolelor care se interpun obiceiurilor bune.

-2. Optimizează-ți spațiul personal. Îmbunătățește-l pentru a deveni favorabil acțiunilor viitoare.

-3. Gestionează momentele decisive. Optimizează-și micile alegeri care au efecte majore.

-4. Aplică regula celor două minute: Creează-ți o versiune de două minute a obiceiului pe care vrei să ți-l însușești.

-5. Automatizează-ți obiceiurile. Investește în tehnologie și achiziții singulare care să garanteze manifestarea unui comportament pozitiv.

Legea a-IV-a: Acțiunea trebuie să ofere satisfacție

Cum să elimini un obicei negativ ?

Legea I: Indiciul trebuie să fie invizibil

-Nu te mai expune indiciilor care îți declanșează obiceiuri negative și elimină-le.

Inversarea Legii a-II-a: Acțiunea trebuie să fie lipsită de atractivitate.

Privește lucrurile din altă perspectivă. Subliniază avantajele pe care le presupune evitarea unui obicei negativ.

Inversarea Legii a-III-a: Acțiunea trebuie să fie dificil de efectuat

-1. Sporește gradul de dificultate. Crește numărul de pași care trebuie parcurși pentru punerea în practică a obiceiului.

-2. Folosește un mecanism de angajament. Limitează-te pe viitor la alegerile benefice pentru tine.

Inversarea Legii a-IV-a: Acțiunea trebuie să fie nesatisfăcătoare

-1. Găsește un partener de angajament. Cere cuiva să-ți supravegheze comportamentul.

-2. Creează-și un contract habitual. Consecințele obiceiurilor negative trebuie să fie publice și neplăcute.

Notă: Tot ce ați citit face parte din cartea ”Atomic Habits” a lui James Clear.

Deși pare destul de tehnic, exemplele date de autor te ajută să înțelegi mai bine aceste noțiuni. Pusul în practică e mai dificil și el aparține fiecăruia dintre noi, în funcție de obiectivele spre care țintim.

Spor la schimbări în bine !

Publicat în Diverse

Ură până la moarte ?

Cei doi se țin de mână traversând orașul în sus și-n jos de mai multe ori pe zi. Ți-e drag să-i privești, poate uneori chiar îi invidiezi, la modul pozitiv desigur, dorindu-ți în secret să ajungi și tu, la peste 85 de ani, să străbați orașul la braț cu soțul tău. Ne salutăm și ne zâmbim. Uneori mai schimbăm câteva cuvinte. Așa am aflat că copii lor sunt plecați, că au lucrat un timp împreună la aceiași întreprindere, unde s-au și cunoscut.

Azi, castelul minunat din mintea mea s-a prăbușit. Mi-a părut tare rău că m-am oprit să-i complimentez pentru cât de frumoși și fericiți sunt la vârsta dumnealor. Ea mi-a tăiat-o scurt, cu o replică care s-a înfipt în mine ca u cuțit: ”ce fericiți, îl urăsc, mi-a distrus viața !” Nu mi-a venit să-mi cred urechilor. Ceea ce vedeam nu corespundea deloc cu ceea ce auzeam. ”Sunt bolnavă datorită lui, acum să sufere văzându-mi suferința și să aibă grijă de mine cât zile o trăi.” El a lăsat capul în pământ și ca un condamnat care-și acceptă sentința nu scotea niciun cuvânt. Viața lor n-a fost deloc așa cum mi-am imaginat-o eu ori poate și-o imaginează atâția alții care-i văd la braț plimbându-se prin oraș.

M-am scuzat, invocând o scuză idioată și am plecat. Am încă și acum gustul amar. M-am întrebat cum e posibil să stai în aceiași casă cu un om pe care-l urăști, doar ca să-i aplici o pedeapsă, ce viață mai e și asta ?

Așa că, nu întotdeauna când doi bătrânei simpatici merg alene pe drum ținându-se de mână sunt fericiți, mai sunt și cazuri în care s-au condamnat s-o facă.

Publicat în Amintiri din calatorie

Prăjești, satul cu muzeu și Grădină Botanică

Prăjeștiul este un sat cochet și curat, situat la 17 km. distanță de Bacău. (Din Autogara Bacău, se poate lua autobuzul de Poiana). Atenție, nu este vorba despre satul care se află în apropierea Municipiului Moinești !

Drumul până acolo e neted ca-n palmă, oamenii sunt prietenoși și buni povestitori, iar dacă pronunți numele profesorului Paul Țarălungă o să afli povestea unui dascăl care și-a iubit elevii și care a fost pasionat de plante, arbori, vestigii istorice și tradiții populare.

Profesor Paul Țarălungă și elevii (fotografie din Muzeu)

Profesorul a trăit în perioada 1921-2012 și a predat geografie și biologie. Aproape toți cei din sat (de o anumită vârstă) au făcut ore cu dumnealui și își amintesc cum au contribuit și ei, prin munca lor, la micuța Grădina Botanică care se află în fața școlii.

Domnul profesor trăia pentru munca și pasiunile lui, căci, din câte am aflat nu a avut soție și copii. Familia lui era școala, iar copiii lui erau elevii școlii din Prăjești. Nu știu dacă există acum în sat un dascăl care să ducă mai departe ceea ce-a realizat domnul profesor Paul Țarălungă, dar mi-ar plăcea mult să fie.

Dacă autoritățile locale ar putea accesa niște fonduri pentru reparații la clădirea în care se află muzeul și pentru a moderniza modul de prezentare al materialelor aflate aici, ar fi nemaipomenit. Ar mai fi multe de făcut și la Grădina Botanică. Știu, e nevoie de mulți bani, dar ar fi păcat ca ceea ce-a strâns domnul profesor într-o viață să se risipească.

Mi-au atras atenția embrionii umani, la 1,5, 2, 3, 4-5 luni, dar și cei ai animalelor.

Câteva borcane conțin animale monstruoase: un pui de rață și unul de găină cu câte patru picioare, un miel monstru, un purcel cu corn și unul cu două boturi.

Animalele și păsările expuse sunt într-o stare bună, chiar dacă împăierea s-a făcut cu foarte mulți ani în urmă (peste 50 de ani). Acestea satisfac curiozitatea atât a celor mici cât și a celor mari. Pe unele le poți vedea și auzi în Grădina Botanică.

Muzeul deține o colecție de bani vechi, costume populare din zonă, uneltele folosite de localnici în gospodărie, precum și o colecție de roci.

Precursoarea tabletei din ziua de azi, tăblița de scris.

Muzeul are program zilnic de la 9 la 16, iar pentru zilele de sâmbătă și duminică trebuie să luați legătura cu unul dintre angajații UAT:

Domnul Antal Dănuț, telefon 0740605445, cel care a fost gazda noastră. Deosebit de amabil și dispus să răspundă tuturor curiozităților pe care le aveți despre exponatele muzeului.

Domnii, Gherguț Sorinel – telefon 0783072362 și

Zaharia Florin -telefon 0758845975.

După ce ieși din Muzeu, la doar câțiva pași, se află Grădina Botanică ”Paul Țarălungă”. Nu este întinsă pe o suprafață mare, așa cum vă așteptați, însă are arbori și flori care-ți stârnesc curiozitatea. E un mic colț de Rai. Domnul profesor cumpăra semințe din banii săi de pensie și nu era zi în care să nu petreacă câteva ore aici. Și-a dorit să fie îngropat în grădina lui dragă, dar autoritățile nu au fost de acord. Nu știu de ce, dar m-a întristat să aud asta.

Dacă sunteți prin zonă, vizitați Prăjeștiul și o să rămâneți plăcut impresionați. Aici v-am prezentat doar o mică parte din ce se poate vedea. Pentru cei care nu știu, Prăjești este și locul de naștere al îndrăgitului actor Ernest Maftei, zis și Bădia. (nu am văzut nimic legat de acest lucru). Satul se mândrește și cu o biserică foarte frumoasă, ”Sfânta Treime”, pe care e musai s-o vedeți pe interior, pentru că e o bijuterie.

Dacă doriți, după vizită, puteți să treceți pe-aici să-mi spuneți impresiile.

Publicat în Amintiri din calatorie

La pas prin Botoșani (partea a-III-a)

Am părăsit pensiunea la care am fost cazați dis-de-dimineață, căci această ultimă zi a mini-concediului nostru prin Botoșani trebuia să fie una de neuitat, în care să bifăm cât mai multe dintre obiectivele pe care mi le propusesem studiind ghidurile și hărțile primite în dar de la cei doi angajați ai CNIPT, oameni cu dragoste de meserie, dar și de locurile pe care le promovează. Vă mulțumim și pe această cale.

Materiale primite de la CNIPT despre Botoșani

Biserica Armeano-Gregoriană ”Sfânta Treime”

Biserica Armeano-Gregoriană ”Sfânta Treime”

Deși nu se poate vizita, am admirat-o de la distanță. E ca o doamnă trecută de mult de a treia tinerețe, dar cu trăsături nobile ce arată că a fost odată o femeie frumoasă și apreciată. Biserica a fost construită de comunitatea armeană în anul 1795 și turnul clopotniței pe trei nivele a fost finalizat în anul 1816.

Casa ”Ciomac Cantemir”

Casa ”Ciomac Cantemir” (Fundația ”Ștefan Luchian”)

Este azi sediul fundației ”Ștefan Luchian”. Model de casă de târgoveți a vechiului ansamblu urbanistic medieval Botoșani, construită în stil moldovenesc cu un frumos pridvor brâncovenesc. A fost construită în jurul anului 1800. Aici se găsesc obiecte de valoare legate de viața marelui pictor și un beci foarte frumos. Din păcate nu am găsit deschis, așa că nu am putut vedea interiorul.

Teatrul de păpuși ”Vasilache”

Teatrul Vasilache Botoșani

Această clădire veselă este sediul Teatrului de păpuși. Se află între Atelierele de ceramică Iacinschi și Casa Ciomac Cantemir.

Atelierele de ceramică Kuty-Ceramics Iacinschi

Un alt loc interesant de vizitat este Atelierul de Olărit al familiei Iacinschi. Nici aici nu am găsit deschis, așa că ne-am mulțumit să vedem curtea exterioară.

În curtea Atelierelor de Olărit Iacinschi

De aici am tăiat orașul pe diagonală pentru a ajunge la ceea ce-și dorea cel mai mult să vadă soțul meu și anume Stadionul Municipal Botoșani, unul dintre cele mai moderne și mai frumoase stadioane din țară, cu cea mai bună echipă de jucători.

Geo la stadionul din Botoșani
Geo la stadionul din Botoșani

De la stadion la Mall. Nu puteam să ratăm Mall-ul ”Uvertura”, măcar pentru a face o comparație cu alte Mall-uri în care am mai fost. Am descoperit că la etaj se mănâncă ieftin și bine. Am plecat și cu o carte de la Librăria Alexandria.

Zona pietonală ”Unirii”

Luna și Soarele și-au dat mâna la Street Food Festival Botoșani

Era în plină desfășurare Festivalul de Street Food. Oamenii se plimbau de la un vagon cu mâncare la altul neștiind ce să aleagă, pentru că oferta era foarte variată, iar mirosurile degajate te făceau să salivezi la fiecare pas. Muzica răsuna în difuzoare întreținând atmosfera, iar mesele deveniseră neîncăpătoare pentru mulțimea de gurmanzi prezentă. Chef Munti și Foa erau la datorie.

Obiective turistice în zona pietonală ”Unirii”

Casa străbunicului lui Nicolae Iorga (fost Muzeu de Etnografie)
Casa Văsescu
Muzeul Județean (Prefectura veche)

Clădirea a fost construită între anii 1906-1914, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Aici a funcționat prefectura județului Botoșani până după al doilea război mondial. Din anul 1972 aici funcționează Muzeul Județean Botoșani. Am găsit închis pentru renovare, așa că avem suficiente motive să revenim.

Casa Pisoschi

Din zona pietonală ”Unirii” dai în Bulevardul Mihai Eminescu, unde își au adresa alte clădiri monument, adevărate bijuterii ale arhitecturii locului.

Obiective turistice situate pe B-dul. ”Mihai Eminescu”

-Parcul ”Mihai Eminescu”

De cum ieși din Zona pietonală ”Unirii” dai în cel mai frumos parc din Botoșani, loc de răsfăț și recreere pentru cei mici și cei mari deopotrivă. Aici te poți plimba în voie, așa cum o făcea și poetul în 1887, poți să privești lacul ori să te plimbi cu barca sau cu hidrobicicleta. Parcul datează din 1869, când se numea Grădina Publică Vârnav. Alei umbroase, foișoare, flori, bustul poetului și a multor altor personalități ale culturii românești, toate vin să te relaxeze, să te poarte într-o lume feerică.

Parcul ”Mihai Eminescu” Botoșani

-Monumentul Răscoalei din 1907

Monumentul Răscoalei din 1907

Răscoala din 1907 a început la Flămânzi, în județul Botoșani, apoi s-a extins în toată țara. În 1978, sculptorul Gavril Covalschi realizează acest monument ce cuprinde trei secvențe de la importantul eveniment istoric.

-Casa Antipa

Este locul unde au copilărit naturaliștii Grigore Antipa (1867-1944) și Nicolae Leon (1862-1931).

Casa Antipa

-Judecătoria Botoșani

Judecătoria Botoșani

-Liceul de fete ”Carmen Sylva” (Casa Corpului Didactic)

Casa Corpului Didactic

-Casa Ventura (Muzeul de Etnografie)

Muzeul de Etnografie se bucură de o colecție destul de mare de obiecte aparținând locuitorilor din zona rurală a județului Botoșani.

Muzeul de Etnografie

În Muzeul de Etnografie am găsit o doamnă muzeograf pasionată de ceea ce face. A avut tare multă răbdare cu noi explicându-ne istoria și utilitatea fiecărui obiect din muzeu.

Măști din zona Botoșani

Din câte am înțeles, de la Muzeul Etnografic, Liceul A.T. Laurian și Casa Nicolae Iorga sunt foarte aproape, deși noi am găsit un alt traseu, despre care v-am povestit aici.

Am ieșit din muzeu aproape de ora închiderii și am străbătut drumul înapoi, pentru a vedea Primăria Botoșani și Teatrul ”Mihai Eminescu”.

Primăria Botoșani

Primăria Botoșani

A fost construită la sfârșitul sec. XVIII. La mijlocul sec. XIX, în această clădire a funcționat Tribunalul, unde Eminescu a lucrat în calitate de copist din octombrie 1864 până în martie 1865.

Teatrul este în reparație, așa că o să pun o poză cu el la următoarea vizită, când va arăta impecabil.

Am mai trecut în revistă câteva case aparținând unor negustori celebri, care s-au păstrat foarte bine și care au căpătat o altă destinație.

Am petrecut la Street Food Festival cu mâncare și băutură spaniolă.

Un pahar de Sangria și un sandwich cu Jamon Serrano

Mini concediul dedicat Botoșaniului s-a încheiat destul de repede și ne-au mai rămas o mulțime de lucruri nebifate în oraș, ca să nu mai vorbim de cele întinse pe tot cuprinsul județului. O să revenim cu drag în aceste locuri, până atunci vom urmări noutățile pe pagina de Facebook a site-ului Visitbotosani.ro.

În concluzie, Botoșaniul este un oraș splendid în care chiar aveți ce vedea, mai ales dacă vă plac clădirile vechi și doriți să vedeți unde s-au născut și au copilărit oamenii geniali ai României.

PS Cei din Botoșani au observat prezența noastră în urbea lor. Mulțumim !

https://www.botosaneanul.ro/stiri/turist-in-orasul-geniilor-botosaniul-este-un-oras-splendid-in-care-chiar-aveti-ce-vedea/?fbclid=IwAR1mzQi3J62saWUOrwwtfetGlFD5bsAB35Lb-chP9m7Crs7iZFQMFZ9As_M

Publicat în Amintiri din calatorie

La pas prin Botoșani (partea a-II-a)

În cea de-a doua zi a incursiunii noastre prin Botoșani, am vizitat Ipoteștiul, locul după care tânjeam de multă vreme.

Cum am ajuns la Ipotești ?

Din Piața Mare a municipiului Botoșani, circulă un autobuz care face cam 15 minute până la Ipotești.

Program autobuz către Ipotești și retur

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii ”Mihai Eminescu”

TAXĂ DE VIZITARE:  Pentru copii, grup de copii, elevi, studenți, pensionari, persoane cu dizabilități: 4,5 lei/ persoană

Pentru adulți, grup de adulți: 9 lei/ persoană/ Tarif fotografiere 5 lei/ Tarif filmare 9 lei/ Tarif de fotografiere pentru profesioniști 25 lei

Casa părintească a poetului

A fost reconstruită după modelul original în anul 1979, astfel încât să redea cât mai fidel atmosfera epocii. Găsiți informații detaliate și un tur virtual al casei pe site-ul muzeului.

Casa lui Eminescu (vedere din spate)

În interior sunt câteva piese originale care au aparținut tatălui, Gheorghe Eminovici, printre care și călimara din imaginea de mai jos.

Calimara lui Gheorghe Eminovici

Mihai a fost al șaptelea copil din cei 11 ai familiei. (7 băieți și 4 fete).

Eminescu și frații care au ajuns la maturitate
Trei tablouri ale poetului

Eminescu a locuit la Ipotești până la vârsta de 12 ani, așa că nu mi-a fost greu să-mi imaginez băiețelul cu părul ondulat ca valurile mării, alergând voios cu tălpile lui mici pe pământul pe care ne găseam și noi preț de câteva clipe.

Bisericuța familiei Eminovici

A fost construită înainte de anul 1800. În spatele ei sunt mormintele părinților și a fraților Nicu și Iorgu. În bisericuță se poate vedea cristelnița în care a fost botezat poetul, icoane vechi și masca mortuară a lui Eminescu. La câte necazuri a avut această familie, cred că Raluca Eminovici venea destul de des să se roage aici.

Bisericuța familiei Eminovici
Interiorul Bisericuței familiei Eminovici
Cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu
Mormântul părinților lui Mihai Eminescu: Raluca și Gheorghe Eminovici

Biserica ”Sfinții voievozi”

Am găsit-o în reparație. Încă se mai zărea câte ceva din pictura veche. Datează din 1929-1939.

Biserica satului Ipotești

Casa țărănească de epocă (Căsuța cu cerdac)

Găzduiește Muzeul de etnografie al Centrului Național de Studii de la Ipotești. A fost donată de ultimii proprietari ai moșiei Ipoteștilor, familia Maria şi Constantin Papadopol. Aici a pictat și Horia Bernea o parte dintre tablourile sale.

Este un interior de casă moldovenesc. Multe dintre obiectele aflate aici încă mai pot fi văzute în casele țărănești de azi.

Căsuța țărănească de epocă
Interior Casa Țărănească de Epocă

Fiecare obiect este interesant și spune povești despre oamenii și timpurile în care nu era doar un reper dintr-un muzeu.

Lustră din Casa Țărănească de Epocă

Amfiteatrul în aer liber

Amfiteatrul în aer liber

În acest loc se desfășoară spectacole de muzică și poezie dedicate poetului, piese de teatru și concerte susținute de artiștii din Botoșani și nu numai.

Muzeul și Biblioteca erau închise, iar ploaia binecuvântată și mult așteptată ne-a gonit spre Botoșani, fără a mai trece pe la celebrul lac cu nuferi.

Panou indicator Lacul cu nuferi

Și cum ne mai rămăsese destul de mult timp din cea de-a doua zi petrecută la Botoșani, am hotărât să trecem și pe la casa marelui nostru istoric, Nicolae Iorga.

”Ghidul Practic și Turistic al Botoșaniului” primit în dar la Centrul de Informare Turistică ne-a ajutat foarte mult. Harta din acest Ghid are obiectivele turistice grupate pe străzi și pe tururi (tur istoric, multicultural, religios, Eminescu). Noi ne doream cel mai mult gruparea obiectivelor pe străzi, astfel încât să fim eficienți, pentru că timpul nu ne permitea să ne întoarcem de mai multe ori în același loc. Toate aceste trasee le-am făcut mergând pe jos câte 15-17 km. zilnic, pentru că doar așa ne-am putut bucura pe deplin de toate frumusețile orașului. De altfel, în Botoșani trebuie să oprești aproape la fiecare pas, căci de peste tot răsar case vechi și frumoase, parcuri, locuri demne de văzut și admirat.

Din stația de autobuz în care ne-a lăsat mașina care ne-a adus de la Ipotești, am mers înainte vreo câteva sute de metri, până la un sens giratoriu mare, apoi am făcut dreapta și am urcat către Biserica Romano-Catolică, important punct de reper al culturii religioase a orașului.

Până la Casa lui Nicolae Iorga, te delectezi privind Casa Ciulei, azi Laborator de Medicină Legală, Biserica Romano-Catolică ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, Liceul A.T. Laurian.

Casa Ciulei, azi Laborator de Medicină Legală
Biserica Romano-Catolică ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”
Biserica Romano-Catolică ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” interior
Liceul A.T. Laurian

Casa memorială Nicolae Iorga

Casa memorială Nicolae Iorga

Aici am putut vedea fotografii ale familiei, diplome și cărți scrise de Nicolae Iorga. Este una din casele în care a locuit Iorga, în perioada copilăriei sale. A fost elev al liceului A.T. Laurian.

În căsuțele astea mici și modeste s-au născut, apoi și-au petrecut primii ani din viață geniile țării acesteia. N-ai cum să nu te întrebi de ce azi, când există atâtea condiții, istoria nu se repetă ?

Cu întrebarea asta în minte, am pornit-o spre piață, locul unde poți lua cel mai bine pulsul oamenilor simpli. Până acolo, am descoperit frumoasa clădire a Poștei și Biserica ”Sfântul Gheorghe”.

Clădirea Poșta Română
Biserica Sfântul Gheorghe

Am fi vrut s-o vedem și pe interior, dar era în renovare.

Piața Botoșani

În Halele construite după planurile lui Anghel Saligny în 1912 și la tarabele de afară comerțul e toi. Piața e bogată, găsești tot ce ți-ai putea dori la prețuri pentru toate buzunarele. Celebrul usturoi de Copalău este omniprezent .

După o zi încărcată, foamea începu a-și face simțită prezența, așa că finalul zilei l-am petrecut la Street Food Festival, unde am încercat mâncare indiană, mai exact un Orez Basmati Premium cu turmeric și stafide trase în unt și lime.

Cam atât pentru azi. În următorul articol vă voi plimba prin alte părți ale Botoșaniului, pentru că, așa cum v-am mai spus, aici chiar ai ce vedea.

Despre cum am petrecut prima zi în Botoșani (dacă n-ați citit încă) o puteți face aici.

(Va urma . . . )

Publicat în Amintiri din calatorie

La pas prin Botoșani (partea I)

Când spui Botoșani, spui Mihai Eminescu, George Enescu, Ștefan Luchian, Octav Băncilă, Nicolae Iorga, Leon Dănăilă, Dimitrie Pompeiu, Grigore Antipa, Octav Onicescu, Părintele Cleopa, Patriarhul Teoctist, General Gheorghe Avramescu, Elisabeta Lipă, actorii Mihai Mălaimare și Florin Zamfirescu, iar lista e foarte lungă și pe bună dreptate te face să te întrebi dacă nu cumva Dumnezeu a presărat peste botoșăneni praf de geniu.

În ultima săptămână a lunii lui cuptor din 2022, ne-am luat rucsacul în spate și am pornit la pas prin Botoșani, dornici să vedem locurile unde acești oameni mari (prin ceea ce au lăsat în urma lor) au văzut lumina zilei, dar și clădirile vechi de o frumusețe care îți taie respirația și care te poartă cu gândul la vremuri demult apuse. Am coborât în Gara cu arhitectură austriacă, unde a poposit cândva și Eminescu atunci când o vizita pe sora sa, Harieta. Ne-am bucurat s-o vedem refăcută și modernizată, așa că după ce i-am dat un ocol, am scos lista cu obiectivele turistice pe care ne-am propus să le bifăm și am început a întreba în stânga și-n dreapta unde găsim Mănăstirea Popăuți, despre care citisem pe un blog de travel că trebuie să fie pe undeva prin apropierea gării

Mănăstirea Popăuți -Biserica ”Sf. Nicolae”

Botoșănenii sunt oameni tare amabili și cum văd că întrebi ceva, imediat se oferă să te ajute cu informații. Sunt și povestitori cu har, iar dacă ai timp să te întinzi cu ei la vorbă, afli o mulțime de povești interesante despre istoria locurilor pe care le cauți. Așa am aflat că Mănăstirea e chiar în spatele gării și că nu e deschisă tot timpul. Am grăbit pasul și am prins sfârșitul slujbei, bucurându-ne de miruire și dând început bun călătoriei noastre.

Mănăstirea Popăuți

Programul de vizitare:

Luni-Vineri : 7.00-11.00; 15.00-18.00

Sâmbăta: 7.00-11.00

Duminică: 7.00-11.00; 15.00-18.00

Turnul-Clopotniță al Mănăstirii Popăuți

Biserica ”Sf. Nicolae” a fost zidită în anul 1496, pe temeliile unei biserici mai vechi de către domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, făcând parte din ansamblul unei foste curți domnești. În interior se păstrează pictura din sec. XV., așa că fotografiatul este interzis. Turnul-clopotniță, datează tot din sec. XV și se păstrează în forma sa inițială. Numele de Popăuți provine din slavonă și se traduce prin ”oameni ai bisericii”.

Fericiți că am reușit să bifăm primul obiectiv și încântați de ceea ce văzusem, am pornit-o spre pensiunea unde ne-am luat cazare apelând la un taxi din zona gării, căci nu cunoșteam locurile și nu doream să ne consumăm energia aiurea. Entuziasmată cum mă știți, l-am întrebat pe șofer ce ne recomandă să vizităm în orașul lui și răspunsul m-a dezamăgit, la fel ca și a altor localnici, care ne-au asigurat că nu prea avem ce să vedem, poate doar Festivalul de Street Food (care s-a desfășurat în perioada șederii noastre în Botoșani) și Parcul de Agrement ”Cornișa”. Am realizat că oamenii, ori s-au obișnuit cu frumusețile urbei, ori nu văd comoara pe care stau, căci în buzunar aveam o listă destul de lungă cu locurile minunate la care trebuia să ajungem.

Centrul Vechi Botoșani

Centrul Vechi

Nu este foarte mare ca suprafață, însă aici sunt concentrate o mulțime de obiective turistice:

-Grupul Statuar ”Compania de mitraliere maior Ignat în atac”

-Casa Ankele

-Biserica Uspenia, unde a fost botezat Mihai Eminescu

-Locul unde s-a născut Mihai Eminescu

-Cuptoarele medievale de redus minereu și ars ceramică

-Muzeul vieții cotidiene în Comunism (pe care l-am găsit închis)

-Clădiri foarte frumoase, realizate în stil nemțesc, cu un un singur etaj. La parter se făcea comerț iar la etaj locuia proprietarul.

Centrul Vechi este ridicat la finele sec. XVIII pe o structură de beciuri boltite. Am văzut ceva asemănător și la Vaslui.

Tot aici găsiți și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani, unde e musai să mergeți pentru a primi informații pertinente de la oameni amabili și prietenoși, care vorbesc cu drag și pasiune despre orașul lor și care ne-au pus la dispoziție o mulțime de materiale despre Botoșaniul de ieri și de azi. Le mulțumesc și pe această cale și promit să ne întoarcem pentru a vedea modificările despre care am aflat că vor avea loc cât de curând.

Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani

Mi-a plăcut foarte mult să văd că la fiecare obiectiv turistic există indicatoare de pe care poți să scanezi un cod de bare care te duce la pagina corespunzătoare de pe site-ul https://visitbotosani.ro/, de unde afli informații corecte despre obiectivul respectiv. E ca și cum ai fi însoțit în permanență de un ghid. Bravo și felicitări pentru această inițiativă !

Locul unde s-a născut poetul Mihai Eminescu

Biserica Uspenia

Este ctitoria doamnei Elena Rareș, a fost ridicată în 1552 după modelul bisericii ”Sf. Nicolae” Popăuți. Intervenția din 1819 a dat bisericii aspectul de astăzi, adăugând pe latura de vest un turn-clopotniță în stil clasicist. În această biserică, în ianuarie 1850 a fost botezat poetul Mihai Eminescu. În fața bisericii se află una dintre cele mai frumoase statui închinate poetului, realizată de sculptorul Oscar Han. Biserica este deschisă zilnic, de la 8 la 12. Coincidență sau nu, la vizita noastră în biserică, părintele se pregătea să boteze un micuț. Cristelnița în care a fost botezat poetul se păstrează în biserica familiei de la Ipotești.

Biserica Uspenia, locul botezului poetului Mihai Eminescu

Uspenia e un nume de biserică pe care eu nu l-am mai întâlnit. Am căutat în dex și am văzut că semnifică Adormirea Maicii Domnului.

Statuia lui Mihai Eminescu de la Biserica Uspenia (Sculptor: Oscar Han)
Interiorul bisericii Uspenia

Arhitectura hotelului ”Rareș” mi-a plăcut foarte mult, așa că l-am admirat câteva minute bune din toate unghiurile. Este o altă bijuterie pe coroana obiectivelor turistice botoșănene.

Hotel ”Rareș”

In cea de-a doua zi am fost la Ipotești, apoi am vizitat Casa Memorială a marelui istoric Nicolae Iorga.

In ziua a treia, am luat la pas tot orașul, de la Stadionul FC Botoșani la B-ul Mihai Eminescu, Piața, Str. Cuza-Vodă și multe alte locuri pe care le veți descoperi dacă urmăriți postările viitoare.

Publicat în De toate adunate

Pământ Miraculos de Ștefan Ghioc

Nu am prea des ocazia să văd cum se lansează o carte, cum își desface aripile și zboară către cititorii ei, lăsându-se urmărită de creator până la un punct, apoi pierzându-se în marea Bibliotecă Universală a Lumii. În Moinești, asemenea evenimente sunt rare și vin mai mult din partea unor scriitori care au plecat din oraș, dar n-au uitat o clipă că rădăcinile le sunt adânc înfipte aici și-i trag înapoi cu ajutorul unor fire elastice, invizibile.

Domnul Ștefan Ghioc s-a născut la 10 august 1954, în Lucăcești, iar după absolvirea Facultății de Chimie și Inginerie Chimică din cadrul Institutului Politehnic Iași, viața l-a dus pe meleaguri Năsăudene.

M-a impresionat faptul că au venit la evenimentul din 25 mai 2022 o parte dintre colegii și profesorii săi de la liceul ”Spiru Haret”, dând întâlnirii o notă caldă și prietenoasă.

Domnul Ștefan Ghioc

N-am să vă povestesc despre cum a decurs evenimentul, cine, ce și cât a vorbit (pentru asta există înregistrarea video efectuată de postul ”Exclusiv TV”), ci vreau să depun mărturie despre căldura, calmul și liniștea pe care le-am simțit în prezența acestui om, care mi s-a părut de o modestie și de o cumsecădenie ieșită din comun.

De la stânga la dreapta: Domnii Valentin Vieru, Viorel Costea și Bogdan Legănuș

Câteva cuvinte despre carte

Lectura cărții mi-a consolidat ceea ce intuisem deja despre autor. O sensibilitate aparte, pe care rar o mai găsești în ziua de azi, trădată din plin atât de povestea romantică de iubire cât și de felul în care a pictat cu minuțiozitate fiecare colț de pământ miraculos.

Oare ce femeie nu și-ar dori să fie iubită așa cum a fost Iulia ? Chipul ei se reflecta în fiecare poiană, nor, floare, apă ori rază de soare. Descrierea locurilor m-a dus cu gândul la Tescani, la George Enescu, la muzica de pian, dar și la dealurile Moineștiului, zugrăvite de pictorul Ștefan Luchian în tablourile sale.

Cu toate că tușa Maria îl avertizează de faptul că domnișoara nu are ochi pentru el, Florin Iacob -personajul principal al romanului, continuă să spere, să aștepte anotimp după anotimp, să iubească, alergând după fantasme, să stea la pândă asemenea vulturului singuratic de pe creasta unde se urca pentru a rămâne doar cu el însuși. Jurământul de prietenie și sărutul inocent din copilărie, dintre el și Iulia încă îl mai tulbură. Întâlnirea cu fotograful Iuliei, Cristian Drăgan îi declanșează o adevărată criză de gelozie. Simte nevoie să se răzbune pe el, urcându-l în viteză pe crestele unui deal numai de el știut.

Începutul anului școlar îl mai înviorează, dar nu pentru multă vreme. Încearcă să facă orele plăcute, vorbindu-le copiilor pe limba lor. (Florin este profesor de chimie la liceu)

”Viața aceasta, acceptată astăzi de toată lumea, mie mi-a scăpat din mână, mai exact, am lăsat-o să treacă pe lângă mine, preferând urcușul solitar prin hățișurile ocolite de ceilalți, cu mai puțini sorți de izbândă, dar cu satisfacții mai mari.

Superficialitatea lasă un gol în suflet pe care cei mulți îl umplu cu discoteci supraaglomerate și suprazgomotoase, cu chefuri terminate în toaletă, cu relații ce sfârșesc la medicul de boli venerice sau, în cel mai bun caz, la cel ginecolog, dacă până acolo nu intervin tot felul de moașe, babe și alte pocitanii spre a salva ”cinstea” mironosiței.”

Romanul are niște întorsături destul de interesante și nu se termină cu happy-end. Nu știu dacă e bine să vă dezvălui finalul, cred că e mai bine să citiți cartea și să emiteți propriile voastre păreri și judecăți.

Mi-a plăcut personajul principal până într-un punct, apoi mi-a devenit antipatic, ca la final să-l detest. De foarte multe ori ni se întâmplă să visăm mult la o persoană, să credem că fericirea supremă e să fim cu ea, dar odată obiectivul atins, flacăra aceea care întreținea misterul să se stingă încet până la dispariție.

Nu pot să înțeleg și să accept cum un bărbat care este cu femeia la care a visat de mult timp și pe care o divinizează, poate să accepte în același timp în patul lui, o femeie de moravuri ușoare, care-l mânuiește ca pe-o păpușă de cârpă.

Cred că ceea ce se întâmplă în final este o pedeapsă divină, însă una incorectă și nedreaptă în ceea ce-o privește pe Iulia.

Nu degeaba se spune că dragostea e oarbă. Când iubești, îl vezi pe cel de lângă tine prin niște ochelari cu lentile roz. Nu asculți sfaturile nimănui, renunți la tine, la cariera ta, la visurile tale, pentru fericirea aceea de moment. Dar oare chiar merită să sacrifici totul pentru omul iubit ? Ești sigură că așa simte și el, că-ți împărtășește sentimentele ?

Tinerețea vine la pachet și cu o doză uriașă de naivitate. Mulți cădeam în capcane pe care mai apoi le regretăm toată viața, dar sunt și cazuri în care se poate spune: ” și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” și atunci, da, se merită. Viața e ca un joc cu bile norocoase. Depinde ce extragi din coș.

Publicat în Diverse

10 lucruri despre pisica mea

Nu-mi închipuiam anul trecut (când nu aveam mâța) că voi merge pe vârfuri și voi păstra liniște în cameră pentru a nu deranja pisica. Din decembrie 2021 o am pe Muna, o drăgălășenie mică și finuță, care între timp a făcut și doi pisoi negri, adorabili. Îmi place s-o spionez, să-i observ comportamentul, să încerc s-o înțeleg în funcție de mișcarea cozii, a ochilor ori a mustăților. Am citit o mulțime de articole despre blănoși și am învățat lucruri noi și utile, dar nimic nu se compară cu observația directă.

1. Depistează imediat un aliment alterat.

Aș putea s-o iau la magazin, pe post de tester. Depistează cu ușurință și cea mai fină urmă de carne alterată (salam, conservă, carne din mâncarea gătită etc). Se apleacă asupra probei, o adulmecă și dacă ceva i se pare în neregulă, părăsește locul destul de nervoasă. Dacă ar putea, mi-ar zice chiar și vreo două. Dacă nu-i place ceva, nu mănâncă, chiar dacă moare de foame.

2. Când se satură, se oprește.

Muna

Pot să-i pun în față zece pliculețe și un sac din boabele ei preferate, o bucată de carne, un iaurt, orice. Ea mănâncă doar atât cât îi trebuie, deși e foarte pofticioasă și curioasă. Dacă aș putea să fac și eu așa, ce bine ar fi !

3. Își îndeplinește cu sfințenie ritualul de spălare.

Are momentele ei din zi în care se îndeletnicește cu spălatul. Se așază în poziții demne de o mare contorsionistă și nu se jenează câtuși de puțin în a-și curăța zonele intime în prezența musafirilor. E foarte atentă la detalii, nu omite niciunul.

4. A fost o mamă dedicată și iubitoare.

Muna cu puii

Cât au fost puii mici, nu se despărțea de ei o clipă. Stătea nemișcată ore întregi, ca cei mici să sugă, apoi îi lingea pe fiecare până ce le strălucea blănița. Dacă luam un pui în brațe, era foarte atentă ce fac cu el și mieuna până ce-l vedea pus la loc. Când cel mic era în siguranță, îl lua din nou la lins, ca și cum nu l-ar fi văzut de foarte multă vreme. Dimineața și seara aveau program de joacă. Era o hârjoneală pe toți trei, de-mi era mai mare dragul să-i privesc.

5. E foarte curioasă.

Am tot auzit eu că pisicile sunt curioase, dar acum am văzut cu ochii mei. Inspectează cu atenția unui criminalist toate zonele din casă. Pentru ea nu există ”nu e voie”, o găsești în cele mai ciudate locuri. Se bagă peste tot, n-ai cum să ai secrete. E cu ochii pe frigider și e în stare să sară în el, ori de câte ori aude ușa deschizându-se. Dulapul cu haine e și el vizat. Orice cutie care apare în decor, devine obiect de interes maxim.

6. Îi place să fie alintată, dar să nu exagerezi.

Muna și Bobo

Îi place s-o mângâi și s-o scarpini pe cap, pe la urechi, ba chiar și pe burtă, dar cu măsură. La un moment dat, dă de înțes că-i ajunge și devine nervoasă, mișcând coada din ce în ce mai rapid și energic. Dacă insiști, îți arată că are colți.

7. Torsul ei relaxează.

Înainte de a se pune pe dormit, își pregătește locul masându-l bine până acesta devine primitor. Apoi toarce, scoțând un sforăit ușor, dar atât de plăcut și de relaxant. Oricât de obosită și de prost dispusă aș fi, torsul ei mă calmează și-mi alungă orice supărare.

8. Îi place libertatea

Spre deosebire de alte pisici care stau închise în apartament, Muna se bucură de libertate deplină. Stă pe-afară până vin eu de la serviciu bucurându-se de compania altor blănoși, se cațără în copacii din fața blocului, se duce pe la pizzeria din vecini, de unde nu pleacă până ce nu primește piept de pui tăiat cubulețe. Nu se îndepărtează foarte mult, pentru că orice lătrat de câine o înspăimântă. Îi place viața de noapte.

9. Nu-mi poartă ranchiună

Am dus-o la medic pentru sterilizare și puii i-am dat spre adopție. Am considerat că e mult mai bine așa. Dar cine sunt eu să mă bag în viața ei ? Uneori mă învinuiesc pentru asta. Dacă aș fi avut o casă mai mare i-aș fi păstrat pe toți, însă la bloc, n-am avut cum. În plus, am și vecini care nu suportă pisicile, așa că… Cu toate astea, pisica nu-mi poartă ranchiună. E la fel de iubitoare ca înainte. Poate a înțeles că așa e mai bine pentru toată lumea.

10. Mă ajută să uit de singurătate

Ar trebui ca toți cei care se simt singuri să-și ia o pisică, un cățel, sau orice alt animal de companie. Sunt atâtea suflețele lăsate pe stradă, nu trebuie să dai bani pentru asta. Dragostea cu care te întâmpină atunci ajungi acasă e nemărginită. Te învață să te bucuri de tot ce-ți oferă viața, să trăiești cu puțin și să fii fericit. Pisica m-a schimbat, m-a învățat să iubesc animalele mai mult decât o făceam înainte, mă înveselește cu mutrițele ei și cu modul ferm în care își cere drepturile. Vorbesc cu ea și uneori chiar am senzația că mă înțelege.