Publicat în Carina Travel Moinesti

14-15-16 mai 2021: Excursie în Maramureș

INSCRIERI: Telefon 0747984071 – SIMIONESCU CORNELIU

Preț: 600 lei/persoană

Ziua 1: 14 mai 2021

Plecare din Moinești la ora 500 (din Onești la ora 400 )

Traseu: Moinești – Tg.Neamț – Câmpulung Moldovenesc – Ciocănești -localitate declarată Patrimoniu UNESCO (Muzeul Național al Ouălor Încondeiate)- Mănăstirea Prislop de Maramureș – Borșa (telescaun, contra cost) – Cascada Cailor – Săcel -Sighetul Marmației (cazare în Sarasău, la Pensiunea Miraj de 3 ***, cu cină inclusă).

Ziua 2: 15 mai 2021

Mic dejun la pensiunea Miraj 3*** din Sarasău – Săpânța – Cimitirul Vesel – Mănăstirea Săpânța Peri -Sighetul Marmației -Mănăstirea Bârsana – Muzeul Țărăncii Române din Dragomirești-Sighetul Marmației -Muzeul Memorial.

-Timp liber o oră si 30 min. pentru tur pietonal oraș – Cazare Pensiunea Miraj de 3***, cu cină inclusă)

Ziua 3: 16 mai 2021

Mic dejun la Pensiunea Miraj 3*** din Sarasău -Sighet – Bistrița Năsăud – Lacul Colibița (masa de prânz) (plimbare cu barca contra cost) – Colibița – Bistrița Năsăud -Izvorul Mureșului – Miercurea Ciuc -Comănești-Moinești.

Servicii incluse:

-Transport autocar 60 locuri clasificat pentru turism internațional

-2 nopți cazare pensiune 3 ***, in camere de două locuri, cu tv. și baie proprie

-2 mese de tip mic dejun

-2 mese de tip cină

-o masă de prânz

-ghid din partea agenției

Nu sunt incluse în preț intrările la obiectivele turistice și cheltuielile personale.

Preț : 600 lei/persoană

Cascada Cailor Sursa foto: Wall-Street.ro

Publicat în Ce-am mai citit

Dezrădăcinații de Adina Cristea Palada

Ceea ce vreau să vă povestesc în acest articol, nu e despre acest roman minunat, pe care-l puteți citi și singuri (îl găsiți în aproape toate librăriile mari: Cărturești, Humanitas, Librarium, Centrul de Librării București, pe platformele de distribuție de carte: Emag, Libris, Elefant, precum si pe site-ul direct al editurii: www.ecredu.ro ), ci despre ceea ce-am simțit citindu-l. Nu sunt critic literar, sunt un cititor care cunoaște o parte dintre personajele descrise în carte și care abia acum a aflat dramele din spatele unor zâmbete bine regizate, ori a unor răspunsuri scurte și evazive.

4 martie 1989 (să fie doar o simplă coincidență cu faptul că ziua și luna corespund cu cea a cutremurului din 1977 care a făcut mii de victime?)

Cuplul Nick si Anda reușește să plece din țară în scop turistic, cu o viză pe care a așteptat-o trei ani.

Deși cei născuți după 1989 n-au prins o oră de comunism, i-am auzit pe unii dintre ei spunând că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Asta îmi adună nori negri deasupra capului și mă face să mă simt neputincioasă, căci nu știu cum să-i conving că sunt într-o mare eroare.

Acest roman este, din acest punct de vedere, o radiografie a anilor în care, iată, așteptai trei ani o viză, pentru a putea vedea Franța sau orice altă țară. Și, atenție ! Nu oricine putea să primească viză. Trebuia să ai un dosar curat, să faci parte din P.C.R. și să te întorci destul de rapid în țară.

Ce știam eu despre Franța ? Foarte puține lucruri. Nu exista net, la televizor ni se spunea că doar în România e cel mai bine și mai frumos, la școală se învăța puțin și trunchiat despre celelalte țări, la cărți sau reviste nu aveam acces. Când auzeam că cineva pleacă din țară, nu înțelegeam de ce-o face, pentru că pur și simplu nu-mi închipuiam că în altă parte poate fi mai bine. Eram fericită ca o găină care se bucură de cei doi metri pătrați din jurul ei și căreia îi sunt suficiente puținele boabe aruncate de stăpân. Nu aveam cum să am viziune de vultur. Asta se dorea. Să nu ridici capul, să nu ieși din rând, să nu faci probleme nimănui, să fii mulțumit cu ce ți se dă. Din fericire, în decembrie 1989 eram elevă în ultimul an de liceu și n-am avut de-a face prea mult cu comuniștii. O să țin minte toată viața momentul în care, după căderea lui Ceaușescu, profesorul de istorie și cel de filozofie și-au cerut scuze pentru minciunile pe care au fost nevoiți să ni le predea. S-a vorbit mult timp despre faptul că directoarea de-atunci a liceului s-a încuiat în birou pentru a nu-și pierde postul. O parte dintre profesori și-au păstrat până în ziua de azi limba de lemn, care-i ajută în continuare să trăiască la fel de bine ca pe vremea când erau activiști model și ne intoxicau, punându-ne să ascultăm la difuzorul școlii toate congresele tovarășului. Un copil de muncitor nu putea fi mai bun, oricât de mult ar fi învățat și știut, decât unul al cărui părinți erau membri de partid.

Anda, vede pe o străduță din Paris atâtea alimente cât nu erau în toată capitala. Mănâncă cu poftă un kilogram de clementine, până i se face rău.  

Ei bine, da. Puteți să vă imaginați dragi nostalgici ai vremurilor pe care nu le-ați trăit că nu se găseau portocale decât când venea Moș Gerilă (Moș Crăciun nu exista !). Tata primea de la sindicat câteva portocale, o jucărie și câteva ciocolățele. Bananele erau o raritate, iar de rodii, kiwi, ananas și alte minuni care acum se găsesc în toate supermarketurile nici nu auzisem. Când mirosea a portocale știam că au venit sărbătorile. Și acum am rămas cu senzația asta.

Moineștenii găsesc în acest roman descrierea orașului vechi, cu case evreiești, atmosfera de la „Grădina Publică”, azi, „Parcul Tei”, oameni și locuri de odinioară. Aici, în târgul provincial al Moineștiului își are Anda rădăcinile. Niște rădăcini atât de puternice și de viguroase, încât au ajutat-o să reziste tuturor furtunilor. Se conecta aici telepatic și se încărca cu energie, curaj și multă putere. Glasul părinților încă se mai aude, pentru că ei trăiesc în amintirea multor localnici, fiind un model de cinste, corectitudine, bunătate, blândețe și devotament.

Anda trăiește drama mamei care și-a lăsat copilul de numai trei ani în grija bunicilor, fără să știe dacă-l va mai putea vedea vreodată.

Dacă s-ar fi reîntors în țară, ar fi ajuns la închisoare. Comuniștii nu glumeau cu asta. Orice încercare de-a evada într-o țară străină era aspru pedepsită. În plus, ajungeai bătaia lor de joc. În limitarea lor, comuniștii urau cu ardoare intelectualii, singurii care puteau să le facă probleme, pentru simplul fapt că gândeau. Nu existau telefoane mobile, internet sau alte metode de-a te vedea cu cei dragi. Telefoanele fixe și scrisorile erau urmărite și totul trebuia scris și vorbit codificat.

Bunica Aurora se ocupa de educația religioasă a celor doi copii

Bunica Aurora a trecut prin foarte multe necazuri: i-a murit soțul lăsând-o cu un copil mic, apoi a rămas fără avere, dar asta n-a făcut-o să renunțe la credință. Pe timpul comuniștilor nu exista educație religioasă, ba chiar erai privit cu ironie dacă erai văzut intrând într-o biserică și puteai să ai probleme la școală ori la serviciu. Bunicile au ținut vie flacăra credinței, altfel, bisericile ar fi fost dărâmate una câte una, iar preoții care nu se supuneau sistemului, ar fi fost trimiși la închisoare. Bunica Aurora e un personaj foarte important, modelul Andei, cea care o sprijină în cele mai grele momente.

Lupta pentru supraviețuire și sistemul de ascultare al mașinăriei comuniste

Pentru cei care au uitat (și observ că sunt foarte mulți), magazinele erau aproape goale. Alimentele de bază: pâine, zahăr, ulei, făină, se dădeau raționalizat, pe baza unui tichet, în funcție de numărul de persoane din familie. Ca să prinzi ceva de mâncare trebuia să te trezești la 4 dimineața și să stai la coadă. Oamenii se îmbulzeau la orice, călcându-i în picioare, la propriu, pe semenii lor. În timpul ăsta, securiștii erau peste tot, așa că nu puteai să te plângi de nimic. Urechile sistemului erau în fiecare casă, prin implantare de microfoane în locuri bine ascunse, sau prin trimiterea în vizită a unui vecin turnător.

Vă invit să citiți romanul, o să descoperiți amintiri din copilăria autoarei, care vă vor aduce zâmbetul pe buze, dar și pasaje dureroase, din care aveți de învățat. Viața în străinătate nu e așa ușoară, nu ești primit cu brațele deschise și trebuie să le demonstrezi tuturor că eși foarte bun, pentru a fi acceptat și respectat.

Publicat în Spring Superblog 2021

Un nou câmp magnetic

Ați auzit de câmpul magnetic ale Pământului ?  E un fel de umbrelă care ne protejează de eventualele interacțiuni cu diverse chestii care zboară prin cosmos. Ei bine, de când a apărut fenomenul SuperBlog, acest câmp a slăbit în intensitate. Specialiști de renume mondial au constatat, cu ajutorul unor calcule foarte complicate, că un alt câmp magnetic a devenit din ce în ce mai puternic și crește de la an la an. Atrage bloggerii din toate colțurile țării, îi prinde într-o bobină uriașă, îi scutură bine de idei creative timp de o lună sau două, apoi le dă drumul în spațiu, cu premii generoase sau fără, în funcție de cât de multă energie au emanat în spațiu în această unitate de timp.

Fiecare astfel de particulă luminoasă zboară aiurea prin cosmos în restul anului, urmând să se activeze la fiecare început de primăvară și toamnă, pentru a contribui la creșterea puterii noului câmp magnetic numit Superblog, cu cele două componente ale sale: Spring Superblog și Superblog.

Dacă și voi simțiți că puteți contribui cu energia voastră la acest fenomen, nu vă rămâne decât să citiți regulamentul de participare și dacă îndepliniți condițiile, să vă înscrieți de îndată, pentru că începând de azi, 1 martie 2021, s-au pus deja toate rotițele în mișcare.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2021

Înscriere la ediția a-22-a

 

Publicat în Amintiri din calatorie

O zi la Focșani

Când spui Focșani, gândul te duce automat la Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 și parcă ai vrea să rememorezi cu ochii minții vremurile de odinioară. Plimbându-mă prin Piața Unirii, mi-am imaginat bucuria oamenilor la dărâmarea bornei de hotar și hora uriașă în care s-au prins moldovenii și muntenii focșăneni. Atunci s-a cântat pentru prima dată Hora Unirii, pe versurile lui Vasile Alecsandri.

La 13 septembrie 1931 este inaugurat Monumentul ”Borna de Hotar”, opera sculptorului Ion Jalea, în prezența lui Nicolae Iorga, chiar pe locul unde se afla Pichetul de Grăniceri nr.47. Ne putem imagina cu ușurință pârâul Milcovel și vămile celor două Principate, populate de grănicerii vremii.

Borna de Hotar Focsani
Borna de Hotar

Piața Unirii din Focșani

Așa cum se poate observa, un alt monument important închinat Unirii, al cărui autor este tot sculptorul Ion Jalea, este ”Obeliscul Unirii”, la care vă recomand să vă uitați cu atenție pentru a observa cele peste 80 de personalități ale epocii, care au deținut un rol în istoria vremurilor.

Obeliscul Unirii din Focșani (detaliu)

În stânga imaginii este biserica ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.  Aici s-a oficiat cununia religioasă a domnitorului Gh. Bibescu cu Marița Ghica, naș fiind Grigore Sturdza, domnitorul Moldovei.

In plan îndepărtat este Hotelul Unirea și frumoasa clădire a Ateneului Popular ”Maior Gheorghe Pastia”. Zona verde a Grădinii Publice (cea pe care o zăriți în spatele bisericii) e un loc minunat de relaxare.

Grădina Publică din Focșani

Imaginația prinde și mai bine contur când e însoțită de dovezi constând în documente, tablouri ori diverse obiecte aparținând oamenilor de seamă ai epocii. Și unde în altă parte puteam găsi toate acestea la un loc, dacă nu în Muzeul Unirii. Ghidul muzeului ne-a plimbat prin istoria locurilor, răspunzând cu drag tuturor curiozităților noastre.

Muzeul Unirii Focșani

Sunt păstrate cu grijă ziare din anii 1857-1859, fotografii de epocă, în care recunoaștem personalitățile vremii, poze ale nu mai puțin cunoscutului moș Ion Roată, pe care povestitorul Ion Creangă l-a făcut celebru, căci nu există dovezi istorice ale întâlnirii acestuia cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. O fotografie a domnitorului, mult mai apropiată de realitate, o bombonieră de argint, un sfeșnic, o călimară, o sabie de paradă, celebra oca și chiar semnătura sa în original, pe o chitanță îngălbenită de vreme. Există și câteva obiecte ale doamnei Elena Cuza: o poșetă din argint, o umbreluță, un set de ceai, un șervet și un platou cu emblema familiei.

Deși muzeul nu este foarte spațios, fiecare obiect este foarte bine pus în valoare și reușește să te transpună în perioada anilor 1857-1859.

Muzeul Unirii din Focșani (Salon de epocă)

Muzeul Unirii din Focșani

Muzeul de Istorie si Arheologie, despre care citisem o mulțime de lucruri interesante era în proces de mutare într-un alt sediu, așa că nu l-am putut vizita.

Am trecut pe la Muzeul de Științe ale Naturii, însă, din câte am înțeles, a fost și el mutat dintr-o altă locație și n-am putut vedea decât foarte puține exponate.

Am luat un autobuz local și am dat o fugă în cealaltă parte a orașului, pentru a vedea Mausoleul.

Mausoleul Eroilor de la Focșani

Mausoleul a fost realizat de către arhitectul State Baloșin având ca inspirație arta bizantină. Lucrările s-au finalizat în anul 1931. Se găsesc aici 750 de cripte ce adăpostesc osemintele a 2619 eroi români și de alte naționalități căzuți în luptele din primul război mondial. Ghidul a fost foarte amabil, povestindu-ne despre grupul de spionaj condus de Vasile Chilian (1916-1917) dar și despre armele expuse.

Focșaniul e plin de monumente istorice. Unele arată excepțional, altele sunt în stare avansată de degradare și e mare păcat că nu se face ceva pentru a le păstra în viață, dându-le alte întrebuințări.

Iată câteva exemple:

Clădirea fostei Primării, e o bijuterie. N-am reușit să aflu de la nimeni ce destinație are în prezent.

Cladirea fostei Primării a Focșaniului

Teatrul ”Maior G.Pastia”

Teatrul ”Maior Gheorghe Pastia” Focșani

Iată și o clădire foarte importantă la vremea ei, aflată în curtea spitalului, într-o stare jalnică. Și, din păcate, nu e singura.

Monument istoric aflat în stare de degradare

În partea a doua a zilei am vizitat Muzeul Satului, aflat la numai trei km. de Focșani, mai exact în zona Crângul Petrești. Transportul local vă oferă autobuze care să vă ducă până acolo în câteva minute. Vă recomand să întrebați localnicii, sunt printre cei mai amabili și mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit.

Muzeul Satului m-a ajutat să-i cunosc mai bine pe cei care au făurit istoria acestor locuri. Este  reconstituit satul vrâncean de odinioară, cu căsuțe și anexe din 32 de gospodării. Interioarele caselor sunt aranjate cu grijă, astfel încât am avut senzația că gospodarii sunt undeva la muncă și urmează să se întoarcă pe-nserat. Traista și opincile așteaptă cuminți, la intrare. M-am mirat să văd că măsuțele și scăunelele păreau făcute pentru pitici, însă pe vremea aceea un om gras era o raritate. Primaria, Hanul, Școala, care e cireașa de pe tort a muzeului, Stâna, casele gospodarilor, totul pare încremenit în timp.

Școala

Interior clasă din timpul lui Alecandru Ioan Cuza

Interior casă

Nu era deloc aglomerat, așa că am avut timp să analizăm fiecare căsuță și să ne imaginăm viața grea a oamenilor din secolul trecut, comparativ cu ceea ce avem noi astăzi. Ghidul muzeului ne-a explicat o mulțime de lucruri despre cum funcționau diversele instalații construite din lemn și manevrate manual ori cu ajutorul apei sau a vântului. Nu știu cum se face că din acest sat încropit lipsește biserica, punctul central în jurul căruia se aduna comunitatea în zilele de sărbătoare.  Spun asta, pentru că Focșaniul are foarte multe biserici și nu orice fel de biserici, ci monumente istorice de la 1600 încoace, pentru care ți-ar trebui o zi întreagă să le vezi pe îndelete. Sigur se ascund povești frumoase în fiecare dintre ele. Duminica, Focșaniul răsună de dangătele clopotelor și se aud cântece de slavă aduse lui Dumnezeu din orice colț de stradă.

Biserica Sf.Nicolae Nou

Dacă doriți să vizitați Focșaniul și să înnoptați aici, vă recomand cu drag Pensiunea Dana 1, care este situată foarte aproape de cele mai importante obiective turistice. Aici am dat peste un personal foarte amabil și corect, o mâncare gustoasă servită cu promptitudine și așternuturi curate.

Pensiunea Dana1 din Focșani

Sunt sigură că acest oraș are mai multe de arătat decât am reușit să vedem noi într-o singură zi. Așa că, dacă-mi dați motive în plus de-a reveni, o voi face cu plăcere.

Bucurați-vă de cât mai multe călătorii !

Publicat în Carina Travel Moinesti

20-21 februarie -Excursie în Nordul Moldovei

INSCRIERI: Telefon 0747984071 – SIMIONESCU CORNELIU
Agenția de turism Carina Travel Moinești, invită toți iubitorii de călătorii într-o minunată excursie  în Nordul Moldovei, în perioada 20-21 februarie 2021.

 

Plecarea: 20 februarie ora 5, de la sediul agentiei (zona Gării, cunoscută sub denumirea „La Ceas”).
-Se vor vizita mănăstirile: Putna, Moldovița și Sucevița.
-Se va poposi la Marginea și Vicovul de Sus
Plimbare cu Mocănița (Huțulca) la Gura Humorului
-O noapte de cazare la hotel Sofia **** din Sucevița, cu mic dejun inclus.

Prețul de 360 lei/persoană include:

– Transport cu autocarul sau microbuzul, în funcție de nr. de persoane înscrise
– o noapte de cazare la hotel **** + mic dejun inclus
– plimbarea cu Mocanita
INSCRIERI: Telefon 0747984071 – SIMIONESCU CORNELIU
Sursă foto: Wikipedia
Publicat în Activitati culturale

Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a-XIV-a

Anul acesta nu a mai trebuit să ne ocupăm locurile în sală, ci să ne instalăm comod în fața device-urilor, urmărind pe zoom ediția cu numărul XIV a Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”. Zoom-ul, oricât de prietenos s-ar fi vrut nu a reușit să emane căldura întâlnirii din off-line. Domnii profesori, Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea au avut o misiune mult mai grea, la care au făcut față cu brio, aceea de-ai uni pe cei aproape 100 de participanți on-line sub cupola poeziei, a epigramei, a muzicii trubadurului din Bacău, domnul Traian Lungu și a dansului încântătoarei balerine Roberta di Laura. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a a prezentat domnul Acad. Nicolae Dabija și m-a impresionat cum a recitat în limba română, profesorul Akshaya Samantha. Momentul artistic susținut de actorul Nicolae Iliescu și „Duelul Epigramiștilor” au fost mult prea scurte, pentru cât mi-aș fi dorit eu. Una peste alta, o ediție atipică, de pandemie, însă păstrând nivelul cultural cu care ne-am obișniuit.

Felicitări premianților și organizatorilor !

Publicat în Epigrame

Epigrame

În cadrul ediției 2020-2021 a Concursului de epigramă „Romeo si Julieta la Mizil”, am participat cu următoarele epigrame:

Seară boemă la Mizil

Poeții o cântă-n versuri pe mândra Julieta
Iar ea, cum e modestă, o face pe discreta.
Epigramiștii veseli mai toarnă-n cupe vin
Când se ia lumina, seara, la Mizil.

***

La medic

La medic nu mă duc, să am iertare.
Că-mi spune grav, c-un aer cam morbid,
Că de mă doare degetul cel mare,
E clar ca bună ziua: am covid.

***

Revelion în pandemie

Anul ăsta nu mai plec,
Îmi pun masca, stau acasă,
Mă simt bine și sub masă
Dup-o sticlă de vin sec.

***

Sursa foto: Mediafax

Unui paznic de supermaket

Paznicul se crede medic
Când îmi ia temperatura
Căci după atâtea zile,
Și-a făcut stagiatura.

Ele fost notate de juriu cu 6,54 puncte. Față de anul trecut punctajul mi-a scăzut cu 0,29 puncte, la fel si locul in clasament.

Câștigătorii sunt:

MORARU ION-Marele premiu „George Ranetti”          8.90
EFTIMIE GHEORGHE-Premiul „Grigore Tocilescu”        8.75
GHEORGHE I. GHEORGHE-Premiul „Agatha Bacovia”  8.63

Pe site puteti vedea lista câștigătorilor și vă puteți delecta lecturând epigramele premiate.

Publicat în Diverse

Peticel

Azi vi-l prezint pe Peticel, noul membru al familiei. L-am gasit pe 09.01.2021 pe scara blocului. Era murdar, flămând și cu foarte puține șanse de supraviețuire, în condițiile în care temperatura de afară este de -18 grade C. L-am luat în casă, l-am spălat, m-am uitat în ochișorii lui albaștri și acum suntem cei mai buni prieteni. Ne obișnuim unul cu altul, căci viața cu cățel e complet diferită. Eu învăț care sunt nevoile lui și el încearcă să înțeleagă ce vreau eu de la el.

Nu are codiță, ci doar un punct maro, ce pare desenat de vârful unei pensule. Îi plac bananele mai mult decât carnea. Doarme ziua și noaptea are chef de joacă. Este iubibil. Îi place să-l țin în brațe. Atunci, adoarme repede, ca un prunc. Nu știu cum să-l determin să-și facă nevoile într-un singur loc. Pentru el, toaleta este peste tot. Din acestă pricină, cât timp sunt plecată la muncă, stă în baie. Plănge când plec și se bucură când mă întorc. Peticel e o minune de cățel, de la care am învățat o mulțime de lucruri. E adorabil. O să vă mai povestesc despre el.

 

Publicat în Ce-am mai citit, Psihologie

Charisma. Cum să faci o impresie puternică și durabilă de Andrew Leigh

Pentru că e primul articol din 2021, tuturor cititorilor acestui blog, vă doresc sănătate, bucurii, împlinirea tuturor dorințelor, creativitate și de ce nu, să fiți charismatici.

Eu mi-am propus ca în 2021 să fac mai multă mișcare, să schimb câte ceva în obiceiurile alimentare și să citesc mai mult, așa încât blogul o să rămână în plan secund. Voi scrie mai rar (nu că până acum aș fi scris foarte des), dar voi scrie.

Am descoperit că am în bibliotecă destule cărți necitite sau care așteaptă să le invit din nou la vals, așa că, prima lectură din acest an a fost cartea lui  Andrew Leigh: Charisma. Cum să faci o impresie puternică și durabilă.

Cred că nu există om căruia să nu-i placă să fie charismatic, adică să poată influența mulțimea din jurul său prin farmec personal și prestigiu. E foarte ușor atunci când ești dotat de la natură cu așa ceva, dar Andrew Leigh ne arată cum să învățăm să devenim charismatici și ne explică pas cu pas cum s-o facem, oferindu-ne o mulțime de exerciții practice. Nu e simplu. Charisma e o chestiune destul de greu de obținut, pentru că include o mulțime de aspecte. Însă, dacă ai un scop foarte bine definit, cum ar fi obținerea unui anumit job, merită să lucrezi la asta.

Cel mai important e să fii tu însuți. Dacă încerci să pari ceea ce nu ești, oamenii din jur își vor da seama imediat și te vor taxa.

Trebuie să corectezi (dacă este cazul) unele aspecte privitoare la fluența discursului, încredere în propria persoană, prezența în cadrul unei discuții, curajul de-a spune ce gândești, ținuta și nu în ultimul rând trebuie ca cei din jur să te perceapă ca pe o ființă autentică și pasionată de ceea ce spune și face. Fiecare dintre aceste aspecte e foarte important și doar împreună alcătuiesc personajul charismatic care-ți dorești să devii.

Dacă pentru obținerea scopului tău, ai nevoie de charismă, atunci, această carte va fi un ghid practic și util.

Sursă foto:  http:/ /danblackonleadership.info/archives/7068

Publicat în Diverse

17 lucruri de făcut pentru Craciunul 2020 (Leapsă)

Se apropie Crăciunul lui 2020, numai cât n-a intrat pe ușă. Luna decembrie trece atât de repede, încât, dacă nu ești atent, te trezești cu o mulțime de restanțe (și aici nu mă refer la cele de la examene ori de la plata facturilor), ci la cele cu treburile rămase neterminate.

Am avut un an dificil și atipic în care am lucrat mult mai mult, fără concediu, cu nervii încordați aproape tot timpul din pricina diverselor probleme apărute de după colț, așa că mă simt stoarsă de energie. Mi-aș dori să mă retrag undeva, unde să fiu doar eu cu gândurile mele, să citesc, să mă odihnesc, să ascult muzică de Crăciun, într-un cuvânt, să-mi încarc bateriile. Dar, una e dorința și alta e realitatea.

Am primit o Leapsă de la Mirela, pe care o citesc cu mare drag, chiar dacă uneori cu întârziere și al cărui blog, UniquebyMM, îl recomand tuturor cititorilor mei, atât pentru articolele scrise cu sufletul cât și pentru recomandările făcute la produse cu totul și cu totul deosebite.

Leapșa despre 17 lucruri de făcut pentru Crăciunul 2020, m-a ajutat să-mi pun ordine în idei și să-mi fac un plan de bătaie, pe care, până acum mi-l făceam doar în gând.

  1. Curățenia casei, pe care am început-o deja și mici schimbări la accesorii, cum ar fi perdelele, fețele de masă, mutarea unor obiecte de mobilier dintr-un loc în altul.
  2. Cumpăratul de cadouri pentru cei dragi, operațiune în curs de desfășurare. Până  acum am achiziționat doar jumătate din ce am nevoie.
  3. Cumpărături de ornamente noi pentru brad și decorațiuni de sezon. Îmi place ca în fiecare an să adaug în brăduț măcar un globuleț nou și îmi păstrez obiceiul și în 2020. Câteva fundițe roșii, niște moși în miniatură și câțiva îngerași, își vor găsi locul în „poziții strategice”.
  4. Mă duc în pădure să-mi aduc crenguțe proaspete și conuri de pin, deoarece, de câțiva ani buni, împodobesc un brad de plastic. Crenguțele le decorez și le pun într-o vază mare, iar conurile le pun pe calorifer, pentru miros. Locuiesc la 15 minute de pădure, așa că această operațiune chiar îmi face plăcere și nu-mi ia mult timp.
  5. Cumpărături pentru meniul de Crăciun. Câte puțin din toate. Această operațiune se desfășoară până în ultima secundă, pentru că mereu descopăr că-mi mai lipsește ceva. Noroc cu chioșcul alimentar de lângă bloc, unde găsesc cam tot ce am nevoie.
  6. Schimb bani pentru copiii care vin să mă colinde. Nu știu dacă anul ăsta vor veni cei mici, dar eu voi fi pregătită. La noi nu se mai obișnuiește a se da mere și colaci, ci bani, așa că-mi fac rost din timp de bacnote de câte 5 și 10 lei.
  7. Împodobesc bradul, în timp ce ascult și fredonez colinde.
  8. Împodobesc micuțul meu apartament, astfel încât să am o casă primitoare și călduroasă.
  9. Îmi vizitez rudele și prietenii, în condiții de siguranță, ducându-le cadourile de Crăciun.
  10. Împreună cu soțul meu, stabilim meniul pentru zilele magice.
  11. Pregătesc meniul stabilit la punctul 10.
  12. Pregătesc masa de Crăciun. Lumânări, șervețele, crenguțe de pin, pahare de cristal, platouri cu motive de sărbătoare.
  13. Pregătesc licorile care ne vor însoți pe parcusrul mesei.
  14. Pregătesc atmosfera: muzică, filme, activități diverse.
  15. Încărcăm telefoanele, tabletele, calculatoarele pentru a discuta cu rudele și prietenii.
  16. Ne îmbrăcăm de sărbătoare, chiar dacă stăm în casă.
  17. Ne bucurăm de tot ce-am pregătit la punctele 1-16, cu gândul la cei dragi.

Oare, pentru voi, prietenii mei, care sunt cele 17 lucruri pe care le faceți pentru Crăciunul 2020 ?