O carte ce devine din ce în ce mai actuală și asta pentru că zilnic, deși avem tot mai mulți prieteni în on-line, suntem din ce în ce mai singuri. S-a întâmplat să-mi cadă în mână această lectură într-un moment dificil și poate tocmai asta m-a apropiat de personajul principal din ”Însinguratul”.
”Sunt la fel ca toată lumea, ca toată lumea acestor vremuri: sceptic, dezamăgit, obositor și obosit, trăind fără vreun țel, lucrând cât mai puțin posibil, doar pentru că sunt nevoit s-o fac.”
O moștenire consistentă îl scapă de multe griji pe personajul nostru, care își dă demisia dintr-un loc de muncă care nu i-a plăcut nicicând și-i permite să-și schimbe locuința într-un cartier modest dar curat al Parisului. El trăiește într-o lume pe care toți ceilalți nu o înțeleg, o lume a întrebărilor existențiale, rămase de cele mai multe ori fără răspuns, o lume pe care îi place s-o privească fără s-o aprofundeze, fără a se apropia cu sufletul de cineva. Iese cu femei, de cele mai multe ori doar pentru a-și satisface nevoile trupești, fără a se atașa foarte mult de ele. Este un spectator pasiv la tot ce se întâmplă și doar atât. Din când în când apelează la alcool pentru a-și anestezia gândurile.
”Ar trebui să stabilesc relații ? Nu eram foarte sigur. Oamenii pot să-ți tulbure obiceiurile. Și ce să le spui ? N-am nimic interesant de spus altora. Și nici nu mă interesează ceea ce spun alții. Prezența lor m-a jenat întotdeauna. Există un fel de perete despărțitor între ei și mine. Nu întotdeauna. În fine, cinci sau șase chipuri sunt suficiente.”
”Dacă scrii despre plictiseală atunci nu te plictisești . Plictisul te paralizează sau te îndeamnă numai la acțiuni distructive, te aduce într-o stare vecină cu moartea. ”
”Ce-ar putea reprezenta pentru mine vorbele oamenilor ? Cuvintele lor, fie indiferente, fie prietenești, fie neplăcute, ori nu ajung până la mine, ori le resping, le alung. ”
O recomand celor ce iubesc să mediteze în profunzime asupra lucrurilor, pentru că nu e o carte ușoară. Deși, ca format, are puține pagini, ești forțat să te oprești la fiecare cuvânt, să buchisești asupra lui și iar să te întorci la capătul unor fraze, până îi prinzi sensul.
Cristina din Moineşti 