Gala Spring SuperBlog 2016

Bine că nu se pun penalizări de întârziere şi la articolul despre Gală  🙂  Am scuze întemeiate: am făcut pască şi am cumpărat cozonaci, am vopsit vreo 20 de ouă, am scris o mulţime de urări pentru prieteni şi apoi m-am relaxat la Bicaz. În acest timp, amintirile s-au aşezat frumos în sertarul memoriei, aşa cum fotografiile stau cuminţi în calculator, în dosarul: „A patra Gală”.

De data asta, mulă lume nouă. Nici urmă de  Ianolia, Agu, Rudia, Vavaly, unde or fi dispărut cu toţii ?

Să fi văzut ce reacţie faină au avut bloggerii când a intrat Alina Gheorghe, cu sora ei de suflet Bianca şi cu „frăţiorul” ei Mihnea. Ce aplauze furtunoase, câte îmbrăţişări şi pupici acordaţi cu dragoste şi admiraţie.  Şi cu ce discurs ne-a uns pe suflet Alina. I-a bătut pe toţi speakerii motivaţionali, vorbindu-ne sincer şi deschis despre ea, despre cum a reuşit  să câştige trofeul şi despre competiţia cu ea înşăşi.  Felicitări Alina ! ne-ai servit tuturor o frumoasă lecţie de viaţă.  Reprezinţi un reper de „aşa da”, un model pentru absolut toată lumea.

Claudia Pătraşcu, pe care anul ăsta am găsit-o mai tânără şi mai frumoasă (cred că deţine vreo reţetă magică a tinereţii fără bătrâneţe) i-a scos la „tablă” mai întâi pe sponsori, apoi pe toţi bloggerii sosiţi mai devreme sau mai târziu. A vorbit fiecare, după cum s-a priceput şi după cât i-a lăsat emoţiile, urmând ca adevăratele discursuri să se ţină la Berăria H, unde, după câteva halbe de bere au dispărut şi cele mai mici urme de trac.

Am postat aici partea a-V-a a Galei, dacă vreţi să auziţi ce-am îndrugat eu, cei ce doresc să revadă sau să vadă integral ce s-a întâmplat la Gală, urmaţi link-ul de aici.

După nelipsitele poze de grup, au urmat cele în care toată lumea s-a combinat cu toată lumea, după cum a preferat fiecare.

Cu Daniel Botea, cel care adună în jurul său toată floarea cea vestită a bloggerilor olteni

Cu fetele care mi-s atât de dragi: Andra Buruiană şi Alexandra Enache

Cu Ionela Alina Moldoveanu, Ionela Mihaela Popescu şi doamna Ştefania Luca

Nu ştiu unde mi-a dispărut poza cu familia de bloggeri Popescu (că deh, Popescu eram şi eu pe vremuri)

Aş mai vrut să-mi fac poze şi cu alţi colegi, dar timpul s-a scurs atât de rapid şi gândul începuse a  ne

zbura la preparatele chinezeşti de la Wu Xing, în Mega Mall. Iată-mă stând la coadă, pentru a savura   în premieră câte puţin din fiecare fel de mâncare. Nu mai ştiu exact care mi-a plăcut mai mult, dar tare m-am mai amuzat la gândul că voi savura „furnici în copac” ori „urechi de lemn”. M-a impresionat faptul că la final, gazda (care nu e chinezoaică, aşa cum mă aşteptam) s-a interesat dacă preparatele au fost delicioase şi ne-a reînnoit invitaţia la Wu Xing. Când voi mai avea ocazia de-a veni la Bucureşti, n-o să vă ocolesc, ba chiar le-am povestit şi prietenelor mele din capitală despre Wu Xing.

Şi când s-a lăsat seara de-a binele, ne-am încins la bere şi la dans, pe muzica cântată de Max Dragomir şi Roxana Nemeş, la Berăria H.

Iat-o şi pe frumoasa Alexandra Călinoiu, olteanca aflată mai tot timpul în deplasare, o minune de om.

M-am bucurat să-l revăd pe Emil Călinescu, pe care eu îl citesc cu plăcere şi interes.

Nu-i o filmare grozavă, dar puteţi să vă faceţi o idee despre cum a fost.

La mulţi ani Dan Pavel şi mă bucur că am reuşit să schimbăm câteva cuvinte.

Mai am de făcut o mulţime de fotografii cu aceşti oameni minunaţi cu care împărtăşesc pasiunea pentru scris, mai am de vorbit atâtea cu ei şi mai ales mai vreau să ne distrăm împreună.

Ăsta e de fapt spiritul Superblog, pentru asta scriu şi pentru asta vin la Bucureşti sau oriunde în ţară. Nu pot să vă cunosc pe toţi, dar dacă după fiecare Gală, pun deoparte măcar un prieten, mă declar mulţumită.

Vă îmbrăţişez pe toţi şi abia aştept să ne revedem în decembrie !